Un format formal?

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

La Tiraspol, Sovietul suprem a cerut demisia șefului băncii centrale, după ce acesta a propus devalorizarea rublei transnistrene. Administrația lui Evgheni Șevciuk îi acuză însă pe deputați de populism și agravarea crizei valutare. După o întrerupere de 2 ani, la Berlin a avut loc o nouă rundă de negocieri în formatul 5+2 pentru reglementarea conflictului transnistrean. Cu ce rezultate? Opinii de experți de pe ambele maluri ale Nistrului.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de ştiri și principalele evenimente ale săptămânii trecute:

Un format formal?

Liderul administrației de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, și-a exprimat nedumerirea în legătură cu cererea Sovietului suprem de a-l demite pe șeful băncii centrale Eduard Kosovski. Totodată, prin purtătorul său de cuvânt, Șevciuk i-a acuzat pe deputați de nedorința de a-și asuma decizii nepopulare care să pună capăt crizei valutare. El a amintit că numai Sovietul suprem poate lua o decizie referitoare la devalorizarea rublei transnistrene. În ședința plenară de miercuri, 1 iunie, deputații au cerut demisia șefului băncii centrale, după ce acesta le-a propus, ca măsură de contracarare a crizei valutare, să devalorizeze rubla transnistreană cu 10%. Eduard Kosovski a spus că devalorizarea, de facto, s-a produs deja, întrucât, pe piața neagră, valuta poate fi cumpărată la un curs ce-l depășește cu mult pe cel oficial de 11,35 ruble pentru un dolar. Kosovski a propus un nou coridor valutar de 12,25 – 12,75 de ruble pentru un dolar. Pe piața neagră, potrivit presei transnistrene, dolarul ar ajunge și la 15 ruble. Majoritatea în Sovietul suprem consideră că degradarea economică și criza valutară din ultimele luni sunt rezultatul politicii administrației lui Evgheni Șevciuk. Executivul regiunii spune însă că diminuarea comerțului și scăderea veniturilor bugetare are la bază factori externi.

La Berlin a avut loc pe 2 și 3 iunie o primă rundă de negocieri în formatul 5+2 pentru reglementarea conflictului transnistrean, după o întrerupere de doi ani. Părțile s-au arătat mulțumite de rezultatele discuțiilor și au semnat un protocol care conține acțiunile pe care şi le-au propus să le realizeze în timpul apropiat. Reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului, asistați de reprezentanții mediatorilor – OSCE, Rusia și Ucraina, și cei ai observatorilor – Uniunea Europeană și Statele Unite, vor continua discuțiile la o conferință în Bavaria, în a doua decadă a lunii iulie, pe tema măsurilor de sporire a încrederii. Mai multe, în cadrul emisiunii.

Localităţile de pe ambele maluri ale râului Nistru pot obţine suport financiar european pentru a-şi moderniza instituţiile sociale și infrastructura. Este vorba de împrumuturi nerambursabile de până la 150 de mii de euro pentru proiect, oferite în bază de concurs prin Programul „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”, finanţat de UE şi implementat de PNUD, transmite IPN. La concurs pot participa localităţi cu o populaţie de peste 1500 de locuitori, iar prioritate vor avea proiectele ce vor contribui la o colaborare mai strânsă între cele două maluri ale Nistrului. Până în martie 2018, Programul își propune modernizarea a 30 de obiecte de infrastructură socială. Până acum, în cadrul programului de susţinere a măsurilor de încredere au fost renovate peste 70 de instituţii educaţionale, medicale, de cultură, sport, pieţe comunitare, precum și obiecte de infrastructură: drumuri, sisteme de aprovizionare cu apă, canalizare, iluminare stradală, de gestionare a deşeurilor. Potrivit PNUD, programul contribuie la sporirea încrederii şi cooperării între locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului.

