„Aceste festivaluri mişcă sângele în ţara aceasta...”

Vara își intră în drepturi pe toate palierele. Părinții, care au trecut de BAC, își trag sufletele, iar odraslele lor serbează zgomotos și inconștient intrarea în pantă, după rostogolul bezmetic, fără griji, al adolescenței care nu se va mai repeta niciodată. Deci, toată lumea își face planuri de vacanță, ajungând inevitabil într-unul din năvoadele puse în față. Despre managementul timpului liber vom vorbi astăzi cu două persoane avizate.

În studioul de la Chișinău al Europei Libere se află bloggerița Svetlana Matvievici, cunoscută cu nickname-ul Orheianca și Nata Albot, manager de entertainment.

Punct și de la capăt

Europa Liberă: Astăzi vorbesc cu nişte oameni care cu de la sine putere, nesiliţi de nimeni, doar pe baza propriului entuziasm, încearcă să arate lumii întregi, politicienilor că viaţa adevărată uneori este în cu totul altă parte decât vor să ne arate diriguitorii, politicienii. Și reuşesc aceasta. Şi mi-am găsit doi oameni pe potrivă. Este Nata Albot, pe care o cunoaşte toată lumea, animatoarea mai multor evenimente, care deja se identifică cu numele Natei Albot. Şi Svetlana Matvievici, la fel, cunoscută pentru multe iniţiative care au dat rod. Voi începe de la Nata Albot. Ce nu ai mai făcut în viaţa ta, astfel încât te mai vedem şi în jurul evenimentelor gen „Mai dulce” sau „Lavender Fest”, făcând naveta din Canada, de undeva, la mii de kilometri, vii aici şi răscoleşti lumea aceasta. De ce?

Nata Albot: „Vreţi să mă întrebaţi de ce nu stau acolo, dacă am plecat?”

Europa Liberă: Nu. Ce te motivează? Eu spun aceasta cu admiraţie şi cu invidie poate.

Nata Albot

Nata Albot: „Mulţumesc. Ce mă motivează? Poate, o carte pe care cândva cineva, practic, m-a obligat să o citesc. E o carte foarte cunoscută, se numeşte „Micul prinţ”, de unde am luat fraza care, de fapt, mă urmăreşte cred că toată viaţa mea şi e vorba nu numai de proiectele pe care le primesc, dar de foarte multe alte lucruri, că „noi suntem responsabili de cei pe care îi îmblânzim”.

Eu consider că odată, cândva am început să îmblânzesc nişte lucruri şi am crezut că voi putea să mă despart de ele uşor, plecând, făcând studii, fiind departe de ele, dar acolo am înţeles că aceştia sunt copiii mei. Poate cineva ar putea să se ocupe de ei, să-i adopte şi să facă bine, dar mai bine ca mine nimeni nu va face, pentru că sunt copiii mei.”

Europa Liberă: Acum multă lume, când vede că eşti în centru, eşti drojdia acestor evenimente, pardon, dar aşa e lumea pragmatică, se gândeşte „oare ce câştigă ea din aceasta; oare ce profituri are”. Și imediat se uită în portmonee, din păcate. Ce le răspunzi lor?

Nata Albot: „Având în vedere că eu în Moldova mă aflu maxim trei-patru luni pe an, ar fi cel puţin superficial să zic că aceasta e pâinea mea. Eu pâinea mi-o fac din alte activităţi. De fiecare dată când cineva mă abordează pe tema aceasta, eu am un singur răspuns: „Dar care e problema, dacă un om câştigă bani cinstit, onest din activitatea lui? E o ruşine să câştigi bani?”. După aceea trec la întrebarea care mă vizează pe mine.”

Europa Liberă: Dar ca să fac şi eu paranteza, unora, care încercau să abordeze subiectul acesta, le-am spus: „Domnilor, dar voi ştiţi cât câştigă un intermediar care vinde fotbaliştii buni?”. Şi nu am trecut la cifre, am epuizat subiectul. Pentru că cineva care este mai bun decât un fotbalist sau are în vizor sau în geanta lui zece fotbalişti buni are tot dreptul. Cine îl invidiază să ajungă acolo. Corect?

