Curtea Constituţională are de luat decizii dificile în două cereri divergente: una referitoare la căsătoria homosexuală, iar alta la modificarea Constituţiei pentru a specifica heterosexualitatea familiei româneşti. A amânat decizia referitoare la prima cerere şi a stabilit că a doua întruneşte condiţiile pentru exercitarea iniţiativei. Prin urmare, indiferent de decizia luată în primul dosar, înscrierea în Constituţie a interdicţiei căsătoriilor homosexuale va prevala.
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondența zilei de la București
Prima cerere este solicitarea lui Relu Coman de a-i fi recunoscută căsătoria cu americanul Robert Clabourn Hamilton. Cei doi s-au căsătorit acum şase ani în Bruxelles. Ei au dat în judecată statul român pentru că nu le recunoaşte căsătoria. Lor li s-a alăturat şi Asociaţia Accept. Tribunalul sectorului 5 al Capitalei a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a trimis dosarul la Curtea Constituţională care le-a ascultat punctele de vedere, dar a amânat sentinţa. De partea cealaltă se află Ministerul de Interne, Inspectoratul general pentru Imigrări şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Inspectoratul pentru imigrări este reprezentat la proces pentru că din plângerea cuplului homosexual rezultă că o consecinţă a faptului că statul român nu le recunoaşte căsătorie este şi nerecunoaşterea oficială a drepturilor care decurg din relaţiile de familie, astfel că Robert Hamilton nu poate sta în România perioade mai lungi de trei luni.
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondența zilei de la București cu Sorin Șerb
Avocata Iustina Ionescu susţine că este vorba despre o problemă de viaţă privată şi că justiţia ar trebui să recunoască oficializarea legăturilor homosexuale încheiate în străinătate aşa cum le recunoaşte pe cele heterosexuale. La mijloc nu ar fi decât prejudecăţile, nu principiile de drept. Interdicţiile de acest fel, mai afirmă ea, fac rău României, şi-i determină pe mulţi să migreze în ţări care nu fac discriminări pe baza orientării sexuale. Csaba Ferenc Asztalos, preşedintele CNCD, i-a dat dreptate recunoscând că problema orientării sexuale e un subiect sensibil. El a spus că deseori consiliul este chemat să se pronunţe în dosare referitoare la posibile fapte de discriminare de acest tip. Subiectul este delicat, susţine Csaba Ferenc Asztalos, pentru că generează o serie de dezbateri foarte tensionate în ţară. Însă Constituţia prevede la articolul unu că „România este stat de drept în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor” sunt garantate. Demnitatea umană ca valoare supremă presupune şi include dreptul invidului de a pretinde societăţii să-i fie recunoscută propria individualitate. Preşedintele CNCD susţine însă şi că în Codul Civil sunt introduse interdicţii de ordine publică, iar acestea pun în poziţie de inferioritate persoanele cu o altă orientare sexuală decât cea heterosexuală deşi, conform Constituţiei şi bunului simţ, apartenenţa la o minoritate sexuală nu te transformă într-o fiinţă inferioară. Codul prevede explicit, la articolul 277 „interzicerea căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex.” De asemenea, după cum se spune în alineatul doi al aceluiaşi articol, „căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.” Statul nu recunoaşte nici parteneriatele civile încheiate în aceleaşi condiţii. Astfel că, spune preşedintele CNCD, persoanele care fac parte din minorităţile sexuale sunt excluse cu totul din societate şi sunt socotite inferioare de chiar textele legilor româneşti.