***

Europa Liberă: Așadar, după o întrerupere de 2 ani, negocierile internaționale pentru reglementarea conflictului transnistrean au fost reluate, sub președinția în exercițiu a OSCE deținută de Germania. Care a fost agenda discuțiilor și ce au reușit să convină părțile? Relatează, Tamara Grejdeanu:

Reprezentanții Chișinăului și Tiraspolului au convenit să discute în continuare, inclusiv la nivelul grupurilor de experți, despre recunoașterea diplomelor de studii eliberate de universitățile din stânga Nistrului, traficul internațional al automobilelor cu numere de înmatriculare transnistrene precum și despre îmbunătățirea mecanismului de punere în aplicare a înțelegerilor formulate la negocieri. Acestea sunt propunerile formulate de partea rusă înainte de reluarea negocierilor și apreciate de experți drept concesii unilaterale propuse Chișinăului.

De altfel, negociatorul de la Tiraspol, Vitali Ignatiev a spus că propunerile Federației Ruse au fost susținute de toți participanții la discuții și ele se regăsesc în documentul semnat la încheierea negocierilor:

Vitali Ignatiev

„Acest protocol se referă la acțiuni concrete care ne vor permite să ne apropiem, pas cu pas, de soluționare a unor probleme, să ajungem la un nivel de încredere și, treptat, să îmbunătățim situația social-economică a cetățenilor transnistreni și a celor din Republica Moldova. Protocolul obligă părțile să găsească soluții urgente pentru probleme precum cazurile penale împotriva cetățenilor de pe ambele maluri sau recunoașterea documentelor emise de Transnistria.”

De asemenea, negociatorii au căzut de acord să continue discuțiile cu privire la restabilirea conexiunii telefonice între ambele maluri ale Nistrului și la dezvoltarea interacțiunii în domeniul protecției mediului ambiant.

Referindu-se la reluarea negocierilor, Ambasadorul Cord Meier-Klodt, Reprezentantul Special al Președintelui în exercițiu al OSCE din partea Germaniei, a spus că este un nou impuls în procesul de reglementare transnistreană. Și în aprecierea negociatorilor din partea Chișinăului și Tiraspolului, întrevederea a fost una productivă.

Vicepremierul pentru reintegrare, Gheorghe Bălan a spus azi că odată cu reluarea negocierilor, s-ar putea ca discuțiile să ajungă treptat și la reglementarea politică a conflictului transnistrean:

Gheorghe Bălan

„Sperăm că reluarea negocierilor în formatul 5+2 va crea posibilitatea ca la următoarele întâlniri, pas cu pas să ne apropiem de decizii politice cu referire la aceste întrebări. La această etapă noi ne-am străduit să pune o baza unor discuții productive în viitor. Cel mai important pentru noi este bunăstarea tuturor cetățenilor Republicii Moldova”.

Părțile nu au stabilit deocamdată data unei noi întâlniri în formatul 5+2, totuși, s-au angajat ca până la jumătatea lunii iulie, când va avea loc conferința din Bavaria, pentru promovarea măsurilor de consolidare a încrederii, să identifice soluții pentru cele mai stringente probleme din domeniul transportului, educației și telecomunicațiilor.

***

Europa Liberă: Politologul de la Tiraspol Andrei Safonov, devenit și deputat în Sovietul suprem de la Tiraspol în urma scrutinului de la sfârșitul anului trecut, nu crede că negocierile vor marca un progres vizibil. Într-un interviu acordat Linei Grâu acesta spune că în condițiile tensiunilor geopolitice din regiune și a alegerilor care vor avea loc în a doua jumătate a anului pe ambele maluri ale Nistrului, aceste negocieri nu sunt decât o tatonare a terenului și „o luptă de poziționare”.

Europa Liberă: Ce așteptări aveți legate de reluarea negocierilor în formatul 5+2? Credeți că acestea sunt de natură să aducă rezultate palpabile?

Andrei Safonov: „Trebuie înțelese foarte bine atât interesele părților în conflict – Moldova și Transnistria, cât și interesele celor care susțin una din aceste părți. Până în prezent pentru părțile în conflict nu există un răspuns la întrebarea principală – în ce mod și dacă în general se va ajunge la discutarea chestiunilor politice din așa-numitul al treilea coș al agendei discuțiilor? Este puțin probabil să se ajungă imediat la discutarea acestor aspecte, și în general îmi este greu să-mi imaginez cum se va face asta, pentru că părțile de foarte mult timp nu au discutat punctual aceste subiecte.

