Mass-media moldovene sunt alimentate zilnic cu zvonuri, dezvăluiri și declarații incendiare. Multe se dovedesc niște aproximări și interpretări partizane, care nu influențează status quo-ul politic. Ceea ce contează cu adevărat în aceste zile foarte agitate la noi și în lume – vezi atentatele teroriste care îngrozesc Europa, dar și represaliile declanșate de Erdogan după eșecul loviturii militare în Turcia –, sunt alegerile prezidențiale din octombrie 2016. E un obiectiv pe care mai toți actorii politici și l-au asumat și pentru care se pregătesc (au grijă să ne asigure scenariștii de serviciu) anumite răsturnări de situație, apariția unor împrejurări în care să nu se mai poată ține scrutinul prezidențial.
Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere săptămînal cu publicistul Vitalie Ciobanu
Inepuizabilul furnizor de știri „tari”, de mărturii încărcate de o sinceritate dezarmantă – l-am numit pe „ubicuul” primar de Bălți, Renato Usatîi –, spunea că Plahotniuc i-ar fi propus un milion și jumătate de euro ca să părăsească Moldova în lunile septembrie-octombrie-noiembrie, pentru siguranța sa personală. Sigur că Procuratura nu a luat în serios, deocamdată, asemenea afirmații, a declarat luni în fața ziariștilor șeful procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, acuzându-l pe Usatîi de lașitate pentru că nu vrea să intre în sediul procuraturii, dar vorbește în stradă. Se pare că totul se va consuma, ca de obicei, în „nota” unei fumigene lansate pentru ațâțarea presei și manipularea opiniei publice.
Mi se pare mult mai util, la această etapă, discutând despre alegerile prezidențiale, să identificăm candidații și sloganele care vor atrage voturi.
Cel mai vocal și de mai mult timp angajat în campanie este socialistul Igor Dodon, care va fi exponentul partidei prorusești, cu șanse de accedere în turul 2. Dodon a și anunțat că principala sa teză electorală va fi combaterea integrării europene, care nu înseamnă decât sărăcie și umilință pentru Republica Moldova. Dodon va vorbi în linii generale despre „oligarhii de la guvernare”, dar probabil va avea rețineri, cum are și acum, în a rosti numele celor care se fac vinovați de furtul miliardului și mafiotizarea țării. Și va propune ca program de ieșire din criză o alianța strânsă cu Rusia lui Putin, de unde ne vor veni pacea, bunăstarea și unde ne vom putea vinde nestingherit prunele și merele. Expresia concretă a acestei reorientări de valori va fi reorganizarea Republicii Moldova într-o federație, împreună cu Transnistria și găgăuzii.
Pe eșichierul de dreapta, pro-european, candidatul se va alege, anevoios, dintre Maia Sandu și Andrei Năstase. Dialogul lor decurge încet, informațiile sunt sărace, în schimb se vor intensifica speculațiile și instigările la vrajbă din partea celor ce nu vor să admită o candidatură unică a Opoziției antisistem. Atacuri violente vor veni – deja au răbufnit! – din presa controlată de Plahotniuc. Ideile de bază ale campaniei de diabolizare a formațiunilor de centru-dreapta sunt: liderii lor au făcut parte din guvernările de după 2009 și sunt susținuți de alți oligarhi care vor să-și ia revanșa... Atacuri vor veni și din zona partidelor mici, extraparlamentare, pretins pro-europene și pro-românești, unioniste. Acestea continuă să marșeze, în ciuda tuturor evidențelor, pe ideea unui prezidențiabil propriu și nu se vor abține să-i acuze pe cei doi candidați cu șanse ai taberei prooccidentale reformiste – Năstase și Sandu –, de „statalism mascat”.
Discursul candidatului Opoziției de centru-dreapta ar trebui să aibă ca pivot ideea integrării europene (nu mai avem nevoie de metafore gen „batista pe țambal” - formule riscante și interpretate răuvoitor), dar să pună accentul pe lupta anticorupție, pe eliberarea justiției de sub control oligarhic. Să ceară ordine în sistemul bancar, recuperarea miliardului furat, pedepsirea vinovaților. Doar acest program poate să convingă o populație dezamăgită, trădată, setoasă de dreptate.
