O încercare de a ucide ultimii germeni ai unui sistem judiciar independent?

Vă salut pe undele postului de radio Europa Liberă. Sunt Natalia Morari și ascultați emisiunea „Punct și de la capăt”. Ce ar fi, după părerea Dvs., mai periculos pentru societate: spălarea miliardelor prin sistemul bancar moldovenesc sau apărarea dreptului cetățenilor la organizarea unui referendum național? Din perspectiva unei logici normale, desigur, prima. Însă Procuratura generală este de altă părere, deoarece, cum altfel am putea noi să înțelegem, de ce procurorul general interimar, domnul Harunjen, s-a adresat Consiliului Suprem al Magistraturii cu o petiție privind pornirea unui dosar penal împotriva judecătorului Domnica Manole. Vă aduc aminte că este vorba de acea doamnă judecător care în luna aprilie a adoptat hotărârea în favoarea organizării referendumului național, ignorând decizia Comisiei Electorale Centrale. De ce oare Procuratura Generală și Consiliul Suprem al Magistraturii nu au fost tot atât de activi în cazul judecătorilor datorită cărora Moldova a devenit cea mai vestită spălătorie de bani din toată Europa, prin care se spălau zeci de miliarde, și cum în general ar trebui să privim noi evenimentele din jurul Domnicăi Manole? Este aceasta o încercare de a ucide ultimii germeni ai unui sistem judiciar independent? Vom încerca să ne lămurim în această situație cu oaspeții mei din studio, pe care îi salut. Este vorba de fostul președinte al Curții Constituționale, domnul Victor Pușcaș – bună ziua, bine ați venit la Europa Liberă…

O încercare de a ucide ultimii germeni ai unui sistem judiciar independent?

Victor Pușcaș: „Bună ziua!”

Europa Liberă: …Și de expertul în domeniul luptei împotriva corupției, doamna Mariana Kalughin.

Mariana Kalughin: „Bună ziua!”

Natalia Morari

​Europa Liberă: Bună ziua, bine ați venit! Probabil, cunoașteți deja reacțiile din partea Uniunii Europene și ale Statelor Unite ale Americii privind cazul judecătorului Domnica Manole. Consiliul Suprem al Magistraturii a adoptat în această săptămână o hotărâre pe acest caz după ce a acceptat petiția procurorului general interimar, domnul Harunjen. UE și SUA nu vorbesc în mod direct despre cazul doamnei Manole, însă își exprimă o foarte mare îngrijorare privind ultimele evenimente din sistemul judiciar al Republicii Moldova. Domnul Pirkka Tapiola, șeful Delegației UE în Moldova, spune, însă, lucrurilor pe nume și leagă această reacție a liderilor europeni de cazul doamnei Manole. La fel, Ambasada Statelor Unite ale Americii, vineri, deschis a vorbit despre acest caz într-o postare pe pagina sa din Facebook. Domnule Pușcaș, ce e mai mult în acest caz: dorința de a lupta cu neglijența judecătorilor, deoarece putem admite, de pildă, că un judecător adoptă o hotărâre greșită sau aici este mai multă politică și dorință de a arăta judecătorilor că mai bine ei să nu meargă împotriva sistemului? Dacă vei merge împotriva sistemului, acest lucru te va costa. Ce este aici mai mult, din punctul Dvs. de vedere?

Victor Pușcaș: „Acestea sunt, să zicem, niște concluzii. Însă aș vrea să vorbesc despre ceea ce a precedat apariției acestui caz”.

Europa Liberă: Vă rog.

Victor Pușcaș: „Astfel totul ar fi mai clar. Deci, oricare judecător trebuie să adopte hotărârile sale absolut independent, atât de colegii săi, cât și de factorii externi sau interni etc. Deja în anul 2000 Plenul Curții Supreme de Justiție a adoptat hotărârea cu participarea domnului Luzius Wildhaber, președintele Curții Europene pentru Drepturie Omului. Atunci Curtea Supremă de Justiție a notat: înainte să adopte o hotărâre, să pună un oarecare act normativ în baza deciziei sale, judecătorul trebuie să facă o evaluare a acelui act normativ din punct de vedere al dreptului, din punctul de vedere al corespunderii sale Convenției privind Drepturile Omnului, și din punctul de vedere al constituționalității sale. Deci, actul normativ trebuie să fie legal, să respecte Convenția și Constituția. În cazul dat este vorba despre articolul 141 din Constituție, care, atenție,...”.