Nata Albot: „Da. Dacă aş putea eu să mă numesc intermediară între ceea ce iubeşte sufletul meu şi omul pe care vreau să-l aduc acolo, ca să descopere aceasta, da, consideraţi-mă un intermediar. Deşi eu aş putea doar să visez la onorariile pe care le au intermediarii. Eu, în primul şi în primul rând, când sunt abordată pe tema cât de mult câştig în Moldova în aceste patru luni, consider că nu este o ruşine să-ţi câştigi pâinea şi nu este o ruşine să fii un om prosper. Şi aş vrea ca moldovenii să se debaraseze de mentalitatea aceasta sovietică în care era periculos să arăţi că îţi merge bine.”

Europa Liberă: E ruşine să ajungi om prosper furând.

Nata Albot: „Bineînţeles.”

Europa Liberă: E o mare ruşine.

Nata Albot: „Eu nu fur de la nimeni, plătesc toate impozitele, plătesc toţi oamenii din echipă.”

Punct și de la capăt: Divertisment și civilizație

Europa Liberă: Doar am vrut să subliniez. Nata Albot şi Svetlana Matvievici, cele care sunt de meserie impresari, se deosebesc de oamenii prosperi şi cei pe care noi în vedem acum prin diferite locuri tocmai prin faptul că nu fac şmecherii, totul e la vedere şi, de fapt, sunt în serviciul unor oameni care se adună acolo. Svetlana, dumneata la palmares ai „Descoperă Moldova”, această mişcare care s-a ramificat şi acum vedem diferite iniţiative care în continuare sunt pe linia aceasta, de fapt, ceea ce face şi Nata. Vitrina aceasta care pe timpuri era una hâdoasă, eram exportatori de femei în Albania şi în zona aceasta de război, la un moment dat, tot femeile primele s-au indignat şi au spus: „Domnule, nu mai putem să umblăm cu eticheta aceasta”. Cum credeţi că se poate schimba această imagine a Moldovei?

Svetlana Matvievici

Svetlana Matvievici: „Aceasta şi a fost motivaţia mea acum un an şi ceva, când am ales să fiu freelancer. Mi-am lăsat jobul şi am început să construiesc.”

Europa Liberă: Ce job ai lăsat, a propos?

Svetlana Matvievici: „Eram într-o companie de IT, tot pe online. Dar m-am făcut blogger de travel. Eu sunt mai mult cunoscută ca Orheianca.”

Europa Liberă: Dar pe româneşte „blogger de travel” ce e?

Svetlana Matvievici: „O persoană care are un site personal de călătorii.”

Europa Liberă: Şi care îşi ia traista în băţ şi călătoreşte.

Svetlana Matvievici: „Da, călătoreşte lifestyle. Mi-am propus pe blogul meu să promovez oamenii pozitivi, locurile frumoase şi evenimentele interesante din Moldova. Am trei direcţii, nu este tocmai un blog de travel nişat, dar încerc să cuprind partea frumoasă a Moldovei. Prin proiectul „Descoperă Moldova”, încerc să scot în faţă acele lucruri şi locuri frumoase din Moldova, pun accent pe partea pozitivă a evenimentelor din Moldova.”

Europa Liberă: Eu am început emisiunea cu încadrarea verii în agenda voastră. Înainte vreme, dacă mă gândeam la agenda de evenimente, era „Ethno Jazz”, „Cronograf”, „Maria Bieşu”. Acum, când ne gândim, se începe de la un „Gustar”, Festivalul Plăcintele, Bostani, Lavande, Ia. Uneori se pare că sunt prea multe, excesiv de multe.

Svetlana Matvievici: „E foarte bine că sunt. E foarte bine că sunt activităţi şi fiecare dintre noi poate să-şi aleagă activitatea preferată. Eu în această vară mi-am ales patru mari evenimente pe care le promovez cu tot sufletul. Primul a fost „DesOpera” de la Butuceni, unde m-am implicat cu toată energia mea şi am convins cât mai multă lume.”

Europa Liberă: Şi eu.

