„Nu poate fi folosită aspirina pentru a tratat democrația noastră, în care drepturile omului sunt de mult un moft”, îmi descrie Mustafa Cimen, un jurnalist local peisajul autohton.
Majoritatea celor care trăiesc în Samsun de generații, îl venerează pe Ataturk, îi urmează linia secularistă, îl detestă pe Recep Tayyip Erdogan, dar nu sunt de acord cu puciul pe care l-au încercat militarii.
Samsun, cea mai mare ceainărie din Meydan
Printre cei care-și beau ceaiul la „Samsun Simit”, lângă Meydan, a doua zi după încercarea de puci, mulți cred că „americanii sunt în spatele loviturii pe care au dat-o militarii”, dar pe urmă teoria conspirației e folosită în mod diferit în funcție de simpatiile fiecăruia. „Erdogan ne-a salvat”, îmi explică un student, care se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă țara ar fi căzut în mâinile militarilor, un chelner tânăr, cu barbă îi răspunde că președintele „nu e cu nimic mai bun decât militarii, care au vrut să-l dea jos”, iar un om de afaceri îmi șoptește la ureche că președintele e doar „un rege, care-și construiește un tron de aur”.
Samsun 15-16 iulie 2016
Un ofițer de carieră pensionar își spune părerea doar între patru ochi: „lovitura de stat ar fi readus ordinea seculară și constituțională. Mulți cred la fel, dar le e frică să recunoască”, susțite fostul ofițer. De dezastrul care a avut loc sunt vinovați trădătorii: „E o rușine ce s-a întâmplat: niciodată armata noastră nu a eșuat atât de lamentabil și nu a tras în proprii cetățeni”.
Oamenii sunt împărțiți în două tabere la Samsun, îmi spune Ilkay Ivgin, de la Muzeul de Arheologie și Etnografie: pe de o parte liberalii, care locuiesc în apropierea mării și care sunt în general localnici și pe de altă parte, conservatorii, care locuiesc în interior, departe de litoral, relativ nou veniți în oraș și votanți captivi ai partidului lui Erdogan. Mai sunt și naționaliștii, islamiști prin ideologie, dar în opoziție față de Erdogan, pe care îl consideră ipocrit în ceea ce privește religia, dezinteresat de binele public și obsedat să aibă cât mai multă putere. Ei, la fel ca președintele turc, nu venerează memoria lui Ataturk, dar nici nu îndrăznesc să se delimiteze de el, mai ales la Samsun, unde o serie de mituri îl fac să rămână cumva mereu în actualitate.
Bandırma, vaporul cu care Ataturk a venit la Samsun
În fostul port, mutat tocmai pentru a păstra memoria vie a fondatorului Turciei modenre, se păstrează o replică a vestitului vapor Bandırma, care l-a adus pe Ataturk de la Constantiopole la Samsun pentru a începe războiul de independență în 1919. Din vapor tocmai a coborât Ataturk și oamenii lui de încredere, modelați să reziste intemperiilor, într-o scenetă pe care niciunui turc nu i-ar veni ideea să o considere ridicolă sau kitsch.
Samsun, bulevardul care duce de la Badirma la Meydan
Orice plimbare prin oraș începe de la Bandirma și se încheie la o ceaihana pe lângă Meydan. De acolo, privirea alunecă spre o moschee mare și destul de nouă, care a fost construită peste un bordel, mutat ulterior la marginea orașului, unde a și dat faliment. În Turcia prostituția e legală, dar pe coasta Mării Negre, bordelurile au început să fie închise treptat, ucise de formulele ilegale, care au invadat porturile după căderea comunismului, cu femei traficate din fostele state sovietice.
Samsun, moscheea construită peste fostul bordel
Altădată, Samsunul era vestit pentru tutunul foarte aromat, care avea mare trecere în Europa, dar între timp, fermierii au început să cultive floarea soarelui. Tutunul trebuie cules dimineața, dar nu foarte devreme, să nu fie umed de la rouă și e obligatoriu să fie uscat înainte de apus, în aceeași zi, pentru a-și păstra toate calitățile; în plus toate operațiunile se fac manual. Prea multă muncă, pentru prea puțini bani, așa că cei mai mulți au renunțat, totuși se mai poate găsi, pe ici pe colo niște tutun de Samsun, dacă vreau să văd cum e, se oferă Mustafa. În jurul orașului, livezi și grădini imense de zarzavat asigură prosperitatea regiunii. O parte dintre ele sunt așezate în lădițe noi și frumoase pe care scrie „made în Armenia” și iau calea Rusiei și a Crimeei, îmi povestește o lucrătoare din port.
Portul Samsun la asfințit
„Samsun e un Istanbul în miniatură și aici poți găsi aproape tot ce dorești în toate domeniile” și acesta e unul dintre motivele pentru care Hasan Vehbi Cetinkaya s-a întors acasă după ce a studiat relații economice internaționale în Marea Britanie. Tatăl lui i-a plătit facultatea, dar nu i-a cerut în mod special să vină înapoi. Hasan își amintește, însă, că la Londra se simțea „mic și neimportant”, dar aici toți îl „cunosc și respectă”. Are doar 28 de ani, dar a preluat deja afacerea familiei. „Sunt sub control” îmi explică zâmbind și ia toate deciziile împreună cu tatăl lui care are 50 de ani și nu se consideră la vârsta pensionării. Compania lor are câtva ateliere de design interior și un departament de dezvoltări imobiliare, pe care vrea să-l „globalizeze”. A studiat piața și se gândește să se extindă în Africa, unde „e mult mai ușor să intre îl legătură cu oficialii, decât în Europa”. Această nevoie a oamenilor de afaceri de a avea permanente conexiuni cu puterea sunt considerate normale nu doar în Turcia, ci în întreg spațiul balcanic și asiatic. Când m-a primit la prima oră, ceaiul era gata și el urmărea la BBC ultimele știri, era în aceeași zi în care urma să aibă loc încercarea de puci.
Samsun, vînzătorul de parfumuri din Arabistan
Hasan Vehbi Cetinkaya observa că „Turcia e foarte departe de Uniunea Europeană”, că președintele Erdogan „nu crede în democrație”, că „legile nu sunt respectate”, că nu există nici un fel de respect pentru cei care au păreri diferite față de a celor care sunt la putere” și că toate acestea la un loc plus altele sunt responsabile pentru „recesiunea” care se face deja simțită: „observ acest lucru mai ales când merg la bancă, fiindcă fondurile pentru creditare au scăzut foarte mult”.