Ultimele evoluții de pe scena politică ne arată că și „majoritatea absolută” din Parlament, creată la miezul nopții de Plahotniuc printr-un fel de operațiune specială pe care nici procuratura, nici Curtea Constituțională, nici alte instituții nu au sesizat-o, va avea propriul candidat. În ultimele zile este vehiculat numele lui Iurie Leancă, mai ales după ce Consiliul Național al PPEM – partidul condus de fostul prim-ministru și ministru de Externe – a aprobat negocierea unui acord de colaborare cu puterea. O colaborare încurajată de la Berlin și Bruxelles, afirmă domnul Leancă. Dacă numele candidatului guvernării este încă incert, lozincile de campanie ale acesteia sunt previzibile: stabilitate, continuitate, „reforme sistemice”, să nu clătinăm barca în actualul context internațional, să nu permitem forțelor proruse să preia puterea, să recâștigăm încrederea partenerilor externi, care sunt destul de prietenoși cu guvernul Filip. Vom fi asigurați, de asemenea că, iată-iată, va fi semnat un nou acord cu FMI și economia Moldovei va începe să duduie ca un furnal american…
Până se definitivează dispozitivul electoral, guvernarea a propus partidelor proeuropene din parlament un acord pentru modernizarea și prosperarea Republicii Moldova, un fel de „Pact Snagov” moldovenesc, cum am auzit că-i spunea un trompetist mediatic al puterii. Deocamdată, așa cum spuneam, a răspuns pozitiv doar partidul condus de Iurie Leancă. Scepticismul și reticența celorlalți sunt de înțeles. Prea mari sunt faliile, conflictele personale, prea adânci antagonismele. Judecarea fostului premier Filat în cadrul unui proces secret, spargerea fracțiunii parlamentare a PLDM, hărțuiala politică la care sunt supuși aleșii locali ai acestui partid n-au cum să readucă încrederea între foștii parteneri din ceea ce s-a numit cândva Alianța pentru Integrarea Europeană.
Nu știu dacă în acest context mai e loc pentru obiective strategice, la care să adere majoritatea clasei politice și care să constituie adevăratul său test de patriotism și integritate. Și ar fi câteva de mare urgență: un angajament pentru recuperarea miliardului de dolari furat și pedepsirea vinovaților. Un angajament pentru extinderea cât mai grabnică spre Chișinău a gazoductului Iași-Ungheni. Un angajament pentru interconectarea Republicii Moldova la rețeaua de energie electrică europeană... Este gata, bunăoară, „coordonatorul” Plahotniuc să renunțe la afacerile sale cu firma „Energocapital” din Transnistria (afaceri împărțite cu șeful separatist Evgheni Șevciuk), prin care este cumpărat curentul electric la un preț mult mai mare decât prețul de cost, umflând facturile consumatorilor, după cum au demonstrat experții economici independenți? România are un excedent de energie electrică, pe care nu o poate furniza Republicii Moldova, și încă la un preț mai mic decât cel din Transnistria, pentru că „proeuropenii” de la Chișinău au împânzit cu scheme și firme-căpușă sectorul energetic. Din Vest nu poți fura, din Est – oricât îți poftește inima!... Sau să semneze partidele moldovenești un acord pentru reabilitarea și reconstrucția infrastructurii de transport, și nu doar a drumurilor naționale, ci și a celor din raioane și comunale...
„Le cereți prea mult!” mi se va reproșa. Dar atunci, mă întreb, ce vor politicienii, ce scopuri urmăresc? Ce legătura are aflarea lor în fotoliile puterii cu interesul public?
Ajunge să întocmești o listă de priorități precum cele enumerate mai sus ca să-ți dai seama că ai intrat în teritoriul utopiei, deși aceste obiective ar trebui să fie pe agenda unei guvernări responsabile. Așa încât, parafrazând vorba clasicului, lăsați, voi, moldoveni, orice speranță! Totul se va tranșa la urnele de vot.