Se apropie aniversarea, pe 10 iulie, a 160 de ani de la nașterea inventatorului Nikola Tesla, iar disputa se întețește din nou în jurul cenușii lui, de astă dată între Biserica ortodoxă sârbă și guvernul lui Tomislav Nikolic.
Your browser doesn’t support HTML5
Jurnal de corespondent: Dan Alexe (Bruxelles)
Cenușa lui Tesla se află încă din 1957 într-o raclă de aur expusă în muzeul din Belgrad, care îi este dedicat. Tito și-a folosit prestigiul de aliat al învingătorilor pentru a aduce cenușa din America.
Patriarhul sârb Irinej cere ca cenușa să fie mutată în catedrala St. Sava (fondatorul Bisericii ortodoxe sârbe), dar guvernul refuză, argumentând că Tesla era ateu, chiar dacă tatăl său fusese popă: bunii creștini nu cer să fie incinerați.
Vine apoi disputa între sârbi și croați în legătură cu identitatea sa etnică, la care se adaugă, cu jumătate de gură, revendicările unei franje a culturii populare române, pentru care Tesla ar fi fost aromân… deci român.
Tesla s-a născut in Croația în 1856, in satul Smiljan, unde si azi se poate vizita casa si muzeul lui si unde toate documentele arată că era născut din părinți sârbi. Argumentele românești? Era din familie de ortodocși, iar satul se pare ca ar fi avut o comunitate aromână. Ortodocși in familie, iar prin sat treceau ciobani aromâni...
Cine vizitează însă muzeul din târgul în care s-a născut Tesla, sau cine studiază documentele, va descoperi că tatăl inventatorului era preot (sârb) la biserica din sat, pe numele sau Milutin, că bunicul său era tot popă sârb si că familia venea de fapt din Muntenegru.
Croații acceptă faptul că Tesla era sârb, dar îl revendică pentru că s-a născut la ei. Serbia însă nici nu vrea să audă că cel mai mare inventator din istorie ar fi avut ceva cu Croația.
Intreaga dispută în jurul lui Tesla e similară cu cea din jurul lui Rumi, poetul mistic sufi persan (cel pe care îl citesc și citează toate farmacistele și pasionații de sufism de salon și orientalism de bâlci).
Turcia și Iranul vor, fiecare, să-l înscrie ca valoare națională la UNESCO. La asta Afganistanul protestează vehement.
Așa cum e și cu Tesla și Serbia, în cazul lui Rumi, Afganistanul ar avea cele mai multe argumente să-l revendice: ruinele orașului Balh, unde s-a născut Rumi, sînt în Afganistanul de azi, iar limba lui Rumi era persana din Afganistan, acel dialect care astăzi se numește dari.
(Rumi nu scria în arabă, cum crede azi vulgul care, citindu-l în traducere, nu se uită mai niciodată în prefață. De altfel, mai toată poezia sufi e scrisă în persană (farsi), limba poeților iranieni Omar Khayyam, Sa’adi, Hafiz and Nizami (și alții, și alții). În arabă nu există poezie sufi demnă de menționat.)
Revenind la disputa dintre sârbi și croați în legătură cu Tesla, vedem de îndată de ce marele inventator nu putea fi român: dată fiind ura cosmică dintre croați și sârbi, masacrele relativ recente și suspiciunile reciproce, faptul că pentru croați Tesla rămâne în mod oficial sârb și că acceptă acest lucru înseamnă că era sârb. Dacă istoricii naționaliști croați ar fi avut cea mai mică bănuială sau dovadă că Tesla nu era sârb, sau dacă ar fi putut să dovedească, fie și falsificând, că era aromân, turc sau klingonian, ar fi făcut-o cu o satisfacție enormă, doar pentru a arăta că n-a fost sârb.