Mai rămâne și alt subiect care nu a fost soluționat până în prezent – dacă ar fi să se discute despre o reglementare politică a conflictului, atunci în ce cadru poate avea loc această reglementare: pornind de la premiza că toți participanții se vor orienta către spațiul european, adică către UE, așa cum face Chişinăul, sau părțile vor împărtăși vectorul eurasiatic, așa cum face Tiraspolul? Nu doar că nu există un răspuns la această întrebare, dar nici măcar o variantă de compromis nu a propus nimeni.

Andrei Safonov

În ceea ce privește chestiunile economice și sociale, aici perspectivele sunt ceva mai bune. Dar și aici rezultate vor fi, cel mai probabil, nu de la prima ședință. De exemplu, eu cred că importante sunt astfel de momente precum fixarea situației de pace din Zona de securitate – aspect care îi vizează pe toți, libertatea fluxurilor de mărfuri care traversează frontierele real existente dintre Transnistria și Moldova, dar și interacționarea pe diverse domenii în zona comerțului. Aici mi se pare că există mai multe perspective pentru soluționarea unor chestiuni concrete.

Dar eu cred că oricum contradicțiile geopolitice dintre Est și Vest rămân și Chişinăul și Tiraspolul, vrând-nevrând, vor trebui să țină cont de acest lucru.”

Europa Liberă: De ce credeți că s-a decis reluarea acestor discuții anume acum?

Andrei Safonov: „Eu cred că negocierile sunt într-o mare măsură o demonstrație a bunelor intenții din partea în primul rând a marilor jucători – Federaţia Rusă, Uniunea Europeană și într-o anumită măsură poate și Statele Unite, deși la modul formal americanii și-au rezervat o poziție secundă în această problemă.

Din punctul meu de vedere, nu ar fi corect acum să discutăm despre faptul că am putea ajunge la discuții cu privire la o soluție politică și nici nu văd niciun fel de interese concrete, inclusiv pentru Federaţia Rusă. Pentru că Rusia nu va face cu siguranță cu propriile mâini în așa fel încât Transnistria să treacă în sfera de influență a Occidentului – politicienii lucizi de la Moscova nu ar face așa ceva. De partea cealaltă, politicienii din Bruxelles și Washington înțeleg foarte bine că Moscova, conducerea de acolo, nu va renunța la interesele sale financiare, economice, militare și politice de pe Nistru.”

Europa Liberă: Ce așteptări are Tiraspolul de la aceste negocieri și ce ar considera un rezultat bun al acestora?

Andrei Safonov: „Pentru Transnistria, dacă e să vorbim despre interesele obiective transnistrene care țin de statalitate, cel mai bun rezultat ar fi liberalizarea la maxim a activității economice externe cu păstrarea independenței politice. De fapt, o astfel de strategie a fost promovată din primii ani de existență a republicii moldovenești nistrene și nu există premise pentru a crede că această strategie s-a schimbat în vreun fel. Sigur că anumite nuanțe pot interveni în funcție de personalitatea negociatorului din partea Tiraspolului, dar cel puțin formal linia care a fost stabilită din 1990 este menținută și în prezent.”

Europa Liberă: De obicei se spune că perioadele în care au loc alegeri nu sunt prea favorabile pentru purtarea unor negocieri și mai ales pentru obținerea unor rezultate. Știm că alegeri vor avea loc în a două jumătate a acestui an și în regiunea transnistreană, și pe malul drept al Republicii Moldova. Nu devin aceste negocieri doar o formalitate în aceste condiții?

Andrei Safonov: „Cel mai probabil aceste negocieri vor fi mai mult pentru a pune o bifă, pentru că alegerile sunt, într-adevăr, perioade în care arareori sunt atinse înțelegeri concrete, și asta pentru că nimeni dintre politicieni nu vrea să-și asume responsabilități. Dacă mâine la putere vor veni cel care au o atitudine critică față de înțelegerile obținute acestea pot fi anulate, iar cei care au purtat negocieri pot fi pur si simplu concediați. Iată de ce în cazul de față cred că este pur și simplu o demonstrație de bună creștere și bune maniere, dacă putem spune așa, dar în niciun caz miza nu este un rezultat mare, global. Pentru că în esență diplomații care se întâlnesc acum la masa de lucru și poartă negocieri înțeleg foarte bine că șefii lor sunt interesați în primul rând să-și păstreze puterea și în mod sigur ei vor acționa ținând cont de acest interes.”

