În România, Guvernul a anunţat de mai multă vreme că vrea să reglementeze situaţia Casei Regale însă iniţiativa părea să treneze mai ales pentru că susţinătorii monarhişti au avut numai cuvinte grele de spus despre posibilitatea complicităţii cu un stat republican care nici măcar nu şi-a asumat greşelile şi crimele trecute. Oricum, Secretariatul general al guvernului a pregătit un proiect de lege care a fost o vreme în dezbatere publică.
Your browser doesn’t support HTML5
Falimentul proprietăţilor monarhice sau al monarhiei?
Emoţiile stârnite de moartea şi funeralii reginei Ana a României au determinat accelerarea proiectelor de consolidare a prezenţei Casei Regale în societatea românească. Cu câtva timp în urmă, după o vizită la Palatul Elizabeta, unde a întâlnit-o pe principesa Margareta, Liviu Dragnea susţinea că intenţionează să propună o lege care să instituţionalizeze Casa Regală a României, dându-i statut oficial. “Trebuie ca această instituţie fundamentală importantă pentru societatea românească să aibă un statut foarte clar, să poata să fie ajutată şi cred că acest lucru poate fi reglementat prin lege,” spunea şeful PSD. Vizita şi, mai ales, posibilele ei consecinţe au avut violente efecte colaterale.
Fragilitatea statutului Casei Regale şi viitorul incert al acesteia în societatea românească au fost mereu motive de preocupare în cercurile monarhiste, tot mai actuale acum, după moartea reginei şi anunţul referitor la sănătatea precară a regelui Mihai. Politicienii au văzut în Casa Regală o posibilă resursă electorală şi de prestigiu şi nu au ezitat să se afişeze cu însemnele monarhiei sau să pretindă că susţin cauza acesteia deşi sunt, în principiu, republicani. Unii intre ei au primit aprecierea regelui care i-a şi decorat. Un întreg partid republican, PNL, încă îşi mai păstrează o brumă de prestigiu în rândul monarhiştilor prin tiradele sporadice ale unor membri mai degrabă marginali, ţinuţi doar pentru a-i scoate în public cu această ocazie. PSD, chiar dacă îşi păstrează multe dintre reflexele partidului comunist care l-au schilodit genetic, şi-a schimbat radical abordarea pentru a dovedi că nu se împiedică în prejudecăţi.
De la o vreme însă chiar şi apropiaţi ai Casei Regale, cei care au constituit nucleul dur al monarhismului românesc, par să aibă doar cuvinte critice pentru direcţia în care se îndreaptă familia regală. Când din motive încă tulburi, în august trecut, nepotul regelui, principele Nicolae a fost îndepărtat din familie, pierzând speranţa la o ficţională succesiune, prietenii Casei Regale au dat vina pe oamenii din jurul regelui care l-ar fi manipulat pentru a scăpa de un contracandidat veritabil la o coroană fictivă. “Regele a ajuns o marionetă controlată de serviciile secrete,” spuneau ei, şi nici nu mai semnează vreun document. Decizia de a-l îndepărta pe principele Nicolae ar fi fost luată de alţii, nu de rege. Oamenii din jurul regelui - adică însăşi fiica acestuia, principesa Margareta care este custode al Coroanei şi prima în linie succesorală. Dar, ca într-un roman de istorie romanţată, nici principesa nu era cu adevărat vinovată, ci soţul acesteia, Alteţa sa Regală principele Radu, adică fostul actor Radu Duda. Acesta este veriga slabă a familiei regale şi cel care a suscitat cele mai multe comentarii critice şi a îndepărtat cei mai mulţi fideli. Mecanismul acesta denigrator a fost probat recent când, într-o suspectă şi lipsită de consideraţie furie, simpatizanţii monarhişti susţineau cu toată convingerea că dispariţia regelui Mihai din spaţiul public ar avea cauze suspecte şi principesa Margareta şi soţul sunt principalii vinovaţi că opinia publică nu este informată în această privinţă. Ceva adevăr este: regele Mihai este suficient de slăbit pentru a nu putea participa la funeraliile reginei şi, într-o vreme, buletinul său de sănătate a fost publicat zilnic de Casa Regală.