Europa Liberă: Amintiți-ne, Vă rog, ce este stipulat în acest articol?

Victor Pușcaș

​Victor Pușcaș: „…Eu consider că judecătorul a procedat foarte corect atunci când a făcut o analiză foarte complexă anume din perspectiva acestor trei criterii. Însă ce stipulează articolul 141 din Constituție? Dreptul la inițierea unui referendum se acordă unui număr de 200.000 de cetățeni cu drept de vot, care reprezintă jumătatea unităților teritorial-administrative de nivelul doi, din fiecare dintre care trebuie colectate cel puțin 20.000 de voturi. Deci, reiese că dreptul de a iniția referendumul aparține celor 200.000 de cetățeni, însă inițiatorii trebuie să colecteze 360.000 de semături. Adică, reiese că în lege apare o neclaritate. Cum să abordezi această lege, acest articol din Constiuție? În primul caz se indică 200.000, iar în cel de-al doilea – 20.000 din jumătatea raioanelor... De fapt, această condiție a fost introdusă în Constituție în anul 2000 prin Legea № 1115 din 7 iulie 2000, când era încă în vigoare Legea cu privire la județe. Deci, acest articol a fost prevăzut pentru județe, însă mai târziu noi am trecut la un alt sistem de unități teritorial-administrative și respectivul articol din Constituție deja s-a învechit”.

Europa Liberă: Domnule Pușcaș, să înțeleg că, dacă ați fi fost în locul doamnei Domnica Manole, Dvs. ați fi adoptat aceeași hotărâre în favoarea referendumului?

Victor Pușcaș: „Absolut! Apropo, aș vrea să Vă reamintesc că dintre toate categoriile lucrătorilor și funcționarilor din Republica Moldova cele mai multe temeiuri pentru tragerea la răspundere disciplinară se referă la judecători – 28 de temeiuri pentru tragerea la răspundere. Unul dintre aceste temeiuri ține de adoptarea unei hotărâri greșite. Însă răspunderea apare doar atunci când judecătorul adoptă o hotărâre ilegală în mod intenționat, cu rea-voință sau din neglijență gravă”.

Europa Liberă: În cazul dat nu putem vorbi nici de una, nici de alta.

Victor Pușcaș: „Adevărat. Voi aduce un exemplu – ce, de fapt, presupune neglijența gravă, deoarece eu am fost președinte al Curții Supreme de Justiție și cunosc foarte bine aceste probleme. Noi am tras la răspundere un judecător pentru neglijența gravă, deoarece acesta a hotărât arestarea pentru 15 zile a unei femei care era însărcinată în luna a noua, ceea ce legea interzice în mod

categoric. Deci, el nu a citit nici legea, și, în general, nu era atent la ce făcea. El a fost numit vinovat și pedepsit. Acesta este exemplul unei neglijențe grave. În cazul dat, însă, nu o văd. Totul este foarte bine motivat. Eu am citit hotărârea judecătorului Domnica Manole. Dumneaei a făcut o motivare foarte bună, inclusiv cu referințe la dreptul internațional. De ce, însă, a fost pornită această cauză penală, mă voi mira încă o sută de ani înainte, deoarece în cazul dat nu poți adopta nicio pedeapsă. Odată într-o emisiune televizată am adus propriul meu exemplu. Deci, eu mă aflu la mijlocul unui râu. Pe un mal se află guvernanții țării, pe celălalt – poporul. Articolul 141 din Constituție astfel şi este conceput. Spre care dintre cele două maluri voi înota – spre popor sau spre reprezentanții puterii statului? Firește, aș fi înotat spre malul pe care stă poporul”.

Europa Liberă: Doamna Manole a făcut tot așa, dar anume pentru acest fapt este acum trasă la răspundere...

