Un proaspăt sondaj de opinie realizat de compania „Intellect Group” arată că 11% dintre cei intervievaţi vor ca Moldova să fie pro-Europa, indiferent de relaţia cu Federaţia Rusă, 17% sunt pro-Europa, dar având o relaţie prietenoasă cu Rusia, 38% consideră că orientarea trebuie să fie în egală măsură pro-Europa şi pro-Rusia, iar 17% sunt de părere că orientarea trebuie să fie pro-rusă, dar având o relaţie prietenoasă cu Europa şi 12% opinează că orientarea trebuie să fie pro-rusă, indiferent de relaţia cu Uniunea Europeană. Despre natura schimbătoare a preferinţelor moldovenilor pentru Vest sau Est discutăm după 25 de ani de la proclamarea independenţei. La un pătrar de veac de la obţinerea independenţei, cetăţenii acuză clasa politică de la Chişinău de mai multe rele. Conform cercetărilor sociologice, 80% dintre respondenţi susţin că direcţia de ţară este greşită.
Your browser doesn’t support HTML5
La sfîrșit de săptămînă cu Radio Europa Liberă și Valentina Ursu
Multă lume cu care am discutat la piaţa din Teleneşti consideră că guvernanţii sunt corupţi şi că puterea şi opoziţia parlamentară continuă să erodeze legitimitatea procesului politic în ţară.
– „În 25 de ani de independenţă să spună parlamentarii ce au făcut bun ei pentru ţara noastră, anii aceştia de-a rândul. Lumina au scumpit-o de câteva ori, benzina de câteva ori. Totul contra omului se face. Toată vremea când au venit ei la alegeri, au venit numai cu promisiuni. Noi am ales nu omul, noi am ales partidul, pe listă. Cine ajunge în partid la putere? Acei care au bani mari, furaţi din băncile în care au fost deponenţi părinţii noştri.”
La piața din Telenești
– „Lumea vrea să facă schimbări. Dar de unde, dacă puterea, banii şi hoţia sunt la dânşii. Lumea va câştiga numai dacă va pune mâna pe furci şi pe topoare, dar aşa nu.”
Europa Liberă: Şi la următoarele alegeri cum veţi vota? Mai responsabil, mai altfel decât aţi votat în aceşti 25 de ani de independenţă?
– „Noi trebuie să ştim ce prezintă omul ca persoană. În timpul de faţă oameni cinstiţi trebuie să ajungă. El s-a dus în Parlament, el a terminat universitatea, el idee nu are cum omul trăieşte la ţară, cum îşi câştigă pâinea. El trebuie să fie cu inima curată, nu trebuie să te gândeşti numai la tine.”
Europa Liberă: Ei fac legile după care trăiţi dumneavoastră.
– „Legile se fac: se iese în teritoriu, se lucrează cu omul. Trebuie să ştie omul ce prezintă, cu ce răsuflă el, cum trăieşte.”
Europa Liberă: Această revoltă a dumneavoastră o argumentaţi prin faptul că mai mult sunteţi nedreptăţiţi decât vi s-a făcut dreptate. Dar dacă aţi fi dumneavoastră acolo în vârful puterii, de unde aţi începe să faceţi ordine?
– „În vârful puterii trebuie să ajungă un om onest, un om cinstit, cu inima mare, să se gândească numai la ţară, să nu se gândească la buzunarul lui. S-au pus toţi acolo în Parlament nu pentru acele 8000 de lei pe care îi au. Uitaţi-vă prin împrejurime, toate întreprinderile, tot se varsă la dânsul în buzunar. Şi dacă este cineva de la periferie, ajung la conducere de la periferii numai acei care pot scurge bani. El scurge bani „по цепочке”, dacă nu a transmis mita azi, el nu stă la conducere. Ei toţi lucrează pe bani.”
Europa Liberă: Dar poporul este suveranul acestui stat.
– „La noi corupţia e foarte mare şi în judecătorie. Eu am avut doi ani de zile vreo două judecăţi, ei nu vor să vadă legea corect. Şi cetăţenii nu sunt corecţi, noi am făcut toate greşelile acestea. Deodată s-a început corupţia şi sunt şi în ziua de azi care dau bani şi care iau. Dar poate se vor scoate toate la iveală. Tragem nădejde că va fi măcar corupţia corectată, măcar atâta să fie corectat.”
Europa Liberă: Cine va ajuta?
– „Poate poporul se va mai gândi şi va mai vota ceva nou, ceva să schimbăm.”
– „Ne va ajuta tineretul nostru care e plecat, ei au văzut cum se lucrează după graniţă, au văzut oameni cinstiţi. Acolo nu există să dai mită.”
Europa Liberă: Acolo unde?
– „În Europa. Noi suntem de vârsta a doua, dar uitaţi-vă unde e tineretul. Tot guvernul şi Parlamentul au deportat tineretul la munci negre după graniţă…”
– „Te desparţi de părinţi, te desparţi de fraţi, de surori numai ca să te duci să faci o copeică să te întreţii.”
– „Iaca stau cu un kilogram-două de usturoi şi nu le pot vinde. Şi cu ce să trăieşti? E tare greu.”
Europa Liberă: De ce s-a ajuns la această sărăcie?
– „Fiindcă tare mulţi stau în Parlament, mai mult degeaba.”
Europa Liberă: Ei au ajuns acolo cu votul dumneavoastră.
– „Mulţi nu au votat, dar s-au iscălit alţii pentru noi. Și noi am ajuns la viaţa aceasta, să umblăm să stăm toată săptămâna, prăşind cu sapa. Și vii să vinzi, şi nu poţi vinde să-ţi iei un kilogram de pătlăgele sau un kilogram de carne.”