Svetlana Matvievici: „Da, ştiu. Şi am încercat să conving cât mai multă lume că merită să vină la acest eveniment. După aceasta a fost „Lavender Fest” şi următorul va fi „IA MANIA”, şi închei vara cu „Gustarul”. Mi-am ales aceste patru mari evenimente pe care le consider o carte de vizită a verii şi un magnet pentru potenţialii turişti. Sunt acele evenimente care pot să aducă în ţară un număr mare de turişti, în special din România. Dacă nu anul acesta, încet-încet, la anul şi tot aşa, pentru că românii vin din ce în ce mai des în Moldova, din momentul că pot deja veni cu buletinul. Eu, fiind în legătură cu mulţi bloggeri de acolo, în special de la Bucureşti, deja o parte dintre ei au fost în Moldova prin proiectele „Descoperă Moldova”, dar şi alte activităţi. Și îşi doresc să vină, vor să vadă, vor să cunoască.”

Europa Liberă: Deci, dumneata, păstrând proporţiile, ești un fel de minister al turismului?

Svetlana Matvievici: „Nu chiar. E prea mult spus aşa.”

Europa Liberă: Dar nu aceasta face un minister al turismului?

Svetlana Matvievici: „Eu încerc să promovez Moldova pe online. Mi-am ales nişa, mi-am ales domeniul, nu vreau să fac mai mult.”

Europa Liberă: Dar întrebarea mea era de ce şi cum poate fi schimbată într-adevăr faţa Moldovei?

Svetlana Matvievici: „Prin implicare. Prin simplul moment de a alege la ce facem share pe Facebook. Să o luăm de la aceasta, de la un lucru foarte simplu. Mesajul meu şi de pe blog, şi ceea ce încerc să transmit pe reţelele de socializare: „Oameni buni, gândiţi-vă de două ori înainte de a face un share, pentru că orice postare publică împreună creează imaginea noastră, imaginea ţării”. Dacă acum două-trei zile toată lumea se bucura de faptul că două mari publicaţii internaţionale au ales poza zilei o poză de la „Lavender Fest”, nu am văzut atât de multe share-uri. Adică moldovenii încă nu ştiu să se bucure, să se mândrească cu ţara lor, cu activităţile de aici, ei mai degrabă încearcă să caute alte subiecte.”

Europa Liberă: În momentul în care toată lumea întreabă unde e miliardul, ei consideră că aceasta e mai important.

Svetlana Matvievici: „Nu. Lăsăm politica la o parte.”

Europa Liberă: Aceasta nu e politică. Aceasta ne afectează.

Svetlana Matvievici: „Exact.”

Europa Liberă: Se scumpeşte benzina, se scumpesc creditele. Aceasta nu e politică, aceasta e viaţă.

Svetlana Matvievici: „Bine, e viaţa noastră de zi cu zi. Dar dacă am sta toată ziua şi ne-am plânge, şi am întreba unde e miliardul, și unde așa, trece viaţa pe lângă noi.”

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Exact de aceasta încerc eu să vă provoc. Şi fiţi atenţi, musafirele mele sunt îmbrăcate în ii, în port naţional, pentru că noi filmăm în Ziua Portului Naţional. Îmi cer scuze că nu corespund, mi-am luat doar o haină comodă, undeva e port naţional şi aceasta.

Svetlana Matvievici: „Şi ale noastre sunt foarte comode, nu doar că e Ziua Iei.”

Europa Liberă: Şi înţeleg că, bunăoară, ia sau cămaşa naţională, broderiile au devenit un motor foarte eficient, neaşteptat de eficient. Prima care a simţit aceasta a fost Valentina Vidraşcu. Nata, dumneata chiar ai făcut management pe chestia aceasta. De ce s-a întâmplat aceasta? Şi dacă nu cumva există o spuză de modă care se transformă şi falsifică popularitatea aceasta?