Victor Pușcaș: „În numărul din ianuarie al revistei «Legea si viața», eu tocmai am publicat un material despre referendumuri. Ce se întâmplă în Republica Moldova? Doar până acum nici un referendum, cu excepția celui din 1994, nu avea loc, pentru că se creau diferite obstacole. Chiar și ultimul referendum. De ce avea nevoie Curtea Constituțională? Doar toată lumea cunoștea acest lucru!”

Europa Liberă: Noi încă ne vom întoarce la problema referendumului, domnule Pușcaș. Aș vrea acum să aflu părerea doamnei Kalughin. Ce a înțeles sistemul judiciar în acea zi de marți, 31 mai, când Consiliul Suprem al Magistraturii a permis deschiderea dosarului penal împotriva unui judecător?

Mariana Kalughin: „Voi începe cu aceea ce eu singură am înțeles din cele întâmplate. Mi se pare că acest caz nu este cu totul unic, și el este cumva absolut logic, să zicem așa, dintr-un punct de vedere negativ”.

Europa Liberă: Trend-ul este clar.

Mariana Kalughin

​Mariana Kalughin: „Da, trend-ul este clar, deoarece, dacă Vă amintiți, la noi deja au fost câțiva judecători care se deosebeau cumva prin părerea lor, comportamentul lor, poziția lor civică, dar și prin viziunile lor profesionale. Este, de exemplu, domnul Balan, care, în opinia mea, a fost primul care absolut deschis a criticat anumite lucruri în timpul ședinței Asociației Judecătorilor, inclusiv ceea ce se întâmplă în procesul de reformare a sistemului de justiție. Până la urmă, din câte cunosc, împotriva domnului Balan, la fel, a fost deschis un dosar penal. A fost doamna Marina Anton care deja un an în urmă, din nou în timpul ședinței Asociației Judecătorilor, și-a permis anumite note critice, însă de data aceasta referitor, să spunem așa, la întregul sistem, la însăși corpul judecătoresc și la acel spirit care, în principiu, îi lipsește judecătorilor noștri. Până la urmă, și doamna Anton s-a ales cu un dosar penal, și chiar, mi se pare, cu mai multe. Și doamna Domnica Manole și-a propus candidatura ei pentru postul de președinte al Asociației Judecătorilor. Eu, de exemplu, cu un mare interes am ascultat discursul ei la ședința Asociației. Și mi se pare că pe acei judecători care demonstrează o anumită poziție profesională, fermă și principială, și care ar putea deveni adevărații purtătorii de cuvânt ai unei reforme, deoarece mi se pare că o reformă poate să aibă loc doar prin schimbarea unui spirit corporativ din interiorul unui sistem, pentru care e nevoie de oameni... Deci, mi se pare...”

Europa Liberă: Haideți să ne amintim și de cazul doamnei Răducan care, la fel, și-a permis într-un spațiu public să critice corpul judecătoresc, după care a urmat un atac public împotriva ei...

Mariana Kalughin: „Și cazul doamnei Răducan... Aici, mi se pare, în mare măsură are loc un proces de presiune asupra acelor judecători care au o anumită reputație, o anumită influență, pot servi drept modele pentru ceilalți judecători. Și în cazul dat are loc un fel de încercare de intimidare, o încercare

de a-i scoate pur și simplu din sistem sau să-i facă mai pasivi. Și, fără îndoială, deja aceasta este un anumit semnal pentru alți judecători, pentru ca ei să manifeste o anumită loialitate față de conducerea sistemului judiciar. Mi se pare că sistemul judiciar, în cazul dat eu am în vedere anumite lucruri ierarhice, este foarte loial față de putere și este gata să supună pe cale politică pe anumiți judecători. De aceea, noi putem să-i privim pe acești judecători în mod diferit. Putem să-i considerăm absolut exaltați sau isterici sau nu prea corecți, sau cum vreți altfel, însă în cazul dat, mi se pare, noi trebuie din toate puterile să-i susținem aşa oameni, deoarece doar ei pot să devină garanții unei reforme adevărate a sistemului judiciar. Și eu, de exemplu, m-am bucurat foarte mult că în susținerea doamnei Domnica Manole a pornit o mișcare de protest, că în apărarea ei au ieșit și organizațiile obștești, și, fără îndoială, Platforma «DA», care, în principiu...”