Europa Liberă: Vă dau lacrimile.
– „Da. Dacă e greu de trăit.”
Europa Liberă: Atât de tare vă doare sufletul?
– „Numaidecât. Copiii sunt nevoiţi să se ducă în alte ţări să lucreze, să vină acasă să-şi facă un cuibuşor. Amu nu ai cu ce trăi. În Moldova noastră nu poţi să-ţi construieşti un cuib să poţi trăi.”
Europa Liberă: Cine trebuie să ajungă în vârful puterii să conducă Republica Moldova, ca lucrurile să se schimbe în bine, ca dumneavoastră să nu mai ajungeţi să vorbiţi despre necazuri, să vorbiţi cu voce tremurândă, cu lacrimi pe obraz?
– „Ar trebui să ajungă un om de la pământ, care lucrează, nu de aceştia care şed şi ştiu numai să numere banii. Dar care să ştie a face banul, acela să ajungă, să ştie cum să-l preţuiască şi cum să-l folosească, şi cum să-l cheltuiască.”
– „Sărăcia este mare pentru că sunt mulţi hoţi.”
Europa Liberă: De sărăcie, de corupţie Moldova poate să scape, de nedreptate?
– „Când ne vor alipi de România, atunci vom scăpa de hoţie, că îi vor pune pe toţi în puşcărie.”
Europa Liberă: Ce vă doriţi cel mai mult pentru ziua de mâine?
– „Ziua de mâine? Numai de pus prezidentul şi toată puterea să fie în mâna prezidentului.”
Europa Liberă: Atunci e dictatură, nu?
– „Nu dictatură. Prezidentul să-i pună la punct pe toţi cei din Parlament, să fie toţi sub călcâiul lui, nu cum vrea Plahotniuc, cum vor alţii, toți oligarhii aceștia. Amu nu-i democraţie, dar e hoţie.”
Europa Liberă: Vă place să trăiţi în dictatură sau în democraţie?
– „În democraţie, nu în dictatură.”
Europa Liberă: Aduceţi oameni integri moral, oameni care ar fi capabili să trăiască cu interesul statului şi nu cu interesul buzunarului. De ce nu aduceţi asemenea oameni?
– „Dar de unde să-i aducem?”
– „Cum să-i aducem, dacă noi nu avem putere? Puterea toată e în mâna lor.”
Europa Liberă: Puterea e în mâna poporului.
– „Nu, puterea e în mâna lor. Puterea e în mâna hoţilor. Aceasta e dreptate? Aceasta e hoţie pusă în picioare.”
Europa Liberă: Daţi variante de soluţionare a problemelor.
– „De dat pe toţi afară şi de pus tineretul să fie la conducere.”
Europa Liberă: Cum îi dai pe toţi afară, dacă ei au fost aleşi cu votul dumneavoastră?
– „El vrea să dea scaunul acela unui tânăr?”
– „Mai puţine partide şi atunci oamenii vor hotărî care, ce şi cum va fi ales. Dar nu aşa.”
– „Să fie două partide, ca în America. Dar amu partide mici şi fel de fel de nebunii.”
– „Fiecare îşi face partidul lui.”
– „Da.”
Europa Liberă: Şi de ce îşi face fiecare partidul lui?
– „Pentru ca să trăiască bine ai lor.”
Europa Liberă: Dar ei nu ajung toţi în Parlament.
– „Acum finanţarea aceasta a partidelor. Pentru ce încă de finanţat pe dânşii? Şi aşa fură, şi încă trebuie finanţaţi?”
Europa Liberă: Ca să nu fie corupt votul alegătorului.
– „Ei, da. Să aibă parale de unde vârî mai departe.”
Europa Liberă: Şi dacă Moldova e pe marginea prăpastiei, ajunge în prăpastie sau există o soluţie?
– „Dacă alegem alţi flămânzi, încă mai mult vor fura de aici.”
Europa Liberă: Şi dacă îi alegem pe cei sătui?
La piața din Telenești
– „Tot aşa vom merge. Încetul cu încetul acei care sunt săraci, mititei dispar şi vor rămâne numai acei mai bogaţi şi între dânşii va fi luptă.”
Europa Liberă: De ce lumea e atât de necăjită şi de ce nu vorbeşte şi despre bucuriile pe care le trăiesc, doar despre probleme?
– „Pentru că nu au bucurie, au numai scârbă. De luat pe toţi din Parlament şi de pus pe alţii noi şi atunci va fi poreadkă.”
Europa Liberă: Ce a fost bine şi ce a fost rău în 25 de ani de independenţă?
– „Populaţia noastră nu e informată aşa de bine ca să poată să se lămurească în întrebarea aceasta pe care o daţi dumneavoastră. Lumea nu se pricepe nici elementar măcar.”
Europa Liberă: Există atâtea surse de informare, omul are libertatea să gândească, să analizeze, să ia decizii.
– „Da. Dar ne-am convins ultima vreme că din atâtea televiziuni... se vede că toate sunt ale lui Plahotniuc.”
La Telenești
– „Când vin alegerile, atunci ţăranii sunt ameţiţi.”
Europa Liberă: De ce se lasă ameţiţi? E greu să faci diferenţă între adevăr şi minciună?
– „E foarte greu acum. Să alegem acum preşedintele ţării. Pe cine să-l alegem? Să-l alegem pe Plahotniuc, să-i gâtuie pe toţi ceilalţi mai mititei şi pe urmă îl tragem la răspundere pe unul, dar nu pe toţi? Poate, când i-a pune pe toţi la închisoare, să-l tragem la răspundere şi pe dânsul şi gata.”