Nata Albot: „Vreau să vă zic că eu chiar m-am gândit mult la aceasta, inclusiv ieri. Gândindu-mă la ziua aceasta şi văzând că şi primarul de Washington declară Ziua Universală a Iei în Washington. Adică reacţia aceasta în lanţ care se întâmplă de-a lungul anilor este extraordinară. Și m-am întrebat de ce, ce i-a făcut pe oameni să se solidarizeze aşa? Şi explicaţia pe care am găsit-o eu este că ne place nouă sau nu, dar noi vrem să fim la grămadă, noi suntem animale sociale, noi vrem să fim acolo unde sunt şi alţii şi e bine, dar suntem selectivi la motivele care ne solidarizează. Şi atunci ia s-a adeverit a fi cel mai pacifist, luminos, cald şi atingător de nişte strune atât de profunde, încât nu a trebuit să forţezi oameni ca să-i faci să vrea să fie parte din povestea aceasta.

Culori și oameni la un Festival al Portului Național la Chișinău

Au pornit-o nişte fete din România, această pagină, care se numeşte „La Blouse Roumaine” şi care a început uşor-uşor să câştige popularitate. Şi datorită Internetului, bineînţeles. Dacă nu eram astăzi conectaţi atât de uşor unii între alţii, nu mai ajungeam la aceste performanţe. Astăzi este suficient să faci ceva şi se aude la capătul lumii.”

Europa Liberă: Deci, de aceasta Svetlana are dreptate: atenţie ce share-uieşti.

Nata Albot: „Absolut. Sunt totalmente de acord cu Svetlana în sensul acesta: eşti ceea ce share-uieşti.”

Europa Liberă: Acum trebuie să recunosc că în vârtejul acesta de evenimente e tot mai greu să alegi ce te interesează, pentru că vezi şi jazzul Getei Burlacu, care vine şi ea sau un spectacol. Deunăzi, când s-au suprapus Festivalul „BITEI” cu o sumedenie de evenimente în care erai, pur şi simplu, rupt, zic, în sfârşit, avem diversitatea şi nu venim ca hoţul în magazinul de bijuterii noaptea, ca să apuci repede. Dar, în sfârşit, o faci selectiv, fiind atent la ce poate să te intereseze şi mai ales unde ai o participaţiune maximă. Şi multă lume deja trage după ei tot cuibuşorul. În ce măsură copiii se conectează la ceea ce vreţi dumneavoastră?

Nata Albot: „Cei care cred că, copiii noştri sunt crescuţi de şcoală şi universitate, greşesc. Copiii noştri sunt crescuţi doar de familiile în care ei se nasc. Şi datoria fiecărui părinte este să toarne peste aceste floricele ceea ce trebuie, ca ele să înflorească bine şi mult şi să dea roade. Eu îmi iau copiii peste tot după mine acolo unde pot. Și cred că aceasta este cea mai bună strategie de a-ţi culturaliza copiii. Tu să faci aceasta, ei să vadă că tu faci aceasta şi ei să ştie că, dacă tu faci aceasta, înseamnă că aceasta este bine şi ei vor face ca tine.

Nata Albot

Însă eu am vrut să atingem neapărat latura economică, ea este extrem de importantă. Extrem de importantă. Noi zicem: „Vai, prea multe festivaluri. Ne-aţi obosit cu atâtea festivaluri. De ce atâtea festivaluri?”. Puneţi-vă întrebarea, de fiecare dată, ce procese economice, ce schimburi economice se întâmplă în spatele bannerelor, concertelor. Sunt incredibile fluxurile comerciale care se întâmplă acolo şi ele contribuie toate la bunăstarea multor familii, multor artişti, multor companii. Şi aceasta este o componentă care trebuie pusă la fel de important ca identitatea naţională. Toate aceste festivaluri mişcă sângele în ţara aceasta şi noi trebuie să ne orientăm, să fim un pic comercial orientaţi, să ne salvăm noi pe noi, pentru că, vorba lui Münchausen…”