Europa Liberă: O scrisoare deschisă din partea celor cincisprezece judecători de-ai noștri.

Mariana Kalughin: „Scrisoarea deschisă a celor cincisprezece judecători este, în general, o inovație...”

Europa Liberă: Acest lucru m-a uimit, în sensul bun al cuvântului.

Mariana Kalughin: „…De aceea eu respect foarte mult gestul acestor cincisprezece judecători, și sper că acest spirit al unei independențe adevărate care abia-abia se întrezărește, nu va putea fi doborât prin astfel de incidente. Din păcate, totul deja s-a întâmplat și noi vom fi nevoiți să urmărim aceasta foarte atent și să nu uităm și de alți judecători care s-au pomenit în aceeași situație. Printr-o astfel de presiune publică noi trebuie să-i susținem în astfel de etape care, în principiu, sunt foarte grele în carieră. Sau, apropo, să ne amintim de doamna Puicu, acea judecătoare, care, la fel, a candidat la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție. Și unicul lucru care, în principiu, a stârnit nemulțumirea, a fost faptul că dumneaei și-a permis într-un oarecare interviu să vorbească despre existența anumitor probleme în sistemul judiciar. Deci, judecătorii trebuie susținuți anume într-o astfel de situaţie...”

Europa Liberă: În același timp, contracandidatul ei pentru ocuparea acestei funcții, care are un Porsche de 11 mii de lei, așa cum a indicat el aceasta în a sa declarație de venituri, a câștigat concursul. Și în cazul său totul a fost perfect.

Victor Pușcaș: „11.000 de euro”.

Europa Liberă: De lei, domnule Pușcaș!

Victor Pușcaș: „Lei?”

Europa Liberă: În declarație prețul a fost indicat în „lei”.

​Mariana Kalughin: „Acești oameni sunt foarte valoroși, deoarece ei au încercat să iasă din spațiul lor de confort. Deci, este un lucru cu totul unic. Însă acești oameni sunt valoroși prin faptul că anume pe fundalul lor tot ce se întâplă acum în sistemul judiciar, cum se promovează persoane, cum își construiesc ei carierele lor, arată foarte și foarte defectuos. Deoarece dacă nu ar fi existat asemenea oameni noi nu am fi cunoscut că într-adevăr există și alte standarde, care, în principiu, trebuie susținute”.

Europa Liberă: Însă, din punct de vedere juridic, domnule Pușcaș, cu ce riscă acum doamna Domnica Manole? În cazul în care va fi pornit un dosar penal, este clar, ea va fi numită vinovată. Cu ce riscă ea?

Victor Pușcaș: „Își riscă totul. Își riscă libertatea, eliberarea din funcție, lipsirea în drepturi de a ocupa anumite funcții, și mai multe altele...”

Europa Liberă: Deci, doamna Kalughin are dreptate când spune că întregului corp judecătoresc i-a fost transmis un semnal foarte clar: voi adoptați hotărâri în defavoarea puterii actuale...

Mariana Kalughin: „Noi avem o mulțime de astfel de hotărâri ilegale. Însă, de fapt, Procuratura Generală este destul de selectivă în astfel de situații. Deoarece există cazuri cu adevărat rezonante, iar Procuratura le ignoră, însă în cazul unor astfel de judecători ea reacționează foarte rapid”.

Europa Liberă: Aici se ascunde, de fapt, toată problema. În mass-media este cunoscută o listă de judecători care au participat în așa-numita spălare a circa 20 de miliarde de dolari prin sistemul bancar moldovenesc. Au fost cazuri când anumiți judecători în baza unor xerocopii adoptau hotărâri privind transferul prin sistemul bancar moldovenesc a până la cinci sute de milioane de dolari, o sumă incredibilă – o jumătate de miliard în baza unei xerocopii. De ce în privința lor nu a fost deschis niciun caz penal? Procurorul general nu a considerat necesar să verifice ce fel de hotărâre a fost aceasta și cât de legală a fost ea. Pe mine, sincer vorbind, pe de o parte, mă miră o astfel de activitate a Procuraturii Generale în cazul acestui judecător care a adoptat o hotărâre în favoarea referendumului, susținut de opoziție și de marea majoritate a populației, și o stare de inerție absolută, pur și simplu de comă, când este vorba de spălarea banilor. De ce? De ce, domnule Pușcaș, aceasta se întâmplă? Guvernanții arată judecătorilor că acei care pot fura pot să o facă mai departe, însă, principalul, e să nu meargă împotriva noastră. Așa reiese.

