Legea interzicerii fumatului în spațiile publice a intrat în vigoare, iar la Chișinău fumătorii încearcă să-și adapteze comportamentul...
Your browser doesn’t support HTML5
Elena este mama a două fetițe. Le-am întâlnit la terasa unui restaurant din centrul capitalei. Sărbătoreau Ziua copiilor. Pentru prima dată de când iese cu copii în oraș, Elena nu și-a pus problema să aleagă localul în funcție de interdicția de fumat. Sub fiecare umbrelă de la terasă un semn agățat în bătaia vântului anunță vizitatorii că fumatul este categoric interzis. Și se respectă, a constatat cu surprindere Elena, poate pentru că este abia a doua zi de la intrarea în vigoare a legii care interzice fumatul în spațiile publice, inclusiv localuri.
Elena: „Foarte bine că nu se fumează. E mai sănătos. Pentru copii este minunat și pentru noi, cei din jur. Cam greu va funcționa (legea) la început, cred eu, că lumea-i prea indiferentă. Chiar și acum, prin parcuri văr că încă fumează, nu se uită la lege.”
În apropiere de terasa unde am vorbit cu Elena, este curtea unei universități. Și pe ușile de intrare, dar și pe pereții ce dau spre curte, observ abțibilduri proaspăt lipite care avertizează toata lumea că fumatul este interzis. La doar câțiva metri, lângă coșurile vechi de gunoi, studenții de rând cu profesorii mai trag câte un fum, încercând să se ferească de ochii străini. Ion a ascuns țigara de cum m-a zărit și a început să râdă. Tânărul recunoaște că nici nu știe dacă respectă sau încalcă legea. De la indicatoarele restrictive par a fi 10 metri, cum spune legea, dar pe băncile alăturate s-ar putea să se odihnească nefumători, admite tânărul. Mai în glumă, mai în serios, el spune că deja e mai simplu să se lase de fumat decât să înțeleagă unde se permite și unde se interzice fumatul.
Ion: „Caut un loc unde se poate de fumat sau să sperăm că nimeni nu o să facă observații. Da, interdicții sunt, dar locuri special amenajate nu știu, poate au să apară. Dacă sincer, eu îs pentru. Pentru mine nu o să fie pierdere mare. Dacă înainte glumeam că o să las sau lăsam pentru o săptămână, două, trei, acum cred că o să las pentru mai mult timp.”
Artur este administratorul unui pub micuț din centrul Chișinăului, un fel de bar de cartier, renumit pentru berea gustoasă și prețurile bune. Clienții fideli știau că după o seară petrecută în acest local, fumul de țigară din haine îl scoate doar mașina de spălat. Deja a doua zi, oaspeții sunt întâmpinați cu mesajul „ne pare rău, dar în local nu se mai fumează”. Oamenii se conformează, susține administratorul, care consideră că aceste noi prevederi, pe termen lung, vor da mari bătăi de cap anume proprietarilor de localuri mici, care nu au spațiu suficient de mare încât să-și permită loc special amenajat pentru fumat, dar care sunt vizitați în mare parte de fumători.
Artur: „Oamenii pur și simplu pot să iasă afară și fără a achita nota pot părăsi localul. Asta e o problemă. Sperăm că o să fie modificată legea aceasta, de a găsi o soluție, să fie ușor și pentru oamenii fumători și nefumători, caci această lege, dintr-o parte, ofensează oamenii fumători. 80 % dintre oaspeții localului nostru sunt fumători. Foarte multă lume o să se revolte.”
Diana este angajata unei cafenele, proprietarul căreia este un european. La ei în local niciodată nu s-a fumat și nici nu s-a pus această problemă. E adevărat că mulți veneau după o cafeluță și ieșeau cu ea afară, la o țigară, lucru care nu mai este permis acum, dar care, susține Diana, nu este imposibil de realizat.
Diana: „Avem scrumieră afară. Cine dorește, cu o cafeluță fumează afară, dar în local nu. La noi nu se fumează, în primul rând, pentru că este un local unde vin foarte mulți copii. Nici spațiul nostru nu ne permite. Unde să mai facem încăpere pentru fumători? Oricum este bine pentru sănătatea omului dacă mai puțin o să fumeze, nu? Cred că o să fie un pic de revoltă. Nu cred că au să rămână localurile goale pentru că nu se fumează, nu știu.”
Diana crede că e puțin probabil ca localurile să-și piardă clienții, dar vânzătorii de țigări s-ar putea să aibă de suferit. Mai aștept câteva zile după care am să merg să îi întreb dacă legislația antitabac își face efectul.