Europa Liberă: De ce se trăieşte greu şi rău în Moldova? De ce toată lumea vorbeşte despre necazuri şi probleme şi nimeni nu vorbeşte că totuşi ar trăi şi cu anumite mici bucurii?
– „Omul care munceşte totul are.”
– „Dar care trăiesc rău? S-au învăţat să le plătească statul ajutoare sociale. Noi ne ocupăm cu oieritul. Te duci la dânşii la poartă să-i iei, nu vor să muncească. Le dăm câte 2500 de lei pe lună, îi hrănim, îi cinstim, condiţii au de trai. Nu vor să muncească. De ce? „Statul ne dă ajutor social’.”
Europa Liberă: Şi i-a făcut mai mult să paraziteze decât să muncească?
– „Da.”
Europa Liberă: Şi se poate schimba situaţia?
– „Se poate schimba situaţia, dar întâi va trebui de schimbat de sus.”
– „Peştele de la cap se strică. Şi de sus trebuie. Peste 90% din populație nu te vor. Cum poţi sta tu? Eu nu înţeleg cum se culcă ei, cum se scoală.”
Europa Liberă: 25 de ani au fost cu urcuşuri şi coborâşuri, dar următorul pătrar de veac cum va fi pentru Moldova, cum vă doriţi să fie?
– „În jos ne ducem. În sus de-amu nu ne mai suim degrabă. Nu ştiu când ne vom sui.”
– „Ei vor în Uniunea Europeană, dar vom ajunge la sapă de lemn.”
Europa Liberă: De ce?
– „Tot scumpesc. Dar lor ce le e? Ei umblă în Jeepuri şi le e totuna.”
Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi în fruntea Republicii Moldova, ce aţi face?
La Telenești
– „E o muncă grea şi acolo ca să fii, să le intre la toţi în voie tot e greu. Dar fă cât de cât, ajută-i pe cei de jos să se ridice şi pe urmă uită-te şi la tine, la buzunarul tău, dar nu îţi umple tu buzunarele, dacă şi aşa sunt pline, tu le mai umpli şi nu te uiţi jos la lume. Eu lucrez învăţătoare şi am spus că primul meu obiectiv este să educ oameni care îşi iubesc poporul, îşi iubesc ţara. Mai bine plugar care îşi iubeşte pământul, decât parlamentar care îşi urăşte poporul...”
Europa Liberă: Dar lipseşte educaţie, lipseşte cultură politică, aceasta aud de la lume.
– „Clar că lipseşte. Dar ştiţi de ce? Sunt groşi la obraz. Te adresezi cu ceva, ei vor ceva, s-au învăţat cu mită pe sub masă, cu plicuri. Unde te duci, trebuie plicul, nu ai întins plicul, nu îţi deschide uşa.”
– „Au ieşit să declare public care au furat banii? L-au închis pe Filat. Dar numai Filat a furat banii?”
– „Au privatizat, au posturile lor de televiziune...”
– „Noi mai umblăm, am mai văzut ceva, dar prin sate ce se arată?”
– „Manipulează cu informaţia şi poporul ce aude aceea crede. La noi poporul moldovean e aşa de cuminte şi foarte credul.”
Europa Liberă: Cea mai mare vină cine o poartă: cetăţeanul care a ales guvernanţii sau guvernanţii?
– „Politicienii poate o mare vină, că ne amăgesc pe noi.”
Europa Liberă: De ce lumea crede minciunii? Cine merită să ajungă şef de stat?
– „Cineva care nu are cumătri. La noi cumătrismul e primul. Este Maia Sandu, este Andrei Năstase.”
Europa Liberă: Credeţi în viitorul Moldovei? Cine face viitorul?
– „Cred. Cred că totuşi de la noi porneşte.”
– „Noi trebuie să facem viitorul.”
– „Eu am încredere că încă în Parlament sunt oameni care pot să scoată ţara din impas. Şi aş vrea şi noi să fim stimaţi de toată lumea.”
Europa Liberă: Problema încotro Moldova: cu Estul, cu Vestul e una care frământă cetăţenii acestui stat sau nu prea?
– „Contează. Noi, dacă vom merge cu Europa, cred că ne vor scoate pe noi din impasurile acestea. Nouă nici cu ruşii, practic, nu ne-a fost rău, acum şi ruşii s-au întors cu spatele la noi. Dar noi ar trebui cu Europa să ne ducem.”
Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?
– „Mă mândresc că sunt cetăţean al Moldovei, dar e greu.”
Europa Liberă: Cu ce vă mândriţi?
– „Ne mândrim cu copiii noştri, cu ţara noastră ne mândrim. Dar nu ne mândrim cu parlamentarii, că tot sunt din ţara noastră, dar sunt hoţi şi mincinoşi.”
– „În afară de corupţie şi hoţie, şi banditism, în Moldova nu văd nimic. Toţi amăgesc, pentru bani trăiesc toţi, fiecare trage la buzunarul lui.”
Europa Liberă: Ziua de mâine va fi alta decât cea de azi? Cum vedeţi viitorul statului Republica Moldova?
– „Mai bun nu vedem. Nu vedem nimic bun, pentru că fiecare trage la dânsul.”
La Telenești
– „Noi vedem mai bun în unire cu România şi cu un an de zile de lucru, doi procurori de la DNA să vină la noi în ţară şi într-o lună de zile se face ordine şi în miliard, şi peste tot, numai să vină Procuratura de peste Prut.”
– „Lumea e tare buimatică, nu ştie pe cine să voteze, dar mătincă nimeni nu va ieşi la vot.”
Europa Liberă: Dar nici aceasta nu e bine.
– „Nu se gândeşte nimeni la ţărănimea de jos. Pentru dânşii fiecare, cu cât mai mult să fure.”
