Materiale extrase din arhiva Institutului Hoover de la Universitatea Stanford, California, de istoricul Sergiu Musteață
Fragment din emisiunea „Oameni, Idei, Atitudini” din 22.01.1991. Editor: Traian Bratu
NARRATOR: La microfon Ioana Măgură-Bernard. În emisiunea Oameni, Idei, Atitudini de astăzi vă propunem să ascultaţi un eseu al poetei basarabene şi un fragment dintr-un interviu publicat de săptămânalul american Newsweek cu poetul sovietic Evgheni Evtuşenko.
NARRATOR: Leonida Lari este una din marele poete basarabene. Ea a făcut parte din conducerea mişcării naţional-democrate basarabene, încă de la începutul afirmării ei. Figură de înalt prestigiu moral, dublată de o apariţie de mare efect la mitingurile publice şi de o vorbitoare carismatică, Leonida Lari nu pierde nici un prilej pentru a-şi declara răspicat angajamentul politico-social profund anticomunist. Uriaşa popularitate de care se bucură poeta este ilustrată poate cel mai bine de alegerea ei în Congresul deputaţilor poporului de la Moscova. Ea a reuşit să-l învingă în alegeri, în circumscripţia în care a candidat compusă aproape în întregime din ţărani, pe ministrul de interne al Republicii Moldova, care i-a fost contracandidat. Eseul poetei, pe care vă invităm să-l ascultaţi în continuare, ne-a fost transmis de Leonida Lari prin telefon de la Chişinău.
(Leonida Lari’s tape 6 min 50 sec)
NARRATOR: În partea a doua a emisiunii Oameni, Idei, Atitudini de astăzi vă prezentăm fragmente dintr-un interviu luat de publicaţia americană Newsweek poetului sovietic Evgheni Evtuşenko, şi el deputat în Congresul deputaţilor poporului de la Moscova.
În poemul dvs. „Jumătăţi de măsură”, scrieţi „Jumătate de libertate este periculoasă. Încercarea de a salva patria pe jumătate va eşua”. Este vorba de un avertisment pentru Gorbaciov?
Evgheni Evtușenko
EVGHENI EVTUȘENKO: Nu numai pentru Gorbaciov, ci şi pentru mine însumi, pentru fiecare cetăţean. În acest moment, când conservatorismul sănătos nu este capabil să găsească mijlocul de a se uni cu forţele radicale, se creează un vid între libertatea parţială şi sclavia parţială. În acest vid se aruncă numaidecât forţele reacţionare (microbi ai naţionalismului agresiv). Cred că societatea noastră nu trebuie să-i fie recunoscătoare lui Gorbaciov - el a schimbat faţa lumii – însă recunoştinţa poate fi exprimată sub forma unui avertisment. Când Gorbaciov a cerut puteri suplimentare, m-am întrebat cu tristeţe în ce constă cea mai mare putere suplimentară? Oare nu în prieteni buni şi aliaţi, şi în încrederea în oameni?
NARRATOR: Prietenii nu se câştigă trimiţând trupe în statele baltice.
EVGHENI EVTUȘENKO: Recurgerea la forţa militară este întotdeauna un semn de slăbiciune. Mi-ar plăcea să salvez Uniunea Sovietică de la dezintegrare, dar nu prin forţă: este mai bine să ai vecini prieteni, decât republici interne duşmane. Dacă nu poţi trăi împreună, eu sunt pentru un divorţ civilizat - mai ales dacă ai copii, iar noi avem mulţi. Dacă este ca Turnul Babel să se prăbuşească, eu nu mi-aş face griji pentru turn. Dar îmi fac griji pentru oamenii care trăiesc la diferitele etaje ale construcţiei, şi îmi fac griji pentru copiii care se joacă în umbra acestui turn.
NARRATOR: Pare ironic că Uniunea Sovietică se destramă exact în momentul când Europa occidentală realizează o integrare fără precedent.