Europa Liberă: Şi Svetlana sigur că a urmărit cum ajunge sângele din vene în capilare la Orhei, de exemplu. Mie mi-a plăcut enorm şi a anunţat doamna ministră Babuc din scenă, înainte de a se face spectacolul în lunca aceea minunată, ea trebuie să fie curăţată. Şi păcat că nu au fost la fel de promovate imaginile cu camioanele de gunoi care s-au scos de acolo. Şi poate după aceasta mai puţini localnici, dar şi venetici vor face picnicuri cu mizerie acolo. În sensul acesta, cât de mult contează sprijinul autorităţilor locale, autorităţilor centrale? Donchihotismul e bun până la un nivel, dar, când e nevoie, totuşi, de logistică serioasă, când s-a adunat puzderia de lume la Orhei, a fost nevoie de exerciţiul poliţienesc să parchezi, să reglementezi acolo circulaţia, ca să nu existe haos, lucru absolut inedit pentru poliţia locală, dar şi pentru administratori. Dumneata cum ai simţit şi cum crezi că trebuie să ajustăm sprijinul acesta al administraţiilor plătite, de fapt, pentru aceasta?

Svetlana Matvievici: „În primul rând, ar trebui să conştientizăm toţi că aceste evenimente aduc plusvaloare imaginii ţării şi au de câştigat toţi din aceasta. În aşa evenimente nu există concurenţi că uite „eu să trag la turta mea, tu la turta ta”. Şi ar fi bine ca toată administraţia să lucreze împreună pentru eveniment. Cum spuneaţi de evenimentul de la Orheiul Vechi, fiind în contact cu oamenii, îmi lăsau feedback, exact după eveniment, că „am parcat nu mai ştiu unde; în faţa mea a trecut un VIP şi s-a permis; eu am stat cu copilul sus”. Adică sunt mici detalii la care mai avem de lucrat.

Fiecare din echipă, dacă îşi va face treaba bine, evenimentul la final va avea doar de câştigat şi toată lumea va fi mulţumită. Eu abia aştept să văd cum va fi organizat „Gustarul” anul acesta, pentru că i-au schimbat locaţia. Respectiv, acolo trebuie pus totul la punct, de la până la, în cele mai mici detalii, ca toată lumea să se simtă confortabil.

La „Lavender Fest”, chiar am început să scriu articolul pe blog despre reacţiile şi impresiile de acolo, am încercat să caut ceva ce nu mi-a plăcut. S-a organizat atât de bine şi s-a ţinut cont de cele mai mici detalii, plus/minus cu ceva gunoi, ziceaţi dumneavoastră de gunoi. Eu cred că gunoiul ar trebui să-l lăsăm după uşă, ar trebui să-l lăsăm acolo, în „culise”, să avem grijă să facem curat înainte, să facem curat după, nu să scoatem gunoiul în afară. Pentru că nu gunoiul ne onorează şi ne face demni.”

Europa Liberă: Dar trebuie să luptăm cu îngunoierea.

Svetlana Matvievici: „Exact.”

Europa Liberă: Cum luptăm cu îngunoierea?

Svetlana Matvievici: „Prin educaţie, cum spunea Nata, de mic. Am şi eu o fetiţă pe care, de un an, o iau cu mine, are patru ani şi jumătate. Și fata mea la patru ani şi jumătate mi-a zis într-o dimineaţă: „Eu, când voi fi mare, vreau să fac mulţi bani”. Şi eu o întreb: „De ce?”, că noi discutăm cu „De ce? Pentru ce?”, cu argumente. „De ce, Lia?” - „Vreau să fac mulţi bani ca să călătoresc în toată lumea”. Fetiţa mea la patru ani şi jumătate a înţeles gustul călătoriilor, pentru că eu o iau. Ea a fost la Orheiul Vechi mai des decât maică-mea şi ea deja îmi zice: „Mama, când mai mergem la Orheiul Vechi? Mie îmi place să mă joc acolo”. Şi ea simte pe pielea ei, nu trebuie eu să vin să-i spun, să-i explic. Copilul simte. Şi dacă noi fiecare am învăţa în familia noastră, am cultiva, în primul rând, cultura week-end-ului, pentru că noi, moldovenii, nu prea ştim să ne odihnim calitativ.”

Europa Liberă: Nisipul din poartă, vorba ceea, „Vine vara, trebuie să facem remont”.

Svetlana Matvievici: „Da, exact. Şi următoarea etapă: cum ne odihnim? Ziceaţi de atâtea evenimente, aceasta e foarte bine, noi, publicul, avem de unde alege. Atunci când ştii: mergi aici, plăteşti un pic mai scump, dar primeşti aceasta, aceasta, aceasta. Vrei gratis, mergi acolo.”