***
Se apropie alegerile prezidenţiale din 30 octombrie şi fiecare cetăţean stă în faţa unei opţiuni pe care trebuie să o facă. E o mare provocare şi pentru generaţia tânără, care se ţine mai departe de politică. Artur Gurău este consultant în comunicare online şi pasionat de tehnologii, a fost recunoscut bloggerul anului, înainte să lanseze mai multe afaceri în domeniul digital. I-am propus şi lui Artur Gurău să discutăm despre cât de responsabili sunt guvernanţii pentru a duce Moldova pe calea cea dreaptă şi despre implicarea tinerilor în viaţa politică.
Artur Gurău
Artur Gurău: „Generaţia tânără are mai multă energie. Dar, dacă vor veni doar tineri acum la putere, nu vor face mare treabă, pentru că, la fel cum într-o instituţie este importantă memoria instituţională, tot aşa şi ceea ce ţine de putere. Eu mi-aş dori să apară, desigur, mai mulţi tineri în politică sau care faci politici, mai bine zis, pentru că eu cred că tinerii pot fi implicaţi în politică fără a fi membri de partid, de exemplu. Dar aceasta nu înseamnă că noi nu avem nevoie de cunoștințele celor care deja au trecut prin anumite experienţe, au nişte deprinderi şi pot să nu repete anumite greşeli pe care noi le-am putea face.”
Europa Liberă: Implicarea tinerilor ar însemna să te gândeşti la o carieră, să te gândeşti că ai putea să obţii anumite favoruri, ca să beneficiezi de anumite lucruri în stat? Pentru că se identifică politica cu cineva sau cu ceva care se îmbogăţeşte.
Artur Gurău: „Foarte bună întrebare. Eu cred că în politică trebuie să se implice persoana care, în primul rând, este ok şi s-a asigurat pe sine însuşi, după aceasta care este ok şi şi-a asigurat cât de cât familia şi doar după ce eşti ok tu, după ce este ok familia ta, poţi să te gândeşti: „Cum pot să ajut eu comunitatea din care fac parte?”. Îmi va fi foarte greu să cred că este cineva care nu are trei cămăşi pe dânsul sau nu are condiţii esenţiale de trai şi vrea să ajute foarte tare ţara. Mai sceptic sunt să cred în asemenea scenarii.”
Europa Liberă: Dar cu ce ar trebui să se ocupe clasa politică în Republica Moldova? Ce probleme trebuie să rezolve prioritar?
Artur Gurău: „Trebuie să aibă grijă de cei săraci şi vulnerabili, iar celor care se descurcă singuri să nu le pună beţe în roate, să nu-i încurce. Pentru că mediul de afaceri ştie ce are de făcut, nu trebuie să vină nimeni să-i spună cum trebuie să facă afaceri.”
Europa Liberă: E prietenos mediul de afaceri din Moldova?
Artur Gurău: „Ştiţi bine că nu.”
Europa Liberă: De ce guvernanţii nu ar avea interes să facă prietenos acest mediu?
Artur Gurău: „Pentru că ar trebui să acorde mult mai multă atenţie la nişte planuri pe termen lung şi nu soluţiilor populiste de moment care să le asigure voturi pentru următoarele alegeri, de exemplu. Din păcate, sunt foarte puţini politicienii care au o viziune pe termen lung pentru Moldova, au doar slogane şi lozinci care dau bine la TV şi oamenii se lasă uşor influenţaţi. Dar ei influenţează o parte a societăţii, pe când altă parte este foarte conştientă.
Eu, când mă uit în sondaje şi văd foarte mulţi care nu au opţiune politică, acestea nu sunt persoanele care nu au o educaţie politică, sunt oamenii care nu îi cred nici pe cei de stânga, nici pe cei de dreapta, ei aşteaptă pe cineva care să vină cu chestii concrete şi nu doar cu lozinci.”
Europa Liberă: Dezamăgirea alegătorului, cetăţeanului cu drept de vot a ajuns la cote maxime. Cum se recâştigă încrederea?
Artur Gurău: „Cu soluţii practice. Eu sunt una dintre persoanele care cred că, atâta timp cât predomină fenomenul corupţiei pentru ţara noastră mică, nu va fi posibil de recâştigat încrederea şi oamenii vor continua să plece.”
Europa Liberă: Artur Gurău e reprezentantul generaţiei tinere, el e alegător. Pentru ce îşi dă votul?
Artur Gurău: „Eu nu aş vota pentru multă lume, dar aş vota pentru cineva care vine cu ceva radical diferit de ceea ce este acum pe scena noastră politică. Pentru că, fiind într-un mediu care se dezvoltă foarte repede şi în context regional şi internaţional, noi nu prea avem timp să ne gândim la ce trebuie de făcut. Trebuie de început şi de făcut foarte-foarte rapid experimente. Trebuie multe idei şi trebuie oameni care să nu se teamă să le implementeze, pentru că la noi foarte multe lucruri în Moldova nu se întâmplă, pentru că se tem că „nu se va primi, dar ce va spune acela, dar poate să se supere acela”. Nu trebuie de gândit cine se va supăra sau ce va spune, trebuie, pur şi simplu, anumite chestii de făcut.”
Europa Liberă: Tu zici că ar trebui ceva radical să facă clasa politică ca să recâştige încrederea. Toţi cei care vor dori să obţină mandatul de deputat vor spune că vin în Legislativ să lupte cu marea corupţie şi cu cei corupţi, să vină să aducă bunăstare şi prosperitate în casa cetăţeanului, să scape Moldova de sărăcie.
