Eugen Carpov: „Foarte multe din ratările pe care le-am avut se datorează elitei politice”

Despre cei 25 de ani de independență ai Republicii Moldova și despre șansele soluționării conflictului transnistrean.

Valentina Ursu în dialog cu Eugen Carpov

Eugen Carpov: „Republica Moldova a avut un start foarte bun. Graţie dispariţiei Uniunii Sovietice, Moldova a căpătat posibilităţi, oportunităţi. Moldovenii au căpătat o anumită libertate, o libertate de a-şi decide soarta de mai departe. Anumite lucruri s-au întâmplat şi sunt sigur că elemente foarte pozitive pentru noi. Am dezvoltat, pe cât am putut, limba română, am revenit la cultura noastră tradiţională, am încercat să ne identificăm cine suntem. Am obţinut multe avantaje graţie posibilităţilor pe care ni le-au oferit partenerii internaţionali. Eu sunt adeptul dezvoltării vectorului european. Şi dacă ne uităm puţin în urmă, anul 2014 a fost unul decisiv. Libertatea de circulaţie cred că este unul dintre elementele cheie care a oferit şansa moldovenilor să plece liber în străinătate, copiilor noştri să facă studii acolo, tinerilor să muncească.”

Europa Liberă: De ce nu a devenit o idee naţională această integrare europeană? Pentru că unii au insistat că, dacă s-ar fi ajuns la un consens în vârful puterii, poate-poate că aceasta consolida societatea Republicii Moldova atât de mult divizată.

Eugen Carpov: „Nu a devenit, pentru că, exact cum spuneţi dumneavoastră, Republica Moldova rămâne un stat divizat ca mod de gândire şi percepţie din partea cetăţenilor a realităţilor în care trăim. Până astăzi noi nu ştim ce limbă vorbim. Spunem româna, alţii spun moldoveneasca. De care identitate aparţinem, că suntem români, că suntem moldoveni, că suntem basarabeni. Noi nu ştim încă, mă refer ca societate, a fost mai bine cu regimul comunist, cu Uniunea Sovietică, pentru că unii visează încă la acel trecut de 25 de ani în urmă. Şi alţii sunt divizaţi într-un viitor spre Vest sau spre Est. Moldovenii, spre regret, demonstrează o inconsecvenţă şi o lipsă de decizie.”

Europa Liberă: Vina porneşte de la clasa politică. Pentru că chiar aceşti politicieni au încercat să bage zâzanie în rândul cetăţenilor pe care îi vor să le fie alegători. La aceasta se mai adaugă şi mesajele duplicitare, care pe parcursul celor 25 de ani au fost, una se spunea la Moscova, alta la Bruxelles.

Eugen Carpov

​Eugen Carpov: „Exact. Iar clasa politică este următoarea deziluzie pe care eu o simt şi o trăiesc, practic. Pentru că foarte multe din ratările pe care le-am avut se datorează elitei politice. Putem vorbi şi de agrarieni, şi de perioada sfârşitului secolului 20, şi regimul comunist pe care l-am avut timp de opt ani. Şi, spre regret, nici după plecarea comuniştilor nu avem o stabilitate reală de care ar avea nevoie societatea moldovenească. Pentru că am avut un start bun în 2009 şi foarte mulţi au crezut că guvernarea de atunci, care a preluat puterea, ar fi trebuit să fie una veritabilă, pro-europeană, una pro-Republica Moldova, pro-nevoile cetăţenilor.”

Europa Liberă: Dar, aşa cum spun cetăţenii, a fost pro-interes personal, pro-interes de partid.

Eugen Carpov: „Dar din 2014 vedem că rămânem în zona clanurilor oligarhice, intereselor de partid, intereselor de grup, instituţiile statului rămân, în mare parte, controlate, fluxurile financiare sunt controlat şi oamenii, de fapt, trăiesc în sărăcie.”

Europa Liberă: Şi oamenii au ajuns la concluzia că ar putea statul acesta să nu aibă viitor.

Eugen Carpov: „Ca rezultat avem un exod masiv, exodul creşte, oamenii pleacă, pleacă cei mai buni, cei mai activi, cei care gândesc, cei care văd că în Republica Moldova ar putea să nu existe o şansă pentru generaţiile viitoare. Această mă îngrijorează şi mă întristează.”