Europa Liberă: Svetlana, mi-ai ridicat mingea la plasă. Totuşi, componenta gastronomică, în toate evenimentele acestea, există consumul de carne friptă, de nu ştiu ce plăcintă, aceasta e şi o atracţie sau la Festivalul Vinului, dar, la un moment dat, şi excesele nu sunt bune. Cum crezi dumneata că poate fi, şi imediat o voi ruga şi pe Nata să ne spună consideraţiunile dânsei, cum facem astfel încât să nu devină scop în sine consumul, umplerea burţii?

Svetlana Matvievici: „Există festivaluri când nu reuşesc să mănânc, îmi iau o plăcintă în fugă.”

Europa Liberă: Dumneata e clar, dar publicul să nu devină cu aceasta doar ademenit.

Svetlana Matvievici: „Ceea ce încerc şi eu să promovez pe pagina mea: nu mergi acolo numai pentru mâncare, pentru băutură, mergi acolo pentru a-ţi crea amintiri, stai acolo şi savurezi din toată energia şi din tot evenimentul acesta. Pentru că poţi să-ţi faci un picnic şi lângă casă, ai ieşit într-un parc. Eu sunt o persoană mai sensibilă, pe mine mă atingi foarte uşor cu emoţii, pe mine mă atingi cu o muzică bună, mai puţin cu mâncarea, mai puţin cu vinul. Anul trecut am fost prima oară la „Lavender Fest”. Pentru mine a fost cea mai tare senzaţie din ultimii ani – masaj în câmp de levănţică, în timp ce ascultam muzică clasică. Și mirosea levănţica aceea, nu pot să descriu.”

Europa Liberă: Eu, când am văzut în reportaj, mi s-a părut oarecum de publicitate, dar nu mă apuc să judec, că nu am făcut aceasta.

Svetlana Matvievici: „Nu. Aceasta fac, eu transmit experienţa prin care am trecut, pentru că aşa sunt credibilă. Nu scriu despre lucruri în care nu cred, despre produse pe care nu le consum.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să trag o linie de bilanţ, ca să nu existe amintiri gastronomice, doar trebuie să existe amintiri din acestea...

Svetlana Matvievici: „Nu punem mâncarea pe primul plan.”

Europa Liberă: Nata, dumneata, care ai făcut la televiziune, la „Sare și Piper” bucătărie, aceasta era atracţia gastronomică, ai carte de bucate şi, totuşi, cum răspunzi la întrebarea aceasta? Pentru că gastronomia şi bucatele prin sine sunt consumerism, ori noi luptăm cu consumerismul. Şi cum să existe componenta aceasta, dar delicat, fără ca să dezlocuiască altele?

Nata Albot: „Înainte de a da răspunsul direct... Vorbeam cu prietenul meu, Viorel Mardare, despre legea antifumat. El, fiind un fumător, nu ştia cum să le împace pe ambele, pentru că rămânea un fumător împătimit, dar trebuia să facă o campanie pentru promovarea legii. Eu l-am întrebat: „Şi ce argumente foloseşti tu?”. Şi el îmi zice: „Primul şi cel mai important argument pe care eu l-am găsit şi pentru mine, şi m-a convins, este că această lege ne civilizează”.

Eu cred că tot ce se întâmplă acum în domeniul acesta al divertismentului, al vieţii culturale, sunt evenimente şi proiecte care ne civilizează pe noi ca popor. Şi dacă vine vorba de umplerea burţii, pe mine mai bine nu mă întrebaţi, pentru că eu sunt un gurmand, eu nu mă îndop, dar eu gust de toate. Eu vreau tot timpul să gust de toate. Fiecare are slăbiciunile lui.