​Victor Pușcaș: „Chiar două-trei zile în urmă Petru Bogatu a vorbit despre structura sistemului judiciar până în anul 2000. A fost, deci, până atunci un sistem judiciar normal. El aducea chiar exemple, spunând că a câștigat cazuri răsunătoare în instanțele de judecată. De ce? Pentru că pentru postul de judecător se căutau anume oameni independenți prin caracterul lor, viziunile lor, comportamentul lor. Se condamna loialitatea, servilismul. Nici eu nu țin minte ca fiul să fi fost judecător într-o instanță, tatăl – în alta, iar fiica, nora sau prietenul – în a treia etc. Așa ceva nu era!”

Europa Liberă: O castă întreagă.

Mariana Kalughin: „Aceasta a fost o lege nescrisă – niciun fel de clanuri și beneficii”.

Europa Liberă: Dar când totul a început să se schimbe?

Victor Pușcaș: „Putem să analizăm sistemul judiciar și să ajungem la concluzia că totul a început să se schimbe după venirea comuniștilor la putere...”

Europa Liberă: Domnul Reșetnicov, în calitatea sa de consilier prezidențial pe probleme juridice, era responsabil de schimbarea corpului judecătoresc.

Victor Pușcaș: „Eu nu voi da nume… Poate, va veni timpul și pentru aceasta... Însă aceasta a început în anul 2000 și continuă și astăzi. Deci, în posturi de judecători sunt promovați anume oameni loiali, ascultători, care nu au părerea lor proprie și principială... Ei sunt făcuți dintr-un astfel de aluat și nici nu e nevoie să-i dai indicații la telefon...”

Mariana Kalughin: „Ei singuri înțeleg totul”.

Victor Pușcaș: „Ei singuri înțeleg ce trebuie de făcut”.

Europa Liberă: Însă cu acei care încearcă să aibă părerea lor proprie, iată ce se întâmplă.

​Victor Pușcaș: „Cu ei se întâmplă lucruri foarte urâte. Puterea, orice putere, fie cea soietică, totalitară, democratică, oligarhică, oricare alta – eu chiar și în Statele Unite am ajuns la această concluzie, – încearcă să-și supună sistemul judiciar...”

Europa Liberă: Desigur.

Victor Pușcaș: „…Cumva să-l limiteze, să-l facă mai ascultător. Deoarece puterea nu știe să facă totul. În Uniunea Sovietică se considera că organele judecătorești sunt continuarea puterii de partid și a puterii de stat. Ceea ce nu poate face această putere o duc până la capăt judecătoriile”.

Europa Liberă: La noi acum totul merge spre aceasta.

Victor Pușcaș: „Deja, deja a pornit...”

Europa Liberă: Cred că noi deja demult suntem acolo...”

Victor Pușcaș: „…În acest sens, noi deja am trecut Rubiconul”.

Europa Liberă: La noi au mai rămas vreo doi-trei judecători pe care îi scot din sistem.

Victor Pușcaș: „De aceea este important să dezvoltăm în judecători anume o astfel de încredere în sine. Un judecător nu trebuie să aibă frică”.

Europa Liberă: Dar cum o putem face? Cum să o dezvoltăm?