Europa Liberă: Experții ruși cu care am stat de vorbă au spus că Moscova ar fi interesată de o revenire la o reglementare transnistreană pe principiile de federalizare formulate în celebrul Memorandum Kozak, dar că nici măcar Tiraspolul nu mai este interesat acum de o astfel de formulă. Care este poziția Tiraspolului în legătură cu o reeditare a Memorandumului Kozak?

Andrei Safonov: „Impresia mea este că la nivelul maselor largi ale populației nu există interes pentru transformări de acest fel, care ar presupune schimbarea statutului Transnistriei. Pentru că oamenii s-au obișnuit cu faptul că toate problemele pe care le au ei le soluționează cu autoritățile din Transnistria, și mulți pur și simplu nu văd sensul de a se încadra în careva scheme complexe care ar presupune fie subordonare, fie crearea unor structuri comune paralele ale puterii.

Asta, mai ales că și Moldova, și Transnistria acum se află la un nivel în egală măsură de scăzut din punctul de vedere al protecției sociale și dezvoltării economice. Trebuie să recunoaștem să șansele pentru dezvoltarea economiilor de pe ambele maluri ale Nistrului au fost ratate cu brio și în prezent ar fi, într-adevăr, o reunificare a două sărăcii. Și de obicei în astfel de cazuri nu se produc niciun fel de rezultate pozitive.

Și, revenind la ce spuneam mai devreme – în cadrul cărui spațiu geopolitic s-ar putea face acest lucru? Este evident că Uniunea Europeană este puțin probabil să lase Moldova din mâinile sale, în orice caz fără o luptă aprigă, dacă s-ar pune problema astfel. Iar Tiraspolul deja s-a obișnuit cu faptul că Rusia, prin forțele sale armate și prin susținerea din partea conducerii politice, este un garant al securității fizice a Transnistriei în general.

Iată de ce mi se pare că nu prea există vreun careva interes fierbinte față de toate aceste lucruri, față de ideea de revenire la Planul Kozak.

Acest lucru este valabil, apropo, și pentru Moldova. Când vorbești cu oamenii de acolo, nu observi o careva dorință de a se ocupa, în plus la toate problemele existente, și de cele legate de relațiile cu Transnistria.

Toată lumea s-a obișnuit deja, a devenit o normalitate, au crescut generații care țin minte doar tricolorul pe malul drept și bicolorul roșu-verde pe malul stâng. Ei nu mai țin minte Uniunea Sovietică unde trăiam împreună, nici, cu atât mai mult, România regală de până la 1940. Și fiecare trăiește și lucrează în acele condiții care au fost create.”

Europa Liberă: În contextul situației regionale, inclusiv a evoluțiilor din Donbas, unde până și OSCE-ul a recunoscut că s-a ajuns la o situație de conflict înghețat, cât de interesată este Rusia să-și mențină influența în Transnistria? Și în contextul acesta, de ce nu vine cu un sprijin mai consist pentru a ajuta Transnistria să iasă din criza economică?

Andrei Safonov: „În primul rând, eu am crezut mereu și cred și acum că statul, el însuși, mare sau mic, trebuie să-și soluționeze singur problemele. Și așa ar fi corect, pentru că este profund greșit să stai ca un drogat pe subvenții venind fie din partea altor state, fie din partea unor organizații internaționale. Este o abordare profund greșită care duce doar la degradarea întregului sistem economic.

În plus, în ceea ce privește interesele Transnistriei, acestea constau în primul rând în crearea producției – restabilirea capacităților existente și construirea altora, și în exportarea produselor. Pentru că Transnistria a fost mereu și rămâne o regiune orientată către exporturi.

Iar Rusia poate ajuta prin faptul că va oferi undița, nu peștele. Adică să creeze condiții pentru o dezvoltare intensivă a economiei în Transnistria. Bineînțeles că acum peste tot este o lipsă acută de bani. Dar chiar și ajutorul pe care Rusia îl oferă acum – am în vedere livrările de gaze pentru care Transnistria nu plătește – este o susținere foarte mare pentru economia transnistreană. Dar poate că Federaţia Rusă are și unele întrebări față de conducerea actuală a Transnistriei și față de liderul acesteia, Evgheni Șevciuk? Poate că astfel se explică faptul că asistența financiară nu este atât de mare precum ar fi putut fi. Dar acestea sunt chestiuni legate de anumite persoane, nu de situația obiectivă economică și politică.