Ce însă cred eu că este important, ca, dincolo de festivaluri, să vorbim despre consumerism, nu prin prisma lor, dar aceasta să se înceapă prin educaţia de la şcoală, prin educaţia de la universitate, prin mesaje care se transmit la televizor, să vorbim despre civilizare la capitolul ce mâncăm, cum mâncăm, cât mâncăm, unde mâncăm, de unde cumpărăm, de ce este important să gătim acasă, pentru că nimeni nu va găti mai sănătos şi mai bine pentru copii decât mamele pentru ei acasă, de ce nu sunt binevenite fast-food-urile ş.a.m.d. Dar, dacă mă întrebaţi de mâncare şi de ce oare îi dedicăm atâta loc, pentru că eu acum, făcând studii în domeniul turismului culinar, pot să vă spun că în continuare acest segment la nivel de turism global rămâne să fie unul dintre cele mai atractive pentru turişti.

Oamenii călătoresc ca să guste, ca să-şi umple paleta gustativă cu emoţii şi senzaţii noi. Şi eu cred că acest lucru trebuie doar dezvoltat, dar, iarăşi, cu elementul de civilizare. Promovăm gastronomia, nu uităm să amintim că aceste mese doldora, care se rup sub bucate şi după aceea ajung bucatele în stomacul nostru este: „Nu! Aşa nu se poate!”. Trebuie să fim mai chibzuiţi, trebuie să fim mai echilibraţi, să învăţăm să ne stingem poftele, să nu venim flămânzi la evenimente, ci să avem acasă o gustare. Și la eveniment să umblăm aşa: aici un pic, aici un pic, ca să pleci acasă cu nişte senzaţii. Dar turismul culinar trebuie să fie o parte componentă a turismului acestei ţări.”

Europa Liberă: Un a propos sau un asterisc la subiectul acesta. Deunăzi, când le spuneam unor potenţiali finanţatori despre specializări jurnalistice, de exemplu, s-au uitat cu ochi mari la mine, când le-am spus: „Domnilor, haideţi să facem specializare în cronică de restaurant”. După ce spui dumneata şi într-adevăr aşa e, peste tot interesul pentru restaurant, pentru consumul elegant, elevat e atât de mare, la noi lipseşte cronica de restaurant ca şi cronica de teatru şi de filme, e adevărat.

Eu, de exemplu, consider că nu trebuie să inventăm altceva, alternative, trebuie să ieşim în faţa unui consumator, în faţa unui consumator de presă, de cinema, de publicitate şi acolo să-i spunem, să-l civilizăm. Şi, în sensul acesta, da, sunt de acord şi, probabil, fac parte din categoria luptătorilor pentru asemenea cauze, că noi trebuie să renunţăm, ca Viorel Mardare, la propriile obiceiuri, de exemplu, de a bea vin de casă, care Dumnezeu ştie ce este acolo, crezând că el este nemaipomenit, în timp ce noi avem producători de vinuri care vin cu medalii de aur, de argint, de bronz şi noi îi neglijăm, preferând vodca sau berea, în timp ce ei sunt alături. Şi până şi un copilaş ştie că la peşte se bea un anumit vin şi la carne un anumit vin. Şi mai aveam o întrebare la care mă interesa răspunsul dumitale, în special, cât de mult contezi dumneata pe asistenţa birocraţilor, agenţiilor oficiale de stat, care sunt obligate să facă aceasta? Or, dumneata le iei pâinea sau chiar îi dezlocuieşti din activitatea aceasta managerială?

Nata Albot: „Iniţial, toate au fost pornite pe propriul entuziasm. Dar eu tot timpul mă întrebam când se va întâmpla acel moment când vom fi luaţi în serios. Cred că fiecare aceasta se întreabă, când începe să facă un lucru sistematic, tot mai bine şi mai bine, trebuie să te bage cineva în seamă. Ministerul Culturii are anual un concurs de proiecte culturale, unde aplică toată lumea cu ce vrea. Şi noi tot aplicăm.”

Europa Liberă: Deci, aceasta e soluţia?

Nata Albot: „De aplicat la concursuri, de urmărit care sunt datele limită. Mie în continuare îmi pare rău că această susţinere este extrem de modestă. Extrem de modestă, pentru că, având posibilitatea să compar…”

Europa Liberă: Pardon, dar acolo contează puţinii bani pe care îi dă ministerul sau acoperişul, umbrela oficială pe care o oferă ministerul?