Victor Pușcaș: „Nu trebuie pornite astfel de cazuri. Și nu este un singur caz. Dacă în studioul Dvs. va veni cineva din Consiliul Suprem al Magistraturii, el va confirma că ei au acceptat 20 sau 25 de cereri, însă nu a fost pornit niciun dosar penal. Dar unde sunt aceste dosare? În studioul Dvs. cineva zicea că abia acum au început să lucreze, să tragă la răspundere penală. Puțini sînt cei care știu de exemplu că în 1998, când, așa cum zicea Bogatu, totul în justiție a fost bine, au fost judecați trei judecători, doi dintre care au fost condamnați la 10 ani de pușcărie, și unul a fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru luarea mitei. Iată așa ceva a fost. Însă întrebați judecătorii din acei ani și ei vor confirma că atunci ei se simțeau protejați de influența din partea puterii”.

Europa Liberă: Înțelegeți, logica puterii este clară. Cred că, în general, nu are sens să discutăm de ce puterea o face. Atunci când puterea încearcă să ia în stăpânire absolut totul din această țară, când noi trăim în condițiile unui stat capturat, ar fi straniu, dacă ei ar permite judecătorilor să o facă pe grozavii...

Mariana Kalughin: „Și să fie independenți. Pentru ei aceasta este un lux”.

​Europa Liberă: …Să adopte hotărâri în favoarea unei oarecare opoziții, să-și permită aprecieri critice la adresa lor... Aceasta este clar. Însă ce pot să facă ceilalți judecători, care au rămas atât de puțini. Cred că după astfel de hotărâri ei vor rămâne și mai puțini, deoarece acei care încă cumva se îndoiau și credeau că doamna Domnica Manole cu adevărat are dreptate, că oamenii, orice am spune, au dreptul să inițieze organizarea referendumului. Însă, în același timp, după asemenea hotărâri, după astfel de acțiuni împotriva lor, acei care se îndoiau vor trece de partea puterii, pur și simplu pentru că se tem. Ce pot face acești oameni?

Victor Pușcaș: „Câteva cuvinte doar despre judecătorii pe care îi aveam altădată. Deci, este cunoscut, de exemplu, faptul că în cazuri civile ambele părți au un anumit procent al probelor. O parte are 60% de probe, cealaltă – 40% de

probe. Atunci când una dintre părți deține 99% de probe oamenii nu se adresează în judecată. Ei se adresează acolo doar atunci, când este posibil cumva de câștigat cauza. Însă ce poate face un judecător, dacă probele sunt repartizate 50% la 50%? Cui să dai dreptatea? În astfel de cazuri noi învățam pe judecători să dea dreptate unui sărac față de un bogat, unui bolnav față de un sănătos, unui neajutorat față de un înstărit. Deoarece astfel este concepută justiția, și nu poate fi altfel. Acesta este un act al dreptății. Însă acum, uitați-vă, ce se întâmplă... N-aș vrea să-mi amintesc de Curtea Constituțională care adoptă niște hotărâri pe care eu nu le-aș accepta o mie de ani! Noi luptăm pentru aceea ca hotărârile judecătorești să fie previzibile. Atunci și justiția va fi una adevărată, tot previzibilă. Dacă omul are dovezi și ele sunt evidente, atunci omului trebuie să i se dea dreptate”.

Europa Liberă: În ultimul timp la noi apar doar șiroaie de surprize.

Mariana Kalughin: „Eu nu aș fi atât de pesimistă din cauza acelei scrisori deschise, semnate de acei cincisprezece judecători ai Curții de Apel. Mi se pare că judecătorii, în general, au învățat lecția, însă o cu totul altă lecție, decât acea care ar fi fost predată de către putere. Astăzi – Balan, mâine – Anton, poimâine – Manole, iar săptămâna viitoare altcineva poate să fie următorul...”

Europa Liberă: Pot fi și eu.

Mariana Kalughin: „…Doar pentru că cineva din acei suspuși este interesat de acea hotărâre. Adică, judecătorii trebuie acum, mi se pare, cumva să se unească, deoarece aici este nevoie de o anumită colegialitate, de simțul echipei…”

Europa Liberă: De solidaritate.

Mariana Kalughin: „…De un spirit normal de echipă. Și atunci, cred, în principiu, judecătorii vor putea învinge puterea. Iar anume în aceasta, de fapt, și constă misiunea instanței judiciare, deoarece în condițiile unui stat capturat, cum ziceți Dvs., cea mai slabă verigă, în principiu, este anume sistemul de justiție. Fiindcă el este mai mult sau mai puțin independent. Bineînțeles, Guvernul sau Parlamentul nu pot fi considerate niște structuri independente, însă sistemul de justiție, mai mult sau mai puțin, poate fi...”