În plus, Rusia este interesată, fără niciun dubiu, ca trupele ruse să rămână pe malurile Nistrului și astfel aici ar fi menținut un punct, o bază bună pentru influența rusească. Nu are rost să negăm acest lucru și nu este nimic grav în asta. Este puțin probabil să se pună acum problema consolidării acestei prezențe militare. Grupul Operativ de Trupe Ruse se află de la bun început aici, pe malurile Nistrului, din momentul în care se destrăma URSS. Și astfel, acum doar se poate pune problema fixării acestei stări existente de fapt – s-ar putea să fie în curs de elaborare careva principii care ar fixa această prezență de jure. În cazul de față ideea este că în Transnistria deja demult este creată și infrastructura pentru aflarea trupelor ruse, și atitudinea populației este una mai mult decât binevoitoare. Iată de ce condițiile de aflare a trupelor ruse în Transnistria sunt foarte bune și bineînțeles că nimeni nu ar vrea acum să schimbe și să strice această schemă.”

Europa Liberă: Care este prognoza Dvs. pentru evoluția negocierilor în formatul 5+2? Ne putem aștepta la careva progrese în acest an?

Andrei Safonov: „Eu pot prognoza că Occidentul, în persoana Uniunii Europene și Statelor Unite, cu susținerea Chişinăului, dar și a Bucureștiului, care nu este parte formală a procesului de negocieri dar are interese evidente aici, vor încerca să facă presiuni pentru Transnistria să semneze un acord politic cu privire la reglementarea conflictului în cadrul frontierelor Republicii Moldova recunoscute după destrămarea URSS de comunitatea internațională la nivelul ONU.

O astfel de abordare va fi total opusă poziției Tiraspolului și a Moscovei. În jurul acestei probleme și va avea loc principala luptă în cadrul acestor negocieri. Altfel spus, Chişinăul, cu susținerea Occidentului, va cere examinarea chestiunilor politice din cel de al treilea coș al agendei. Aceste eforturi pot fi estompate de lupta politică și de campania pre-electorală din Moldova, dar și din Transnistria.

Iată de ce eu cred că discuțiile de bază vor fi anume în jurul includerii chestiunilor politice pe agenda discuțiilor. Dar eu nu văd premise pentru a crede că ar putea exista un progres vizibil pe acest front. Cel mai probabil, vor avea loc ceea ce se numește „lupte de poziționare”.”

Europa Liberă: Opinia politologului de la Tiraspol Andrei Safonov, consemnată de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Și la Chișinău mai mulți experți au fost sceptici în privința unui progres imediat al negocierilor în formatul 5+2, dar, mai ales, îngrijorați de posibile cedări din partea autorităților. Colega mea Valentina Ursu a stat de vorbă cu fostul membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control, care supraveghează situația din Zona de Securitate de la Nistru, Ion Leahu:

Europa Liberă: Discutăm în ajunul reluării negocierilor în formatul „5+2”, care vor avea loc în Germania, ţară care deţine preşedinţia la OSCE pe parcursul acestui an. De doi ani nu s-au mai întrunit mediatorii şi observatorii în acest format. Ce speranţe legaţi de această nouă rundă de negocieri?

Ion Leahu

Ion Leahu: „De la acest format nu aştept nimic. Din moment ce şi observatorii, şi mediatorii, şi participanţii şi-au permis să fie duşi cu fofârlica de Tiraspol şi de Moscova şi să „patineze” cu totul pe alte probleme, din momentul dat, acest format, practic, a decedat. El nu mai este viabil.”

Europa Liberă: Dar nu s-a născut un alt format, mai bun, decât acesta care există, „5+2”. Şi reluarea negocierilor totuşi înseamnă un pas înainte.