EVGHENI EVTUȘENKO: Uniunea Sovietică încearcă să fie parte a casei europene, dar Rusia este un amestec straniu între Asia şi Europa. Noi trebuie să găsim un limbaj comun cu cei care vor să împartă ţara în cnezate medievale. De ce vor unele republici să iasă din Uniunea Sovietică? Pentru că ele cred că vor avea o viaţă mult mai bună. După părerea mea – şi mă întorc din nou la jumătăţile de măsură - ne bucurăm doar de o libertate parţială în economie. Dacă am putea crea condiţii economice bune, problema separatismului ar fi rezolvată. Avem nevoie nu de caritate, ci de idei şi de întreprinderi mixte.
NARRATOR: Vreţi să spuneţi că Uniunea Sovietică nu are nevoie de ajutoare alimentare din străinătate?
EVGHENI EVTUȘENKO: Sânt profund recunoscător pentru aceste ajutoare, dar caritatea permanentă corupe. Ţara noastră este incredibil de bogată. Ea este, la ora actuală, cel mai bogat cerşetor din lume. În primul rând, trebuie să facem rubla convertibilă – nu numai pentru că posibilitatea schimburilor este foarte limitată, ci şi pentru psihologia oamenilor de la noi. Ei se simt umiliţi, dacă pentru banii pe care-i câştigă cu greu, nu pot căpăta în Anglia nici măcar o halbă de bere.
NARRATOR: Eraţi prezent în Congres când Eduard Şevardnadze şi-a prezentat demisia din funcţia de ministru de externe?
EVGHENI EVTUȘENKO: Nu. Cerusem în prealabil permisiunea de a pleca în Statele Unite, unde sunt pe cale să termin o antologie importantă a poeziei ruse. Dar vă pot spune părerea mea despre Şervardnadze. Îl cunosc din 1956. Pe vremea când conferinţele mele erau interzise la Moscova, el m-a ajutat la Tbilisi. Şevardnadze a fost unul din constructorii perestroicăi, chiar înainte ca perestroica să se fi născut, pentru că în calitatea lui de prim-secretar al Partidului comunist din Gruzia, a luptat împotriva corupţiei. Demisia lui este o mare pierdere.
NARRATOR: D-le Evtuşenko, aţi afirmat că oamenii se tem acum de glasnost.
EVGHENI EVTUȘENKO: Dogmaticii de la noi învinuiesc glasnost-ul, că ar provoca un dezastru economic. Este o acuzaţie aberantă! E ca şi cum ai acuza diagnosticul medicului că provoacă boala. Sântem foarte la început în ce priveşte democraţia. Gustăm abia primele picături, iar unii oameni se îmbată în mod iresponsabil. Alţii cred că este otravă.
NARRATOR: În cartea dvs. „Jumătăţile de măsură fatale” scrieţi că poezia a fost leagănul glasnost-ului.
EVGHENI EVTUȘENKO: Este o mare fericire pentru poeţii din generația mea că am fost primele glasuri ale libertăţii după moartea lui Stalin – înainte de Saharov şi Soljeniţîn. Scena politică era practic goală, când am apărut noi, cerând libertate şi deschiderea frontierelor. Gorbaciov a fost unul din studenţii care ne citeau poezia şi îşi însuşeau ideile noastre. Bineînţeles că perestroica este legată de numele lui Gorbaciov. Rolul literaturii în Occident nu este atât de important ca în Rusia. În ţara noastră, literatura a avut întotdeauna mai multă forţă.
NARRATOR: Dintre poemele dvs, pe care îl preferaţi?
EVGHENI EVTUȘENKO: „Un porumbel în Santiago” – un poem împotriva sinuciderii. Mesajul lui este că până şi în situaţiile aparent fără ieşire, există o soluţie. Cred că acest poem este relevant pentru Uniunea Sovietică de azi. Pentru unii, situaţia se prezintă ca un impas. Eu nu cred aşa. Cred doar că nu am găsit încă uşa magică.