Ministerul culturii din România face campanie din ce în ce mai susținută pentru donații private în contul destinat cumpărării statuii lui Brâncuși, Cumințenia pământului. Subscripția publică s-a deschis de multișor, dar suma adunată depășește cu puțin 500.000 de euro. E nevoie de încă 5 milioane și jumătate, în termen de șase săptămâni.
Your browser doesn’t support HTML5
Revista presei de la Bucureşti
Mircea Vasilescu se întreabă pe site-ul ziarului Adevărul de ce nu prea donează românii: pentru că e vacanță și, oricum, românul, ca și italianul sau grecul, s-a obișnuit să facă totul în ultimul moment. Sunt însă și cauze mai profunde, care țin de „iubirea pentru cultură” şi „alte asemenea chestiuni măreţe”, scrie jurnalistul. „Oamenii s-au învăţat că arta şi cultura sunt pe gratis”, „vorba lui Conu Leonida, <treaba statului, domnule, pe el de ce-l avem?>. (...) N-avem, ca în SUA sau în Marea Britanie, un sistem (fiscal, administrativ, legislativ) care să încurajeze susţinerea culturii din bani privaţi. Nu suntem educaţi pentru asta”. Alt aspect e legătura fragilă a românului cu statul, pe care-l percepe drept „altceva”, o „entitate care abstractă care îi creează dificultăţi, care cheltuieşte banii aiurea, care mai mult îi ia decât îi dă”. Altminteri, Mircea Vasilescu este convins că suma se va aduna până la urmă.
De adăugat că cel mai bine vândut artist plastic român, Adrian Ghenie, a hotărât deja că va dona banii obținuți din vânzarea unei lucrări pentru ca mica statuie a lui Brâncuși să devină proprietatea României.
Istoricul Neagu Djuvara a împlinit azi o sută de ani. Redacția revistei Historia, prin Ion M. Ioniță, i-a luat un interviu, din care un fragment apare și în Adevărul. Djuvara nu-și dezminte binecunoscuta vitalitate: spune că de-abia a început să simtă „semnele bătrâneții”. Îi limitează mișcarea. Nu mai poate ieși singur și nici prin casă nu se mai poate mișca în voie fără oarece ajutor. Altminteri, citește mult, iar serile mai și scrie. O zi în franțuzește, alta în românește. E vorba de o carte de amintiri, sau mai degrabă un roman despre o dragoste de la 15 ani, la Nisa. Interviul din Historia plin de rememorări savuroase despre aventurile trăite de familia Djuvara în valurile istoriei - la primul război mondial, de pildă. Lumea de azi o vede cu optimism pe termen scurt, grație hegemoniei militare și economice a Statelor Unite, care sunt o pavăză de netrecut de către ruși, dar mai puțin roz în viitorul mai îndepărtat. Migrația i se pare o mare problemă, mai gravă chiar decât a fost în Evul Mediu, pentru că acum e vorba, îl cităm pe Djuvara, „de lifte păgâne”. Explică însă din punct de vedere etimologic termenul: „litvă păgână” i se spunea în Moldova unui lituanian, pentru că Lituania a fost ultima dintre țările europene care s-a creștinat. Tinerilor de azi le spune să se întoarcă acasă de prin străinătățuri. Dintotdeauna tinerii au plecat să-și caute norocul, dar au mai și revenit, mereu schimbați în bine, altfel formați în țări mai avansate. „Dacă tinerii pleacă fără spirit de întoarcere, s-a dus neamul românesc.”