Ion Leahu: „În niciun caz nu înseamnă că reluarea negocierilor, purtarea negocierilor este mai bine decât abandonarea acestora. Anume în cadrul acestui format au fost adoptate decizii foarte şi foarte negative pentru noi. Eu am în vedere procesul-verbal prin care Transnistria a primit grad egal la masa de tratative cu restul participanţilor.”

Europa Liberă: Dar subiectele de actualitate şi interes major pentru cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului trebuie să fie abordate şi soluţionate în cadrul unui format de negocieri?

Ion Leahu: „Pentru aceasta există formatul „1+1”, conducătorii de la Tiraspol şi de la Chişinău pot să se întâlnească măcar în fiecare zi. Este formatul grupurilor de lucru, pot să se întâlnească. Acum Tiraspolul înaintează o idee ca în cadrul acestor întruniri ale grupurilor de lucru să participe şi reprezentanţii politici. E o idee nu ştiu cât de năstruşnică, în orice caz, eu nu o susţin. Dar, mă rog, dacă aceasta ar avea un efect pozitiv, poftim.”

Europa Liberă: Dumneavoastră chiar credeţi că „1+1”, adică reprezentantul Chişinăului şi cel al Tiraspolului, ar putea să ajungă la un compromis?

Ion Leahu: „În niciun caz. Însă eu vorbesc despre ceea ce aţi întrebat dumneavoastră. Tiraspolul insistă, în principiu, pe două blocuri de probleme legate de transport, transportul feroviar şi transportul auto. În cadrul grupurilor de lucru să fie elaborate unele scheme, dar să fie reciproce, să aibă şi Moldova ceva de la aceasta, Chișinăul.”

Europa Liberă: Există sau nu pericolul presiunilor pentru ca cei de la Chişinău să facă nişte concesii inadmisibile? Şi care ar mai putea fi aceste cedări din partea Chişinăului în favoarea Tiraspolului?

Ion Leahu: „Asemenea pericole sunt permanent. Şi eu sunt ferm convins că, în cazul dat, reluarea negocierilor nu este luată de bună voie de Chişinău. S-au îmbinat două torente de opinii, să spunem aşa. În primul rând, Rusia cu Tiraspolul au nevoie de un pas oarecare în direcţia respectivă. În al doilea rând, Germania, fiind preşedinte în OSCE, are nevoie şi ea de ceva palpabil, de un rezultat pozitiv. Dar în situaţia noastră, unica ce poate fi hotărât de urgenţă este convocarea formatului. Cu atât mai mult că şi cei de la Tiraspol, şi de la Moscova, dar şi cei de la Kiev nu au nimic contra pe banii Uniunii Europene şi OSCE să plece la Viena, să stea acolo două-trei zile să servească cafea şi bere şi să se întoarcă acasă.”

Europa Liberă: Una dintre declaraţiile reprezentantului special al OSCE pentru soluţionarea problemei transnistrene era că nu se va insista asupra negocierilor de dragul negocierilor, pentru că ar fi nevoie de discuţii mai substanţiale şi mai constructive.

Ion Leahu: „Dacă ar fi fost atins un acord de a discuta ceva la subiect esenţial şi constructiv ar fi fost declarat. La moment se declară de Tiraspol, în exclusivitate, că tratativele în formatul „5+2”, runda respectivă din iunie 2016, probabil că va fi influenţată de iniţiativa non-paper a Moscovei, care prevede trei probleme: libertatea circulaţiei, îndeplinirea deciziilor adoptate anterior şi neîntemeierea dosarelor penale pe temei politic.”

Europa Liberă: Plăcuţele de înmatriculare, numerele de telefon...

Ion Leahu: „Adică nu este vorba nici pe departe de ceea ce ţine de subiectul adevărat legitim al formatului „5+2” – problema reintegrării, problema soluţionării diferendului. Atunci care e sensul de a convoca totuși formatul cu o asemenea agendă?”

Europa Liberă: Şi care e concluzia dumneavoastră? Cum ar trebui să se comporte Chişinăul, care trebuie să dea dovadă şi de diplomaţie, şi de pragmatism, şi să nu cedeze, ca lumea să ridice multe semne de întrebare?

