Joi și vineri la Berlin au loc discuții în cadrul negocierilor oficiale în formatul 5+2 pentru reglementarea transnistreană, negocieri reluate după o pauză de mai bine de doi ani. Politologul transnistrean Andrei Safonov, devenit și deputat în Sovietul suprem de la Tiraspol în urma scrutinului de la sfârșitul anului trecut, nu crede că negocierile vor marca un progres vizibil. Într-un interviu acordat Linei Grâu acesta spune că în condițiile tensiunilor geopolitice din regiune și a alegerilor care vor avea loc în a doua jumătate a anului pe ambele maluri ale Nistrului, aceste negocieri nu sunt decât o tatonare a terenului și „o luptă de poziționare”.
Europa Liberă: Ce așteptări aveți legate de reluarea negocierilor în formatul 5+2? Credeți că acestea sunt de natură să aducă rezultate palpabile?
Andrei Safonov: „Trebuie înțelese foarte bine atât interesele părților în conflict – Moldova și Transnistria, cât și interesele celor care susțin una din aceste părți. Până în prezent pentru părțile în conflict nu există un răspuns la întrebarea principală – în ce mod și dacă în general se va ajunge la discutarea chestiunilor politice din așa-numitul al treilea coș al agendei discuțiilor? Este puțin probabil să se ajungă imediat la discutarea acestor aspecte, și în general îmi este greu să-mi imaginez cum se va face asta, pentru că părțile de foarte mult timp nu au discutat punctual aceste subiecte.
Mai rămâne și alt subiect care nu a fost soluționat până în prezent – dacă ar fi să se discute despre o reglementare politică a conflictului, atunci în ce cadru poate avea loc această reglementare: pornind de la premiza că toți participanții se vor orienta către spațiul european, adică către UE, așa cum face Chişinăul, sau părțile vor împărtăși vectorul eurasiatic, așa cum face Tiraspolul? Nu doar că nu există un răspuns la această întrebare, dar nici măcar o variantă de compromis nu a propus nimeni.
În ceea ce privește chestiunile economice și sociale, aici perspectivele sunt ceva mai bune. Dar și aici rezultate vor fi, cel mai probabil, nu de la prima ședință. De exemplu, eu cred că importante sunt astfel de momente precum fixarea situației de pace din Zona de securitate – aspect care îi vizează pe toți, libertatea fluxurilor de mărfuri care traversează frontierele real existente dintre Transnistria și Moldova, dar și interacționarea pe diverse domenii în zona comerțului. Aici mi se pare că există mai multe perspective pentru soluționarea unor chestiuni concrete.
Dar eu cred că oricum contradicțiile geopolitice dintre Est și Vest rămân și Chişinăul și Tiraspolul, vrând-nevrând, vor trebui să țină cont de acest lucru.”
Europa Liberă: De ce credeți că s-a decis reluarea acestor discuții anume acum?
Andrei Safonov: „Eu cred că negocierile sunt într-o mare măsură o demonstrație a bunelor intenții din partea în primul rând a marilor jucători – Federaţia Rusă, Uniunea Europeană și într-o anumită măsură poate și Statele Unite, deși la modul formal americanii și-au rezervat o poziție secundă în această problemă.
Din punctul meu de vedere, nu ar fi corect acum să discutăm despre faptul că am putea ajunge la discuții cu privire la o soluție politică și nici nu văd niciun fel de interese concrete, inclusiv pentru Federaţia Rusă. Pentru că Rusia nu va face cu siguranță cu propriile mâini în așa fel încât Transnistria să treacă în sfera de influență a Occidentului – politicienii lucizi de la Moscova nu ar face așa ceva. De partea cealaltă, politicienii din Bruxelles și Washington înțeleg foarte bine că Moscova, conducerea de acolo, nu va renunța la interesele sale financiare, economice, militare și politice de pe Nistru.”
Europa Liberă: Ce așteptări are Tiraspolul de la aceste negocieri și ce ar considera un rezultat bun al acestora?
