La Praga un institut numit al Valorilor Europene („European Values Think-Tank”) a dat publicității recent în colaborare cu colectivul de experți Viziuni Semantice („Sematic Visions”) un studiu despre cum îi portretizează presa propagandistică a Rusiei pe diferiții lideri din UE. Raportul constată printre altele că în locul liderilor UE, liderii unor țări membre puternice, ca Germania sau Franța, sunt singurii considerați „demni” să discute cu președintele rus Vladimir Putin. Cel mai respectat „adversar” al lui Putin este de departe Angela Merkel, aflată ca frecvență a mențiunilor în presa rusă aservită Kremlinului cu mult înaintea președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, președintelui Consiliului European, Donald Tusk sau șefei politicii externe UE, Frederica Mogherini. Presa pro-Kremlin încearcă din greu să aprecieze și „curteze” liderii europeni în funcție de apropierea lor de politica lui Vladimir Putin, iar aceasta duce la „supra-reprezentarea” unor lideri ca președintele ceh Milos Zeman, premierul slovac Robert Fico sau președintele ungur Viktor Orban, urmați de premierul italian Matteo Renzo.
Într-un interviu telefonic, l-am întrebat pe directorul „European Values Think-Tank”, Jakub Janda, cum se explică popularitatea în presa rusă a unor asemenea lideri, dintre care cel puțin unul, anume Zeman, nici nu prea are mari puteri politice la el acasă.
Jakub Janda
Jakub Janda: „Unul din motive este că liderii pe care i-ați pomenit, inclusiv președintele ceh Zeman, împărtășesc adesea criticile Kremlinului la adresa politicilor occidentale față de Rusia. Iar organele de presă sau canalele de comunicații rusești, multe din ele conduse de la Kremlin, au nevoie să găsească niște „aliați” inventați, care sunt portretizați ca prieteni sau parteneri ai lui Vladimir Putin, ai regimului rusesc, ca să se creeze impresia că Federația Rusă nu este însingurată, nu este izolată în lume, că un lider ca Putin are aliații săi în Europa. Acesta este unul din motivele principale ale faptului că Milos Zeman și alții sunt portretizați pozitiv în presa rusă, în mijloacele de comunicare rusești.”
Your browser doesn’t support HTML5
Interviurile Europei Libere: despre propaganda rusă cu Jakub Janda (European Values Think-Tank, Praga)
Europa Liberă: Cum funcționează, de fapt, propaganda rusească?
Jakub Janda: „Propaganda rusească are câteva nivele. Are cel puțin două categorii-țintă de consumatori de presă. Una se află chiar în Rusia și în spațiul rusofon în general - este ce aș numi propaganda rusă internă. Ea este produsă de canalele de comunicare conduse direct de Kremlin, care se străduiesc să făurească în rândurile publicului rusofon anumite impresii, dorite de regimul politic. Întrucât majoritatea rușilor sunt dependenți în ce privește informația exclusiv de emisiunile de televiziune, nu este deloc greu pentru regimul politic din Rusia, pe care l-aș numi semi-dictatorial, să creeze o imagine despre lume așa cum și-o dorește regimul, în frunte cu Putin.
De exemplu că Statele Unite sau Europa se străduiesc să distrugă Rusia, să-i fure bogățiile etc. Aceste așa-zise obiective „justifică” apoi tot felul de narațiuni care distorsionează realitatea. Asta este, deci, propaganda internă rusească. La fel de important este ce face Federația Rusă în diferite țări europene, de exemplu în Cehia, Slovacia, Ucraina, Țările Baltice, dar și în Europa de vest, unde Rusia desfășoară campanii comunicaționale de dezinformare, cu scopul de a disemina informație falsă, conformă cu viziunea Kremlinului asupra lumii. Tot aici se înscriu numeroasele teorii conspiraționiste, totul fiind pompat în spațiul informațional în limba națională a țărilor respective.
Asta este misiunea unor canale de propagandă ca Sputnik, care se publică în diferite limbi. Mai sunt apoi și așa-numitele instrumente interne de dezinformare, adică diferite proiecte pe net sau diferite grupări extremiste, care diseminează adesea de bunăvoie „narațiunile” rusești, chiar fără să fie dirijate sau plătite de la Kremlin. Pur și simplu au aceleași viziuni și se transformă în aliați ai rușilor. ”
Europa Liberă: Cum se poate contracara propaganda rusească în afara Rusiei? Credeți că este bine să fie interzise anumite emisiuni, sau televiziuni, cum se discută actualmente și în Moldova?
Jakub Janda: „Eu am avut recent ocazia să vizitez Chișinăul și am discutat cu experții și politicienii de acolo cum se poate acționa împotriva propagandei rusești din Moldova. Cred că interzicerea totală a unei instituții de presă ar trebuie să fie o măsură de ultimă instanță, de pildă în situații de conflict armat, cum este cel din Ucraina, al cărei război este purtat de Rusia, sau în cazul amenințării vitale la adresa statului, ca în Țările Baltice. Altfel, interdicțiile nu sunt metoda cea mai bună, mai important este să fie demascate în mod consecvent și agresiv minciunile răspândite de Federația Rusă și aliații ei.
Trebuie, de asemenea, arătați mereu cu degetul cei care ajută această propagandă, indiferent dacă sunt politicieni, altfel de personalități publice, instituții de presă sau diferite grupări extremiste, unele din ele sprijinite de ruși prin Europa. Deci eu cred că răspunsul cel mai bun nu este interdicția, ci demascarea.
Europa Liberă: De ce acceptă politicieni cum este cehul Zeman sau slovacul Fico să fie instrumentele propagandei rusești? Nu știu, oare, că sunt folosiți în scopuri politice?
Jakub Janda
Jakub Janda: „Eu cred că președintele ceh Milos Zeman și anturajul său știu foarte bine ce rol joacă (în propaganda rusă). Iar într-o anumită măsură acest rol îi oferă avantaje, lui sau altor politicieni ca el. Ei primesc adesea sprijin din Rusia - în cazul lui Zeman este vorba de sprijin financiar, livrat prin intermediul firmei Lukoil. Iar din punct de vedere ideologic asemenea politicieni capătă adesa un fel de legitimizare și consolare.
Milos Zeman se simte disprețuit, izolat de lumea occidentală, nu este invitat aproape deloc în țările din vest,
Președintele Vladimir Putin și omologul său ceh Milos Zeman la Beijing, în septembrie 2015
călătorind numai în est, adică în Rusia, China și alte țări semi-dictatoriale, nelibere, unde capătă un fel de recunoaștere din partea politicienilor sau dictatorilor locali. Cred că se simte mult mai bine când i se organizează o mare paradă militară în timp ce în Occident este criticat și disprețuit pentru acțiunile sale. Este o confluență de interese, în care poate juca un anume rol și faptul că asemenea politicieni, ca Zeman, nu se simt în sinea lor adevărați democrați”.