În mod normal, pe șosea de la Mariupol la Rostov pe Don, următorul mare port la Marea Azov, sunt 180 de kilometri care pot fi făcuți în mai puțin de trei ore. Din cauza conflictului din Donbas, granița de pe malul mării e închisă, iar drumul ocolește autoproclamata Republică Populară Donețk prin Harkov. Peste 1000 de kilometri se fac astfel între cele două orașe atât de apropiate.
Am plecat la ora șapte dimineața din Mariupol cu autobuzul de Harkov și la primul punct de verificare, la câțiva kilometri de ieșirea din oraș, un militar care avea pe umăr un pistol mitralieră ne-a controlat actele. Pașaportul meu nu i-a plăcut, așa că m-a dat jos, mi-a spus să-mi iau bagajul cu mine și m-a dus la o baracă din metal. Pe drum m-a oprit de câteva ori să mă întrebe ce caut aici. I-am răspuns politicoasă că sunt în vacanță, dar omul a râs superior. Mă și întrebam dacă autobuzul mă va aștepta sau dacă șoferul se va plictisi și mă va lăsa aici pe mâna soldaților, despre care la Mariupol mi se spusese că sunt irascibili, neprofesioniști și în general să am răbdare cu ei.
În baracă, o fată ușor supraponderală cu unghii lungi și verzi, pesemne asortate la uniforma militară îmi smulge pașaportul și începe să caute ceva pe un computer. În spatele ei se văd două paturi suprapuse, iar în cel de jos stătea tolănit un soldat care privea scena obraznic. După o scurtă conversație, fata supraponderală pleacă și mă lasă cu militarul, care se ridică în picioare și începe să se plimbe în jurul meu. Întreaga poveste o voi spune, însă, mai târziu.
La nenumăratele puncte de control de pe drum, soldații ucraineni nu prea știau ce să caute, se uitau superficial prin genți, iar în rucsacul meu mare, pe unul dintre militari l-a îngrijorat, de pildă, un măr verde rătăcit printre pungile cu îmbrăcăminte cine știe cu câte zile în urmă, pe care, cu toate că tot scotea lucrurile afară nu reușea să-l prindă. Mai târziu, un altul a fost intrigat de caietul gros pe care-l țin cu mine. Și, în cele din urmă, sacul de dormit a fost ținta ultimei verificări: de ce am nevoie de el, de ce e așa de mic, ce se ascunde înăuntru. L-am scos din sacul lui de compresie și dintr-o dată s-a făcut de 1,90 m, ca la circ.