Artur Gurău: „Acestea sunt lozinci. Dar cum? Acestea sunt nişte lozinci. Dar când se spune: „Eu vin să lupt cu fenomenul corupţiei”, eu aş vrea să văd soluţii de la autorităţile care luptă cu corupţia.”
Europa Liberă: Dar ce soluţii ar fi viabile pentru stârpirea fenomenului corupţiei?
Artur Gurău: „Eu nu cred în stârpirea corupţiei cu cazuri cu mite de câteva sute de lei la doctor sau la învăţător etc. Noi vedem că peştele de la cap se strică. Atâta timp cât oamenii văd la televizor că se fură bani foarte-foarte mulţi şi sunt câţiva arătaţi cu degetul, nişte ţapi ispăşitori, dar restul sunt bine mersi, se creează impresia că, dacă ai legături, cumătri, neamuri, prieteni judecători etc., eşti ok. Reforma principală trebuie făcută anume în sectorul de drept. Reforma justiţiei trebuie făcută nu doar pe hârtie, dar trebuie să se simtă în judecătorii şi trebuie simţită de cetăţeanul de rând, iar judecătorii trebuie să fie integri şi responsabili pentru deciziile pe care le iau. La momentul actual, din păcate, aceasta nu se întâmplă aşa cum trebuie să fie.”
Europa Liberă: Tu porţi tricoul pe care e scris: „Unde e miliardul?”. Toată lumea se întreabă şi vrea un răspuns clar cine a jăcmănit statul acesta şi cum de i-a reuşit să-l jefuiască în hal fără de hal? Credeţi că se vor găsi justiţiari care să dea un răspuns clar la această întrebare?
Artur Gurău: „Nu ştiu dacă justiţiarii, persoanele care lucrează în sistemul bancar, probabil, cunosc mai multe informaţii, dar încă nu se simt ok să vorbească despre aceasta. Eu cred că banii aceştia în epoca tehnologiilor informaţionale pot fi destul de uşor urmăriţi şi identificaţi unde sunt ei. Eu sunt de părere că o parte dintre ei, nu ştiu în ce proporţii, pot fi recuperaţi. Ceea ce nu se va recupera este efectul învârtirii acestor bani, pentru că ei circulă acum şi creează alţi bani.”
Europa Liberă: Dar voi răspunsul îl aşteptaţi şi de la politicieni?
Artur Gurău: „Evident că ei ar trebui să fie portavoce a instituţiilor care se ocupă de aceste investigaţii. Dar eu nu mă aştept la absolut nimic în legătură cu acest caz de la politicienii pe care noi îi avem, pentru că au avut până acum foarte mult timp să o facă şi nu au făcut-o.”
Europa Liberă: Cât de actuală şi acută este problema unui lider naţional în Republica Moldova?
Artur Gurău: „Nu există soluţia unui singur lider care să rezolve toate problemele, nu trebuie să ne facem iluzii. Este foarte ok că apar oameni noi şi aceşti oameni noi care apar pe scena politică încurajează şi inspiră alţi oameni, probabil, chiar din diasporă, care ar putea să vină în Moldova şi să lucreze într-un anumit domeniu. Moldova nu este o ţară foarte mare, eu cred că, cu 30-50 de persoane foarte bune, se pot face lucruri foarte mari.”
Europa Liberă: Cel puţin zece persoane care să-ţi insufle încredere ai putea numi la microfonul Europei Libere?
Artur Gurău: „Mi-ar trebui timp să mă gândesc. Şi încrederea este ceva care se câştigă foarte greu şi se pierde foarte uşor. De aceea, eu pot să spun persoane care îmi sunt agreabile, în care îmi pun speranţele, dar nu pot să spun că am deplină încredere în ele. Eu aş numi oameni de afaceri din Moldova care creează locuri de muncă, care plătesc impozite, le-aş da lor posibilitatea să vină să facă ceva.”
Europa Liberă: Ar trebui şi ei să dorească să vină în politică să se implice. Se zice că politica a ajuns să fie business şi atunci e foarte greu să faci politică, abandonând businessul.
Artur Gurău: „Eu cred că orice persoană ajunge la o etapă în viaţă când, după ce are tot, poate să se gândească ce să dea înapoi societăţii şi mediului în care s-a dezvoltat şi în care şi-a câştigat averea. Aceasta în Statele Unite ale Americii se întâmplă sub forma donaţiilor, de exemplu. La noi în Moldova, dacă oamenii de afaceri nu au încredere că politicienii vor gestiona corect şi cinstit banii pe care i-ar dona, ar putea să facă ei un pas în faţă şi să spună: „Vin eu şi vreau să vă arăt cum ar trebui să fie rezolvate lucrurile”. În afară de oamenii de afaceri din Moldova, sunt profesioniştii care lucrează şi în afara ţării, sunt oamenii din domeniul medicinii, din domeniul IT, din domeniul financiar.”
Europa Liberă: Mulţi cetăţeni îşi pun întrebarea şi caută răspuns: a fi sau a nu fi Republica Moldova ca stat? După un pătrar de veac de la obţinerea independenţei, după prăbuşirea URSS, are viitor Republica Moldova?
Artur Gurău: „Desigur că are viitor, doar că viitorul acesta poate fi unul foarte bun, sau poate să fie unul mai puţin bun. Avem toate premisele.”
Europa Liberă: În ce caz poate fi unul bun şi în ce caz poate fi unul mai puţin bun?