Europa Liberă: Desigur, deoarece Guvernele vin și pleacă, iar judecătorii obțin mandatul lor pentru întreaga viață.

Mariana Kalughin: „…Deoarece există anumite garanții. În primul rând, trebuie, fără îndoială, de mers până la capăt, deoarece, am impresia, chiar cu acest dosar penal ei s-au cam grăbit. Doar există și Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și eu sunt sigură de faptul că Platforma va apela la această instituție. Și atunci, sunt sigură că...”

Europa Liberă: …Există o șansă pentru victorie...

​Mariana Kalughin: „…Poate fi luată o altă decizie. Va trebui deschis un dosar penal pentru o hotărâre ilegală adoptată de către acei trei judecători ai Curții Supreme de Justiție, care au anulat, bunăoară, hotărârea Domnicăi Manole. Nu cred că acum puterea va doborî pe acești judecători. Ea mai mult îi plimbă de colo-colo, deoarece noi nu putem vorbi despre procuratură ca despre un organ independent. Evident că la mijloc aici se află interesele și ambițiile politice. Puterea încearcă pur și simplu să-i poarte pe acești judecători de colo-colo și eu sunt sigură că nici un dosar nu se va finaliza, în principiu, cu vreo sentință de condamnare, deoarece acest lucru este lipsit de absolut orice logică. Însă acum, fără îndoială, este important să arătăm acestor judecători un oarecare semnal civic de susținere, că noi îi vom putea apăra acolo unde ei aceasta cu adevărat o merită”.

Europa Liberă: În același timp, tot atât de importantă este reacția din partea Uniunii Europene, din oficiul doamnei Federica Mogherini și reacția ambasadei Statelor Unite ale Americii din Moldova, deoarece guvernanții noștri s-au cam obișnuit să ignore părerea cetățenilor săi și a opoziției, dar sunt deocamdată nevoiți să respecte părerea partenerilor săi externi, fiindcă altfel ei nu vor primi banii. Iar dacă nu vor fi banii, noi știm cu ce colaps poate sfârși totul.

Victor Pușcaș: „Aș vrea aici doar să adaug. Proculatura a solicitat permisiunea de a deschide un dosar penal. Deci, Procuratura este obligată să demonstreze că acea hotărâre a fost ilegală”.

Europa Liberă: Dar acest lucru poate fi demonstrat?

Victor Pușcaș: „Procuratura trebuie să demosntreze că hotărârea a fost adoptată intenționat, cu rea-voință, și că a avut loc o neglijență gravă. Dacă Procuratura are asemenea date, e altceva. Însă eu nu le văd, ținând cont de faptul că însăși articolul 141 din Constituție conține aceste neclarități, inexactități, contradicții...”

Mariana Kalughin: „…Disproporție…”

Victor Pușcaș: „De aceea – cine și ce parte va lua. Eu am mai vorbit despre aceasta: s-ar fi putut limita la două sute de mii de semnături, sau de ales o altă cale”.

Europa Liberă: Domnica Manole a declarat că va contesta această hotărâre a Curții Supreme de Justiție. Ea are șanse la victorie?

Victor Pușcaș: „Nu are șanse”.

Europa Liberă: De ce?

​Victor Pușcaș: „De fapt, Parlamentul a introdus niște modificări în Legea cu privire la statulul judecătorului și a stipulat că hotărârile judecătorești pot fi examenate și atacate în Curtea Supremă de Justiție, care, totodată, este în drept să examineze doar procedura de adoptare a acestei hotărâri. Doar partea formală. Însă ce a decis Curtea Constituțională în 2013? Curtea Constituțională a păstrat această sintagmă: «Poate să se refere la procedura de emitere, adoptare a hotărârii». Deci, doar procedura, și nu fondul. Însă, dacă ne vom gândi la natura juridică a Consiliului Suprem al Magistraturii, atunci acesta apare sub cele două aspecte: în primul rând, el este un organ administrativ...”