Nata Albot: „Este importantă această umbrelă.”

Europa Liberă: Şi una, şi alta?

Nata Albot: „De fiecare dată, când aplici şi la finanţatori internaţionali, ei te întreabă cine îţi sunt partenerii. Şi atunci când tu poţi menţiona un Minister al Afacerilor Interne, care, a propos, în toate colaborările noastre de până acum, a avut atât de multă deschidere spre a ne susţine şi, în felul acesta, să umanizeze faţa acestei instituţii şi a angajaţilor săi.”

Europa Liberă: Şi să înveţe şi ei.

Nata Albot: „Absolut. Noi de data aceasta la „Lavender Fest” am avut două busuri cu personal al ministerului, care au povestit oamenilor despre cum să fie atenţi la obiectele personale, ce să facă, la regulamentul circulaţiei rutiere. Am avut show ecvestru de la Ministerul Afacerilor Interne. Am avut asistenţă carabinieri, un ajutor extrem de mare.”

Europa Liberă: Adică, cineva de la ei a înţeles foarte bine că acolo este loc unde şi ei pot să profite?

Nata Albot: „Cineva este actualul ministru al Afacerilor Interne. Până la el a fost domnul Dorin Recean, iarăşi, foarte deschis. Şi eu cred că, dacă vorbim de bună organizare, de parcare, de toate lucrurile acestea, noi trebuie să apelăm la instituţiile statului pentru acest ajutor. Consider că se poate mai mult, se poate face o mai mare selecţie în materie de proiecte culturale care merită această susţinere. Pe de altă parte, înţeleg foarte bine instituţia care nu vrea să supere pe nimeni şi dă la toţi câte puţin, cu toate că eu aş cere: daţi la mai puţini, dar daţi mai mult, pentru că ajutorul vostru contează.”

Europa Liberă: De aceea este concurs.

Nata Albot: „Dar, referindu-vă la toţi cei care se indignează de ce avem atât de multe evenimente şi proiecte, şi festivaluri, părerea mea este următoarea: imaginaţi-vă un om foarte flămând căruia brusc i se dă acces la mâncare. Ce face omul acesta? Exces. Noi suntem acum într-o perioadă de exces, de la un om foarte flămând la un om care s-a scăpat la mâncare, după care el îşi va stinge această poftă, foamea aceasta şi lucrurile se vor echilibra. E nevoie de răbdare, de câţiva ani. Cine sunt buni vor rezista, cine nu – vor merge la fund.”

Europa Liberă: Şi, mai ales, între timp publicul va deveni mai rafinat, mai selectiv, într-adevăr îşi va vedea agenda de vară, îşi va împărţi concediul, va vedea cum poate să ia şi copiii. Şi să devenim dependenţi de evenimente frumoase, interesante. Până la urmă, să rămână un singur scop, pe care, sunt convins, dumneavoastră îl urmăriţi, să ne descreţim un pic frunţile. Pentru că în mare parte a vieţii noi suntem încrâncenaţi, luptători, ne confruntăm, căutăm adversari, duşmani. Și mai rar căutăm în sufletul nostru să vedem dacă nu cumva generăm şi noi problemele pentru ca, atunci când votăm, la un final, să ştim pentru cine votăm.

Şi dacă vom vedea, de exemplu, numele Natei Albot sau al Svetlanei Matvievici, pe care le-am cunoscut într-un festival, într-o ambianţă care ne atrage sufleteşte, să ştim că acesta e ghidul care ne poate atrage şi spre un politician mai responsabil, şi spre un primar care are o deschidere anume. Şi poate în felul acesta, picătură cu picătură, viaţa noastră se va schimba, nu chiar aşa cum vrem noi, dar pe direcţia aceasta, cel puţin. Îndemnul dumneavoastră a fost cât se poate de explicit. Mulţumesc.

Nata Albot: „Şi cuvântul cheie ar trebui să rămână – civilizare.”

Europa Liberă: Civilizare. Chiar dacă e supărător, că aceasta ar însemna că nu suntem încă. Dar trebuie să recunoaştem că e nevoie de civilizare. Mulţumim tare mult.