Artur Gurău: „Nu trebuie să ne punem speranţa în politicieni, la fel cum nu trebuie să ne punem speranţa că vor veni europenii sau americanii şi ne vor face curat la noi acasă. De la cum circulăm pe stradă, unde aruncăm gunoiul, cum plătim salariile şi impozitele, aceasta va dura mult timp. Noi nu putem să ne mirăm că avem politicienii pe care îi avem, că, dacă ne uităm în societate, este o oglindire exactă a societăţii în care trăim. Respectiv, prin schimbarea atitudinii pe care noi o avem, în primul rând, unul faţă de altul, faptul că trebuie să ne zâmbim mai mult pe stradă, când acordăm servicii, persoana de la ghişeu, dacă are o zi proastă de dimineaţă, nu trebuie să facă o zi proastă pentru 50 sau 60 de persoane cu care interacţionează. Prin atitudine pozitivă şi corectă unii faţă de alţii, încetişor acesta ar fi un prim pas ca lucrurile să se schimbe puţin.”
***
Părintele Pavel Borşevschi, parohul bisericii Sfântul Dumitru din capitală, spune că singura lui politică este cea spirituală, dar se arată preocupat de toate grijile lumeşti.
Europa Liberă: În opinia dumneavoastră, cine a păcătuit mai mult, cetăţeanul sau politicianul că statul nu a ajuns să aibă viitorul la care visau oamenii în 1991?
Părintele Pavel Borșevschi
Pavel Borșevschi: „Clar că cetăţeanul. Dar el nu a păcătuit, el a mers cu educaţia comsomolistă, partinică. Şi până acum noi alegem conform partidului şi comsomolului. Noi suntem în robie, noi nu ne-am dezrobit. Amintiţi-vă de poporul ales al lui Dumnezeu, 40 de ani Moise i-a dus prin pustie, nu după o traiectorie, după o curbă, cum mergem noi, de fapt. Şi acesta e un timp care se numeşte pocăinţa. Acum spuneţi-ne, vă rog, după ce revoluţia a nimicit, a ucis cei mai buni oameni ai societăţii... De către cine? De către străini, dar cu mâinile noastre. Câţi ani au trebuit ca noi să ne deşteptăm? Eu nu zic ca români sau ca ucraineni, dar să ne deşteptăm ca oameni, pentru că Dumnezeu ne-a pus cu ochii spre cer, nu spre pământ, dar noi am trăit 72 de ani în robie. De aceea eu zic că aceşti 25 de ani sunt puţini, dar noi nu am făcut ceea ce trebuia să facem. Noi nu am început încă să ne dezrobim, noi fugim din ţară.”
Europa Liberă: Dar cum începe această dezrobire?
Pavel Borșevschi: „Dezrobirea începe de acolo de unde simţi patria, de la cuvântul „pater”, de unde înţelegi că dacă te-ai născut aici, aici e mormântul mamei şi al tatei, aici e patria ta. Şi dacă limba vreţi să o numiţi moldovenească... e tot română până la capăt, dar trebuie adevărul să-l spui pe faţă. Dar când iese un băiat mare ca Marian Lupu şi zice că el vorbeşte în limba maternă, eu mă prăpădesc de râs, pentru că el e preşedintele unui partid şi stă în Parlament atâţia ani, el e legea. Pentru mine el, de fapt, e un mincinos mare-mare, împreună cu cei care vorbesc limba „maternă”. Întrucât chiar dacă e moldovenească, e română.”
Europa Liberă: În aceşti 25 de ani de independenţă, biserica a pătruns în politică şi politica s-a băgat în biserică. De ce aţi lăsat uşile deschise?
Pavel Borșevschi: „Dacă sincer, puţin-puţin m-am molipsit şi eu de această boală, dar este într-adevăr un lucru străin pe corpul bisericii. Politicul chiar nu are nimic cu biserica, pentru că Hristos Mântuitorul i-a numit pe politicieni aşa cum trebuie, pe Irod, de exemplu, îl numeşte „hulpoi”, arătând viclenia. Pentru că într-adevăr, nu vă supăraţi, dragi politicieni, dar este vicleană unealta aceasta a voastră. V-am zis, aceeaşi limbă, mie mi-e ruşine de dumneavoastră, nu puteţi spune un lucru normal pe nume... Dar când îl veţi spune?! Că noi astăzi trăim, mâine să dea Dumnezeu să putem muri, pentru că a muri trebuie să poţi pe lumea aceasta. Trebuie să murim măcar independenţi, în sensul de păcat.”
Europa Liberă: Feţele bisericeşti se bucură, atunci când îi iau pe politicieni drept ctitori de lăcaşe, când îi văd prezenţi la serviciile divine.
Pavel Borșevschi: „Trebuie să ştiţi un lucru, noi toţi suntem enoriaşi sau suntem creştini, dacă suntem, şi numaidecât liberi de a face bine. Dar trebuie să ştie şi un politician, şi un businessman, şi un preşedinte de partid, şi un preot că, atunci când faci un lucru bun, nu trebuie să ţi-l însuşeşti sau să vrei să te pui în locul lui Dumnezeu în biserică. Cine îşi face, lui îşi face. Zic ca o slugă nevrednică, am făcut ceea ce trebuia să fac, dar ei vor să se pună în locul lui Dumnezeu. E urâtă treaba aceasta.
Eu când văd un politician care vrea să se urce pe amvonul bisericii... Dar stai, frate, acolo unde îţi este locul, pentru că eu, ca preot, sunt chemat acolo şi sunt pus de lume să le slujesc, dar sunt pus cu har dumnezeiesc şi trebuie la timp să ştiu să mă dau la o parte, dar eu trebuie să ştiu timpul când să mă dau într-o parte, să nu le amestec oamenilor să comunice chiar cu Dumnezeu. Dar unii politicieni se pun în locul lui Dumnezeu şi încă au pretenţii: „D-apoi eu cât am făcut...”. Dar nu ai mai fi făcut nimic, dacă nu îți dădea Dumnezeu posibilitate.”