Europa Liberă: Un organ de autogestionare.

Victor Pușcaș: „…Da, un organ administrativ, în care hotărârile pot fi atacate. Și, în al doilea rând, el este organul jurisdicțional, care este însărcinat să examineze anume astfel de probleme. Și hotărârile acestui organ în această parte rămân fără drept la apel”.

Mariana Kalughin: „Însă partea formală, totuși, nu a fost respectată, deoarece într-o anumită măsură nu era transparență”.

Europa Liberă: Ședința a fost închisă.

Victor Pușcaș: „Dar uitați-vă ce a făcut Curtea Constituțională. Acesta a considerat această sintagmă drept una constituțională, deși în activitatea practică a aceleiași Curți Constituționale a avut loc examinarea cazului cu privire la avocatul poporului pentru protecția drepturilor copilului. Acesta a fost doar un act individual care nu putea fi examinat în fond, așa cum o practică Curtea Constituțională de zeci de ani. De zeci de ani. Însă Curtea Consituțională a examinat acest caz și în fond, și a dat, să zicem, și o lecție Parlamentului despre cum trebuie verificate anumite calități în momentul angajării în funcție”.

Europa Liberă: Vă propun să facem un pas înainte și să ne apropiem de concluzii, deoarece timpul emisiunii noastre se apropie de sfârșit. Dvs. știți că astăzi una din lozincile guvernanților noștri este: «Justiția renaște». Dar ce mai putem face noi și ce mai pot face judecătorii independenți, care au mai rămas, pentru ca această justiție cu adevărat să renască? Însă nu așa cum o înțeleg guvernanții, nu ceea ce au ei în vedere prin renaștere, dar ceea ce într-adevăr trebuie să se întâmple în orice societate normală, democratică, liberă, în curs de dezvoltare. Doamna Kalughin.

​Mariana Kalughin: „În cazul dat rămâne doar să respectăm litera legii. Aceasta se referă la judecători, deoarece, în principiu, legislația nu întru totul corespunde așteptărilor legate de ocrotire și garantare a indepenedenței judecătorilor. Însă, oricum, trebuie să respectăm litera legii, să nu cedăm, să respectăm anumite principii morale și etice, și să înțelegem că astăzi este vorba despre altcineva, iar mâine – despre tine. Măcar din acest sentiment al autoconservării să nu favorizăm procesul de supunere al sistemului judiciar. Iar noi, fără îndoială, trebuie să reacționăm la asemenea cazuri, care nu neapărat să fie legate de judecători sau de anumite calități individuale ale lor. Sunt importante cazurile, precedentele în sine”.

Europa Liberă: Desigur, chiar și atunci când sunt încalcate drepturile unor nemernici, ele oricum sunt încălcate, chiar dacă este vorba despre niște nemernici.

Mariana Kalughin: „Da, de aceea, ne rămâne doar să nu cedăm, deoarece astăzi – pe ei, iar mâine – pe noi...”

Europa Liberă: Domnule Pușcaș…

Victor Pușcaș: „Dreptate va exista doar atunci când vor fi respectate chiar și drepturile unor nemernici. Sunt absolut de acord, însă aș vrea să mai adaug ceva. Noi avem nevoie de mai multă transparență în acțivitatea Consiliului Supem al Magistraturii și a organelor judiciare. Trebuie să deschidem cât mai larg ușile și ferestrele, să aducem mai multă lumină ca să scăpăm de mirosul de naftalină”.

Europa Liberă: Noi, jurnaliștii, și echipa postului de radio Europa Liberă vom face totul ca aceste ferestre să fie mereu deschise, ca să sufle aerul curat, și ca, în sfârșit, acest miros de putregai, care se simte acum la noi peste tot, în toate structurile puterii, să se evapore. Noi vom urmări cu atenție cazul Domnicăi Manole, deoarece acesta nu este un caz doar al Domnicăi Manole, ci a întregului sistem judiciar și, în principiu, al nostru, al societății din Republica Moldova. Toate cele bune. Ne vom vedea peste o lună pe undele postului de radio Europa Liberă.