Ion Leahu: „În situaţia în care Chişinăul este dependent absolut, începând de la aspectele politice, şi terminând cu cele financiare, el nu poate singur să promoveze o politică oarecare, chiar şi în acest domeniu care ţine în exclusivitate de Moldova. Chişinăul este nevoit să ţină cont de părerea participanţilor, a partenerilor, cum se spune astăzi. Dar de parteneri v-am spus, ei au nevoie de ceva. Şi în cazul dat s-a decis să fie promovată această rundă. Evident că ea va fi fără efect, fără rezultat.”

Europa Liberă: Unii experţi sunt de părere că ultimele evoluţii ale conflictului din estul Ucrainei, dar şi situaţia grea prin care ar trece Federaţia Rusă ar putea totuşi să favorizeze rezolvarea conflictului transnistrean. Pentru că despre acest conflict se zice că e unul dintre cele mai uşoare care poate fi soluţionat în favoarea cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

Ion Leahu: „Fiecare observator, fiecare comentator are dreptul la opinie. Însă situaţia de la noi este de aşa natură că nu poate fi uşor soluţionată, orice s-ar spune. Comentatorii care spun: conflictul nostru ar fi unul mai uşor de soluţionat, probabil, au în vedere că în temeiul său el nu are momente confesionale, profund interetnice, cum, spre exemplu, în Karabahul de Munte.”

Europa Liberă: Se compară cu conflictele din Georgia, din Ucraina, Crimeea.

Ion Leahu: „Cu toate acestea, motivele care sunt la noi sunt destul de suficiente să nu fie soluţionat conflictul cu metodele şi cu formele care au fost până astăzi abordate.”

Europa Liberă: Ce e de făcut?

Ion Leahu: „De a convoca comunitatea experţilor şi a elabora un plan real, dar un plan care este bazat pe realităţile acestui conflict. Eu nu vreau să deschid acum parantezele, că nu e situaţia, însă există posibilitatea.”

Europa Liberă: Ce paranteze nu pot fi deschise?

Ion Leahu: „Acesta este totuşi un plan strategic. Şi dacă ar fi el elaborat, nu neapărat Tiraspolul trebuie să cunoască toate nuanţele. Noi le-am făcut lor în ultimul timp cedări peste cedări, inclusiv de transport, de circulaţie a trenurilor, deciziile anterioare prin care ei erau obligaţi ca trenul transnistrean să iasă din Moldova la Edineţ, acum iese tot la Pervomaisc. Ei au favoruri peste favoruri. Ce am primit noi?

Noi putem pentru aceasta măcar să obţinem libertatea şcolilor din stânga Nistrului, că să nu-i supravegheze în aşa măsură, să nu le pună sârma ghimpată chiar la intrare? Nici măcar aceasta nu am obţinut. Ideea care e? Dacă vreţi voi să existaţi ca o autonomie în cadrul Republicii Moldova, atunci împreună să hotărâm problema. Dacă vreţi să fiţi separatişti, înseamnă că Moldova trebuie să pună punct, să spună că regimul este unul secesionist, cu care nu se poate de ajuns la un consens, şi pentru un timp oarecare noi în genere oprim orice relaţie cu această regiune. Atunci ar fi situaţia alta.”

Europa Liberă: Dialogul moldo-ucrainean ar putea cumva să influenţeze asupra urgentării soluţionării crizei transnistrene?

Ion Leahu: „Anume datorită dialogului moldo-ucrainean, de la 2014 încoace, de când preşedinte a devenit Poroşenko, clar că el a schimbat situaţia. Nu mai vedeam noi schimbările de la Tiraspol care au loc acum. În primul rând, s-au diminuat la zero practic torentele de contrabandă. Tiraspolul se confruntă cu aceea că, dacă Chişinăul nu-i plăteşte pentru energia electrică, el în genere nu are nimic venit la buget. Însă, iarăşi, aceeaşi problemă, la Chişinău nu are cine valorifica asemenea posibilităţi. Ne dă mur în gură, ne pune în coş: „Na, domnule, realizează, fă ceva”.”

Europa Liberă: Cine dă mur în gură?

Ion Leahu: „Kievul. În situaţia în care ne-a favorizat Kievul, noi am putea demult să fim în situaţia în care nu nouă să ne spună care problemă să o discutăm, dar să ne roage să ne aşezăm şi să discutăm problema respectivă.”