Curtea Constituţională judecă această cerere la pachet cu cea înaintată de Coaliţia pentru familie, un bloc format din mai multe asociaţii creştin-ortodoxe care au strâns trei milioane de semnături pentru a determina modificarea articolului 48 al Constituţiei României. Paragraful 1 al acestui articol spune că familia se întemeiază, între altele, pe căsătoria liber consimţită între soţi. Membrii coaliţiei sunt de părere că această formulare este ambiguă şi lasă loc la interpretări. Ei ar vrea să se specifice clar în textul Constituţiei că familia este formată din bărbat şi femeie pentru a nu fi posibile căsătoriile homosexuale. Căsătoria, spun ei, este o instituție rezervată cuplurilor heterosexuale. Asociaţiile din această coaliţie reprezintă nucleul dur şi homofob al ortodoxismului care a organizat sistematic contramanifestaţii la marşurile minorităţilor sexuale şi a condus o susţinută şi agresivă campanie de presă împotriva homosexualităţii. O grupare în care reprezentativi sunt euroscepticii de părere că nu trebuie să acceptăm Europa cu tot cu detritusul ei cultural. Ei nu sunt însă minoritari. Iar puterea lor pare să fi inspirat decizia luată de Curtea Constituţională de a admite că există condiţii pentru punerea în practică a acestei iniţiative. Practic nici nu mai este nevoie de decizie în cazul Coman Hamilton, de vreme ce aşa cum sună amendamentul cerut de Coaliţia pentru Familie, căsătoriile homosexuale ar fi interzise prin constituţie. Odată admisă cererea, urmează ca la cererea preşedintelui, parlamentul să stabilească termenii referendumului pe care tot Curtea Constituţională (Constituţia României, art, 146, literele i şi j) îl va monitoriza pentru a verifica dacă sunt corecte procedurile.
Decizia Curţii Constituţionale de a valida cererea Coaliţiei pentru Familie nu este doar o expresie a „măreţiei dreptului” ci şi a părerii majorităţii românilor. Dacă ar fi să ne luăm după tendinţele generale, România devine de la un an la altul tot mai homofobă. În statisticile europene, România este codaşă la toate capitolele care presupun toleranţa şi acceptarea relaţiilor homosexuale, a transsexualilor şi altor tipuri de minorităţi rasiale sau sociale. În ultimul Eurobarometru, cel din 2015, singura ţară unde cifrele indicau o accentuare a ostilităţii faţă de prezenţa homosexualilor în poziţii publice sau a respingerii oricărei forme de uniune între persoanele de acelaşi sex era România.
Populaţia europeană este divizată în privinţa căsătoriei homosexuale. Este acceptată în 13 ţări printre care Franţa, Islanda, Olanda, Spania, Suedia sau Marea Britanie, nu este recunoscută în alte unsprezece ţări cum ar fi Albania, România, Azerbaijan, Rusia sau Bosnia şi este interzisă prin Constituţie în 13 ţări printre care Armenia, Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Moldova sau Polonia. Făcând un calcul la nivelul populaţiei, 52,8% dintre ţările europene acceptă uniunile homosexuale de orice tip în vreme ce 47,2% le contestă sau interzic. În România, 69% dintre oameni sunt împotriva acestora. Este rata cea mai mare de homofobie. Acceptarea socială a diversităţii sexuale diferă de la ţară la ţară însă în toate clasamentele pe ultimele locuri la toleranţă se află Lituania, România şi Bulgaria.
Curtea Constituţionale a fost pusă într-o poziţie delicată însă este evident din felul în care a ales să susţină iniţiativa Coaliţiei pentru Familiei cum va trata pe viitor cererile de legalizare a legăturilor homosexuale. Deşi a trebuit să ţină cont de atmosfera generală de toleranţă şi acceptare a relaţiilor homosexuale din Europa occidentală, de jurisprudenţa din aceste ţări (unele dintre ele catolice şi altminteri foarte stricte în ceea ce priveşte familia), decizia i-a fost uşurată de opinia publică internă înclinată către respingerea categorică şi, cum am văzut, vehementă, a acestui tip de relaţii. Mai mult ca orice, a trebuit să ţină cont de cele trei milioane de semnături pentru introducerea noii definiţii a familiei în Constituţie. Sub ochii atenţi ai Bisericii Ortodoxe şi ai asociaţiilor-satelit ale acesteia, judecătorii Curţii Constituţionale pot invoca tradiţiile spirituale şi majorităţile statistice, exact acelea care se împotrivesc relaţiilor homosexuale şi nu se feresc să-şi exprime liber homofobia, folosindu-se de altarul bisericilor, de publicaţiile spirituale sau de manifestaţiile de stradă. Este de aşteptat ca partidele, care nu vor să piardă sprijinul Bisericii sau oricum nu vor să-şi atragă resentimentele ei, să organizeze referendumul, dând satisfacţie Patriarhiei şi acelei părţi conservatoare a opiniei publice care crede că, invocând tradiţii patriarhale şi principii biblice, apără vitalitatea neamului şi-i asigură continuitatea.