Nu e de mirare că, pe acest fond de neîncredere, întâlnirea dintre Liviu Dragnea şi custodele Coroanei române a părut oficializarea unei înţelegeri care funcţiona de mai multă vreme, încă de pe când Ion Iliescu, pe ultima turnantă a mandatelor sale, părea să fi încheiat un pact de nonagresiune cu regele, frecventându-l şi încurajând posibilitatea ca acesta să câştige o parte din fostele proprietăţi sub auspicii prezidenţiale. În acea perioadă au fost restituite castelele Peleş şi Săvârşin. Ultimul, adevărata reşedinţă regală, a fost reconstruit şi reconstituit după documente de epocă, aşa cum era în vremea copilăriei regelui. Dar a devenit şi subiectul altui scandal naţional atunci când, la începutul acestui an, invocând Codul Fiscal care prevede scutiri de venituri pentru veteranii de război, administraţia regală a cerut ca Săvârşinul să fie scutit de taxe. A fost o lovitură care a durut mult bugetul local şi a determinat guvernul să găsească o modalitate prin care să limiteze scutirile de taxe, pentru a nu beneficia de acestea şi persoanele care locuiesc alături de veterani.
Monarhiştii au protestat vehement faţă de posibila înţelegere cu liderul PSD, condamnat penal în fruntea unui partid care pare să fi instituţionalizat corupţia. Zeci de personalităţi au semnat o petiţie în care se declarau vehement împotriva acţiunii PSD “de a da o nouă lovitură Coroanei, asimilând-o unei instituții republicane“ susţinând că nu este decât o continuare a stratagemelor de alungare a Casei Regale din România din anii 1990. PSD ar încerca nu doar să compromită Statutul Coroanei, ci “toată jertfa Regelui Mihai în anii exilului.”
Ulterior s-a văzut că nu doar PSD s-a gândit la soarta Casei regale, ci şi guvernul. Dar chiar şi eforturile guvernului Cioloş de a-şi adjudeca iniţiativa legislativă care instituţionalizează Casa regală sunt considerate o trădare. Marilena Rotaru, una dintre cele mai vocale susţinătoare ale monarhiei, trimitea o scrisoare în care condamna orice complicitate cu instituţiile republicane, argumentând că “România s-a clădit şi a evoluat în timpul monarhiei şi s-a prăbuşit în timpul republicii.” Pactizarea cu guvernul ar transforma instituţia monarhiei într-un muzeu controlat drastic de stat. “Nimeni însă nu poate implica instituţia supremă a Coroanei în jocurile politicianiste şi nu poate distruge speranţa românilor în monarhia constituţională,” mai spune Marilena Rotaru. Dezamăgirea uneia dintre cele mai dedicate monarhiste nu a oprit Casa Regală să declare că aşteaptă cu încredere iniţiativa guvernului Cioloş. Premierul a fost o prezenţă discretă, dar permanentă pe lângă familia regală. A participat imediat după numire în funcţie la o cină la Palatul Elizabeta la care a fost invitat alături de soţie, de cuplul princiar. S-au reîntâlnit în primăvară în cadru festiv la Palatul Peleş, cu ocazia aniversării principesei Margareta şi a împlinirii a 135 de ani de la proclamarea Regatului României. Premierul a trimit o emoţionată telegramă de condoleanţe cu ocazia morţii reginei Ana, decizând în şedinţa executivului din această săptămână ca ziua de 13 august să fie zi de doliu naţional.
Astfel că nu e de mirare că a decis să grăbească adoptarea legii pe care Casa Regală, o întâmpină cu braţele deschise. Membrii familiei regale spun că iniţiativa Secretariatului general al guvernului ar consolida “pe termen lung” Casa Regală, dându-i statut juridic şi serviciu administrativ finanţat de la buget. Însă aceste privilegii vin la pachet cu restricţii: proiectul impune familiei regale o anumită conduită, o structură organizatorică relativ strictă, condiţii de activitate şi o zonă de evoluţie în spaţiul public circumscrisă cu atenţie.
Opoziţia tot mai vehementă a monarhiştilor pare de înţeles pentru că, în urma acestui proiect, Casa regală este pe punctul să se transforme într-o instituţie de stat, cam ca o casă de cultură sau un muzeu judeţean. Şi chiar dacă pe termen lung, supravieţuirea familiei regale este asigurată, viitorul monarhiei este tot mai tulbure, fiind pe punctul să se transforme într-o organizaţie filantropică asemănătoare Crucii Roşii, unde principesa Margareta este, de altfel, preşedintă. Pentru idealiştii care încă sperau la o reinstaurare a monarhiei în România, realismul membrilor familiei regale este revoltător. Însă aceştia nu au mai finanţe să întreţină proprietăţile recuperate cu mare greutate de la statul român. Astfel că între falimentul proprietăţilor recuperate şi cel al monarhiei nu a fost prea greu de ales.