Andrei Safonov: „Pentru Transnistria, dacă e să vorbim despre interesele obiective transnistrene care țin de statalitate, cel mai bun rezultat ar fi liberalizarea la maxim a activității economice externe cu păstrarea independenței politice. De fapt, o astfel de strategie a fost promovată din primii ani de existență a republicii moldovenești nistrene și nu există premise pentru a crede că această strategie s-a schimbat în vreun fel. Sigur că anumite nuanțe pot interveni în funcție de personalitatea negociatorului din partea Tiraspolului, dar cel puțin formal linia care a fost stabilită din 1990 este menținută și în prezent.”
Europa Liberă: De obicei se spune că perioadele în care au loc alegeri nu sunt prea favorabile pentru purtarea unor negocieri și mai ales pentru obținerea unor rezultate. Știm că alegeri vor avea loc în a două jumătate a acestui an și în regiunea transnistreană, și pe malul drept al Republicii Moldova. Nu devin aceste negocieri doar o formalitate în aceste condiții?
Andrei Safonov: „Cel mai probabil aceste negocieri vor fi mai mult pentru a pune o bifă, pentru că alegerile sunt, într-adevăr, perioade în care arareori sunt atinse înțelegeri concrete, și asta pentru că nimeni dintre politicieni nu vrea să-și asume responsabilități. Dacă mâine la putere vor veni cel care au o atitudine critică față de înțelegerile obținute acestea pot fi anulate, iar cei care au purtat negocieri pot fi pur si simplu concediați. Iată de ce în cazul de față cred că este pur și simplu o demonstrație de bună creștere și bune maniere, dacă putem spune așa, dar în niciun caz miza nu este un rezultat mare, global. Pentru că în esență diplomații care se întâlnesc acum la masa de lucru și poartă negocieri înțeleg foarte bine că șefii lor sunt interesați în primul rând să-și păstreze puterea și în mod sigur ei vor acționa ținând cont de acest interes.”
Europa Liberă: Experții ruși cu care am stat de vorbă au spus că Moscova ar fi interesată de o revenire la o reglementare transnistreană pe principiile de federalizare formulate în celebrul Memorandum Kozak, dar că nici măcar Tiraspolul nu mai este interesat acum de o astfel de formulă. Care este poziția Tiraspolului în legătură cu o reeditare a Memorandumului Kozak?
Andrei Safonov: „Impresia mea este că la nivelul maselor largi ale populației nu există interes pentru transformări de acest fel, care ar presupune schimbarea statutului Transnistriei. Pentru că oamenii s-au obișnuit cu faptul că toate problemele pe care le au ei le soluționează cu autoritățile din Transnistria, și mulți pur și simplu nu văd sensul de a se încadra în careva scheme complexe care ar presupune fie subordonare, fie crearea unor structuri comune paralele ale puterii.
Asta, mai ales că și Moldova, și Transnistria acum se află la un nivel în egală măsură de scăzut din punctul de vedere al protecției sociale și dezvoltării economice. Trebuie să recunoaștem să șansele pentru dezvoltarea economiilor de pe ambele maluri ale Nistrului au fost ratate cu brio și în prezent ar fi, într-adevăr, o reunificare a două sărăcii. Și de obicei în astfel de cazuri nu se produc niciun fel de rezultate pozitive.
Și, revenind la ce spuneam mai devreme – în cadrul cărui spațiu geopolitic s-ar putea face acest lucru? Este evident că Uniunea Europeană este puțin probabil să lase Moldova din mâinile sale, în orice caz fără o luptă aprigă, dacă s-ar pune problema astfel. Iar Tiraspolul deja s-a obișnuit cu faptul că Rusia, prin forțele sale armate și prin susținerea din partea conducerii politice, este un garant al securității fizice a Transnistriei în general.
Iată de ce mi se pare că nu prea există vreun careva interes fierbinte față de toate aceste lucruri, față de ideea de revenire la Planul Kozak.
Acest lucru este valabil, apropo, și pentru Moldova. Când vorbești cu oamenii de acolo, nu observi o careva dorință de a se ocupa, în plus la toate problemele existente, și de cele legate de relațiile cu Transnistria.
Toată lumea s-a obișnuit deja, a devenit o normalitate, au crescut generații care țin minte doar tricolorul pe malul drept și bicolorul roșu-verde pe malul stâng. Ei nu mai țin minte Uniunea Sovietică unde trăiam împreună, nici, cu atât mai mult, România regală de până la 1940. Și fiecare trăiește și lucrează în acele condiții care au fost create.”