Europa Liberă: Starea de lucruri e cea care se atestă în societate şi despre care arată sondajele de opinie, lumea a pierdut încrederea în instituţiile statului, lumea e în deznădejde. Această neîncredere unde duce?
Pavel Borșevschi: „De fapt, nu duce, ea a dus deja. Noi avem oameni derutaţi, oameni care nu ştiu cine sunt ei, tinerii vor să plece peste hotare. Mie mi-e milă de un singur lucru, eu mă strădui cât pot, cu amândouă mâinile, dar mai ales cu inima şi cu sufletul, să menţin tinerii în ţară. Dar nu rezişti din considerentul că avem agonia de a câştiga bani sau, cel puţin, de a avea posibilitatea de a-i câştiga. Ceea ce aşa-numiţii politicieni – zic „aşa-numiţii” că ei nici politică nu ştiu a face – nu numai că nu le oferă, dar ei nu înţeleg că fără tineri şi fără popor nu sunt nimic. Săptămâna aceasta am avut două familii care au plecat din ţară.”
Europa Liberă: Creşte prăpastia aceasta între cei bogaţi-bogaţi şi cei care devin şi mai săraci.
Pavel Borșevschi: „Da, chiar e prăpastie şi e foarte mare.”
Europa Liberă: Şi de aici neîncrederea despre care vorbeam în societatea moldavă. Câtă bogăţie le trebuie la cei de sus?
Pavel Borșevschi: „Iată aici e toată durerea în sufletul nostru.”
Europa Liberă: Ce e în mintea celor care, în goana aceasta după bogăţie, după avuţie nu mai văd lumea din jur?
Pavel Borșevschi: „Hristos îl numeşte Mamon pe dumnezeul banilor. El aşa se numea şi la vavilonieni. Mamon e o zeitate. Noi, când îl botezăm pe un copil, suflăm asupra inimii lui, izvorul simţirilor, şi îi zicem de trei ori: „Alungă de la dânsul pe tot vicleanul şi necuratul duh care se ascunde şi se încuibează în inima lui”. Și începem să enumerăm care sunt acele duhuri viclene: duhul înşelăciunii, al lăcomiei, al închinării la idoli şi a toată necurăţia. Acestea sunt duhuri ale satanei. De aceea, un om lacom, un om cu bani mulţi, căruia nu îi trebuie până la capăt, pentru că nimeni dintre noi nu trebuie să ajungă să pună mâinile pe piept, având ceva ce nu a reuşit să împartă.”
Europa Liberă: Dar printre cei înstăriţi, printre cei cu multe şi mari averi sunt şi feţe bisericeşti. Şi de aici lumea crede că nu mai are model nici în preot, nici în politician nu-l găseşte.
Pavel Borșevschi: „Cei care îndrăznesc în biserică să-i slujească lui Mamon în locul lui Hristos, ei nu mai sunt feţe bisericeşti. Cu părere de rău, sunt matahale îmbrăcate în veşminte. Nu vă amăgiţi, zice Apostolul Pavel. Nici oamenii lacomi, hapsâni, nici cei care dau cu camătă, nici ucigaşii, nici desfrânaţii nu veţi moşteni împărăţia cerului. Lista e mai mare, am numit numai câţiva. Nu veți moșteni împărăția cerului. Acum spuneţi-mi, vă rog, ce va da omul în schimb sufletului său dacă agoniseşte, iar sufletul îl pierde? Nimic nu are. Dar nimic e gaura covrigului cel mai mare.”
Europa Liberă: Părintele Pavel Borșevschi, parohul bisericii „Sfântul Dumitru” din capitală, cu ce se mândreşte, fiind cetăţean al Republicii Moldova?
Pavel Borșevschi: „Mă mândresc cu un popor foarte bun la inima lui, cu un popor căruia i-am slujit 32 de ani în preoţia mea. Și am o satisfacţie deosebită, pentru că fac lucrurile într-adevăr din toată inima, din totul sufletul la locul unde m-a pus Dumnezeu, la parohia mea. Veniţi, vă rog, şi vedeţi cum slujesc eu patriei şi poporului meu. Mă mândresc pentru că şi cei cărora le slujesc răsplătesc cu aceeaşi monedă.”
Europa Liberă: Societatea moldavă rămâne a fi dezbinată, fie că e vorba despre vectorul politicii externe, fie că e vorba despre apartenenţa la un partid sau altul. Foarte greu se consolidează cetăţenii în jurul unei idei. Această dezbinare porneşte şi de la faptul că e divizată chiar biserica. De ce nu aţi insistat pe ideea unei autocefalii a Mitropoliei moldave?
Pavel Borșevschi: „Biserica în simbolul credinţei noi o mărturisim una sfântă, sobornicească şi apostolicească. De aceea, atunci când noi vrem să o dezbinăm, Apostolul Pavel ne-a dat lecţia aceasta şi a zis că la Hristos nu sunt nici elini, nici iudei, nici barbari, ci toţi întru toate Hristos. Credeţi-mă că, de fapt, în Moldova avem o biserică.”
Europa Liberă: Există două mitropolii.
Pavel Borșevschi: „Vreau să vă zic că sunt o mulţime de preoţi acolo pe care îi îmbrăţişez şi cu care slujim şi conslujim şi nu avem nimic. Pentru că totul depinde de factorul uman.”
Europa Liberă: Dar în fiecare duminică dumneavoastră chemaţi enoriaşii să se roage pentru sănătatea patriarhului rus.