Europa Liberă: Rolul pe care continuă să-l joace Federaţia Rusă în identificarea unei soluţii pentru criza transnistreană cum îl vedeţi acum? A reapărut în actualitate subiectul federalizării, dar viziunile de federalizare ale Rusiei de altădată nu prea corespund cu ale Chişinăului şi chiar cu ale Kievului, care are problema anexării Crimeei.

Ion Leahu: „Da, eu sunt de acord cu dumneavoastră. Vreau să menţionez un singur lucru, că Federaţia Rusă nu vede soluţionarea diferendului transnistrean într-un alt mod decât a văzut-o în 2003, cu memorandumul Kozak. Dar acum nici acea variantă nu o interesează. Acum o interesează soluţionarea problema în forma venirii aici la guvernare a unui partid categoric pro-rus, care ar realiza a doua zi propunerile despre care vorbeşte un lider al unui partid, de federalizare.”

Europa Liberă: Domnul Dodon?

Ion Leahu: „Da. Adică separarea completă şi posibilitatea Rusiei de a-şi extinde teritoriul deplasării bazelor militare nu numai în stânga, dar şi în dreapta Nistrului. Iată atunci, posibil, nouă chiar ni se va permite să vindem nişte vin în Rusia.”

Europa Liberă: Dialogul, negocierile trebuie continuate?

Ion Leahu: „Sigur că trebuie continuate.”

Europa Liberă: Dar când discuţi şi nu ajungi nici la un rezultat comun? Acum a devenit un termen de ocară şi cuvântul „negocieri” şi „soluţii” pentru criza transnistreană, pentru că lumea pierde încrederea că cineva se mai gândeşte serios şi poate fi rezolvată această problemă.

Ion Leahu: „Cine poate să numească un an când ultima dată a fost clar stipulat: iată o delegaţie din Republica Moldova, condusă de prim-ministru sau de ministrul de Externe pleacă la Moscova la negocieri în cadrul cărora se va discutat problema unu, doi, trei, specificat concret, franc şi noi să ştim că ei au plecat încolo? Nu s-a atins un efect scontat. De ce? Chişinăul a propus una, două, trei.

Noi singuri nu ştim, totuşi, este o viziune în casa aceasta a noastră a guvernului sau nu este o viziune? Sau, în funcţie de situaţie, ni s-a spus una, fugim cu aceasta. Nu am reușit, repede schimbăm pe altceva. Trebuie să fim consecvenţi, să avem o părere, să avem un punct de vedere şi să-l promovăm. Nu reușim astăzi, vom reuși mâine. Nu reușim mâine, vom şti că am promovat, că am fost insistenţi, am fost consecvenți.”

Europa Liberă: Dumneavoastră, dacă aţi fi la guvernare, în fruntea Republicii Moldova, aţi avea un plan de soluţionare a problemei transnistrene?

Ion Leahu: „Evident.”

Europa Liberă: În cât timp s-ar rezolva şi care ar fi preţul acestei soluţii?

Ion Leahu: „Nu vreau să speculez cu termenii, aceasta nu e corect. Însă, cel puţin, ar fi clar care este tactica, cine este duşmanul, cine este adversarul, cine este prietenul şi cine este partenerul. La noi nici măcar aceasta nu este clar până la urmă.”

Europa Liberă: Costul soluţionării crizei transnistrene e mare?

Ion Leahu: „Da. Costul este foarte mare, însă nu atât de mare cum spun unii politicieni. Trebuie să ţinem cont de mai multe lucruri, dar, ca să fie clar, vă amintesc de anul 2011, când a fost ales preşedinte Şevciuk. În detrimentul unui atac extraordinar de puternic al Moscovei, totuşi a fost ales Şevciuk pentru opiniile sale neapărat pro-moscovite.

Înseamnă că în Transnistria există un anumit potenţial care trebuie folosit – umanitar, economic, politic ş.a.m.d. – dar el trebuie folosit, el trebuie înviorat, el trebuie atras de partea noastră, lucru despre care se vorbeşte, însă real nu s-a făcut nimic.”

Europa Liberă: Opinia expertului Ion Leahu de la Chișinău, consemnată Valentina Ursu.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.