Europa Liberă: În contextul situației regionale, inclusiv a evoluțiilor din Donbas, unde până și OSCE-ul a recunoscut că s-a ajuns la o situație de conflict înghețat, cât de interesată este Rusia să-și mențină influența în Transnistria? Și în contextul acesta, de ce nu vine cu un sprijin mai consist pentru a ajuta Transnistria să iasă din criza economică?
Andrei Safonov: „În primul rând, eu am crezut mereu și cred și acum că statul, el însuși, mare sau mic, trebuie să-și soluționeze singur problemele. Și așa ar fi corect, pentru că este profund greșit să stai ca un drogat pe dotații venind fie din partea altor state, fie din partea unor organizații internaționale. Este o abordare profund greșită care duce doar la degradarea întregului sistem economic.
În plus, în ceea ce privește interesele Transnistriei, acestea constau în primul rând în crearea producției – restabilirea capacităților existente și construirea altora, și în exportarea produselor. Pentru că Transnistria a fost mereu și rămâne o regiune orientată către exporturi.
Iar Rusia poate ajuta prin faptul că va oferi undița, nu peștele. Adică să creeze condiții pentru o dezvoltare intensivă a economiei în Transnistria. Bineînțeles că acum peste tot este o lipsă acută de bani. Dar chiar și ajutorul pe care Rusia îl oferă acum – am în vedere livrările de gaze pentru care Transnistria nu plătește – este o susținere foarte mare pentru economia transnistreană. Dar poate că Federaţia Rusă are și unele întrebări față de conducerea actuală a Transnistriei și față de liderul acesteia, Evgheni Șevciuk? Poate că astfel se explică faptul că asistența financiară nu este atât de mare precum ar fi putut fi. Dar acestea sunt chestiuni legate de anumite persoane, nu de situația obiectivă economică și politică.
În plus, Rusia este interesată, fără niciun dubiu, ca trupele ruse să rămână pe malurile Nistrului și astfel aici ar fi menținut un punct, o bază bună pentru influența rusească. Nu are rost să negăm acest lucru și nu este nimic grav în asta. Este puțin probabil să se pună acum problema consolidării acestei prezențe militare. Grupul Operativ de Trupe Ruse se află de la bun început aici, pe malurile Nistrului, din momentul în care se destrăma URSS. Și astfel, acum doar se poate pune problema fixării acestei stări existente de fapt – s-ar putea să fie în curs de elaborare careva principii care ar fixa această prezență de jure. În cazul de față ideea este că în Transnistria deja demult este creată și infrastructura pentru aflarea trupelor ruse, și atitudinea populației este una mai mult decât binevoitoare. Iată de ce condițiile de aflare a trupelor ruse în Transnistria sunt foarte bune și bineînțeles că nimeni nu ar vrea acum să schimbe și să strice această schemă.”
Europa Liberă: Care este prognoza Dvs. pentru evoluția negocierilor în formatul 5+2? Ne putem aștepta la careva progrese în acest an?
Andrei Safonov: „Eu pot prognoza că Occidentul, în persoana Uniunii Europene și Statelor Unite, cu susținerea Chişinăului, dar și a Bucureștiului, care nu este parte formală a procesului de negocieri dar are interese evidente aici, vor încerca să facă presiuni pentru Transnistria să semneze un acord politic cu privire la reglementarea conflictului în cadrul frontierelor Republicii Moldova recunoscute după destrămarea URSS de comunitatea internațională la nivelul ONU.
O astfel de abordare va fi total opusă poziției Tiraspolului și a Moscovei. În jurul acestei probleme și va avea loc principala luptă în cadrul acestor negocieri. Altfel spus, Chişinăul, cu susținerea Occidentului, va cere examinarea chestiunilor politice din cel de al treilea coș al agendei. Aceste eforturi pot fi estompate de lupta politică și de campania pre-electorală din Moldova, dar și din Transnistria.
Iată de ce eu cred că intriga de bază va fi anume în jurul includerii chestiunilor politice pe agenda discuțiilor. Dar eu nu văd premise pentru a crede că ar putea exista un progres vizibil pe acest front. Cel mai probabil, vor avea loc ceea ce se numește „lupte de poziționare”.”