Pavel Borșevschi: „În privinţa dipticului bisericesc sau a pomenirii patriarhilor să ştiţi că, de exemplu, patriarhul Daniel la toate sfintele slujbe pomeneşte numaidecât şi pe patriarhul Kiril, că altfel el este în afara bisericii, ca şi pe ceilalţi patriarhi ai bisericii locale, cum face şi Kiril în toată duminica şi slujba pomeneşte numaidecât şi pe patriarhul Daniel. La nivelul acesta, ca la nivelul de biserică, noi suntem una, pentru că şi cămaşa lui Hristos a fost una, pentru că Hristos se roagă Tatălui să fie una, pentru că în ziua cincizecimii într-un singur loc a coborât Sfântul Duh, nu a coborât aparte pe poporul român, nu a coborât aparte pe poporul rus şi ceilalţi. Amestecul acesta este iar o politică şi aici vine simţul de rob. Eu nu am fost niciodată în captivitate, eu am fost liber în faţa lui Dumnezeu, eu am mărturisit credinţa. Eu am mărturisit-o la şcoală, eu am purtat cruciuliţa, mi-au rupt cruciuliţa. Acum pedagogii care m-au învăţat şi care mi-au rupt cruciuliţa vin la biserica „Sfântul Dumitru”, că satul Băcioi e aproape. Și zic: „Părinte, noi îţi credem ţie”. Eu am fost liber, aşa m-a învăţat mama, eu nu am spus minciuni, am spus adevărul. Adevărul te face liber.”
Europa Liberă: Cât de preţioasă este libertatea?
Pavel Borșevschi: „Libertatea este preţioasă, când o ai. Dar dacă vrei să o cumperi de la magazin sau aştepţi să ţi-o dea cineva... minciuni gogonate. Libertatea e acasă la tine, libertatea e la fraţii tăi, libertatea e în casa ta.”
Europa Liberă: Am vorbit cum au fost aceşti 25 de ani pentru statul Republica Moldova şi cetăţenii ei, dar cum ar trebui să fie ceilalţi 25? Ziua de mâine cum o vedeţi?
Pavel Borșevschi: „Ziua de mâine trebuie să fie nu mai rea decât cea de azi. Pentru că, atunci când îi spui cuiva că vei fi bun mâine, eşti mincinos. Timpul, fie în trecut sau în prezent, îl poţi avea cu folos, dacă l-ai umplut de bine, dacă l-ai umplut de lucrare… Dacă azi noi umplem ziua aceasta, timpul acesta, nu cumva să ne petrecem timpul: uite, ce ne-am mai petrecut timpul... Umpleţi-l, vă rog, cu dragoste, cu slujire faţă de aproape, umpleţi-l cu dragoste faţă de cel care este mai trist ca noi, umpleţi-l cu dragoste de părinţi, cu o lucrare, dar lucrul bun trebuie să fie spre zidire. Dacă nu am zidit în aceşti 25 de ani... Bun e acel care zideşte, bun e acel care rămâne.”
Europa Liberă: Şi chiar nimic nu s-a zidit?
Pavel Borșevschi: „Păi, ceea ce am zidit avem. Dar dacă am ajuns astăzi în haos... Uitaţi-vă ce se face în sufletele noastre. Eu nu vorbesc de casă, nu vorbesc de clădirile pe care le-am făcut, străzile pe care le-am săpat şi aşa şi nu le-am adus în regulă. Eu vorbesc de oameni, că societatea, cum aţi spus dumneavoastră, astăzi e foarte divizată.”
Europa Liberă: Dar golul din sufletul oamenilor cum îl explicaţi?
Pavel Borșevschi: „Pentru mine gol nu va fi niciodată în suflet, când îl voi avea pe aproapele meu. Pentru că cel care nu-l iubeşte pe aproapele, nu-l poate iubi pe Dumnezeu. Şi chiar îmi plac oamenii. Când întâlnesc un om, îmi place Dumnezeu în omul acela.”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră când votaţi, pentru ce votaţi?
Pavel Borșevschi: „Eu întotdeauna mă duc la vot şi îi chem pe toţi să meargă la vot şi, cel puţin, mă rog lui Dumnezeu, pun o lumânare. În afară de aceasta, fac o slujbă, numaidecât liturghia, pentru că e duminica votul, ar trebui totuşi să fie în altă zi. Întâi mă duc la liturghie, mă rog, aşa îi îndemn pe toţi şi după liturghie, după ce am terminat totul merg şi votez ca toţi oamenii, dar îl rog pe Dumnezeu: „Doamne, dă-i minte, dă-i capacităţi”. Şi, dacă nu vrea să asculte, să ia seama, pentru că cel care numele lui Dumnezeu îl ia în deşert sau spune minciuni este blestemat de fapta lui, că Dumnezeu nu blestemă, dar de fapta lui însăşi şi îl ajunge din urmă. Şi pe urmă veţi dori să vă jelim, dar nu ne va fi jale de dumneavoastră.”
Europa Liberă: V-a părut rău pentru votul pe care l-aţi dat în aceşti 25 de ani?
Pavel Borșevschi: „Nu mi-a părut rău, pentru că eu am votat nu o persoană pe care să o fac nacialnic, şef, eu am votat întotdeauna o persoană pe care am vrut-o slugă ca mine la biserică, aşa şi în stat. Dar nu ştiu de ce nu am dat încă nici peste unul. Vă rog, găsiţi-vă undeva! Unde este cel care într-adevăr vrea să slujească ţării acestea?! Pentru că mai mare mizerie nu este decât atunci când noi vrem să-i folosim pe acei care, sărmanii, aşteaptă să vadă că, cel puţin, le dăm libertatea. Dar libertatea înseamnă posibilitatea de a face lucrul pe care el îl poate face în ţara lui, acasă la dânsul.”