Europa Liberă: Ceea ce deranjează cel mai mult cetăţenii din societate, că cei care se află în formaţiunile politice, o parte dintre politicieni, spun că viitorul Moldovei este doar cu Uniunea Europeană, iar alţi politicieni, din contra, spun că vor denunţa Acordul de Asociere pe care l-a semnat Moldova cu Uniunea Europeană, vor apropia şi mai mult Moldova de Federaţia Rusă. Ce să facă un simplu cetăţean, care e preocupat de cu totul alte probleme?

Eugen Carpov: „Aş recomanda cetăţenilor să încerce să analizeze situaţia la rece, aşa cum o vede fiecare din localitatea unde locuieşte şi prin prisma problemelor şi aşteptărilor pe care şi le doreşte. Aceasta însemnând că există o mare doză de manipulare, se manipulează masiv în Republica Moldova şi scopurile sunt, în mare parte, electorale. Vedeţi că, dintr-o electorală în alta, politicienii vin cu promisiuni şi nu le realizează. Unii spun că de vină sunt cetăţenii, pentru că ei îşi aleg conducătorii. E şi adevărat, dar şi nu este adevărat, pentru că cetăţeanul nu are o independenţă totală de analiză, gândire și luare a deciziilor. El este influenţat de guvernare, de mass-media, de societatea civilă, de organizaţiile neguvernamentale. Şi acum constatăm că suntem într-o fază când toate elemente pe care le-am enumerat nu sunt de calitate, nu sunt active, nu sunt independente, corecte şi suferă cetăţeanul.”

Europa Liberă: Şi cum îl scoatem din rătăcire pe cetăţean?

​Eugen Carpov: „Doar prin alegeri şi prin decizii corecte din partea fiecărui cetăţean. Eu reprezint Partidul Popular European şi rămân în continuare nu doar adeptul, dar şi optimist adept al integrării europene. Anume din acest motiv noi acum şi ne-am angajat în a pune umărul nu doar la procese care se întâmplă la noi legate de opoziţie, când venim, criticăm, nu se întâmplă nimic şi aşteptăm următoarele alegeri. Noi am zis că, dacă s-au produs lucruri bune până în 2014, şi partenerii internaţionali au demonstrat că dacă cei din Chişinău sunt responsabili, vine un ajutor masiv, atunci lucrurile pot fi, cel puţin, canalizate mult mai clar pe vectorul european, având în vedere că există şi o alternativă pe care nu mi-aş dori-o sub nicio formă, care ar fi integrarea euroasiatică. Ar trebui să fie mai mulţi politicieni care să dea la o parte interesele de grup şi de partid şi să privească puţin mai departe care este viitorul Republicii Moldova. Pentru că, într-adevăr, suntem acum cu picioarele în două luntre şi va trebui să ne decidem în care sărim, pentru ca să nu cădem în mijloc şi să dispărem în genere ca stat.”

Europa Liberă: Deşi au apărut multe voci care spun că acest parteneriat, pe care PPEM l-a semnat împreună cu coaliţia majoritară, nu ar fi cel mai potrivit, pentru că lumea chiar credita cu multă încredere PPEM şi opţiunea pro-europeană, iar dumneavoastră aţi mers către cei care ar fi compromis acest parcurs european.

Eugen Carpov: „Noi nu am subsemnat guvernării, nu am devenit parte a acestei alianţe în Parlament şi, respectiv, în structurile executive. Noi am preluat un singur segment la nivel parlamentar, care ar fi integrarea europeană. De fapt, cetăţeanul doreşte să fie o viaţă mai bună. Dacă în 2014 se construiau grădiniţe, se construiau drumuri, se reparau şcoli, spitale, se făcea iluminare stradală în localităţile rurale şi nu numai, ce s-a întâmplat în 2015 şi în jumătate de an 2016? Practic, toate aceste proiecte au fost date la o parte. De ce? Pentru că am devenit toţi politicieni şi ne gândim numai la un interes de partid sau ratinguri în sondaje. Noi am zis că lupta aceasta de ratinguri şi ieşirea în stradă cu ruptul gardurilor sau zidurilor, cum fac socialiştii sau cum o fac alţii, este, probabil, şi aceasta o modalitate, dar nu cea care în condiţiile de azi va aduce o îmbunătăţire a vieţii cetăţeanului. Iar cetăţeanul într-adevăr vrea să vadă că pensiile sunt puţin mai mari, că drumurile sunt puţin mai bune, că grădiniţele sunt reparate. Şi pentru aceasta trebuie să avem un dialog cu partenerii internaţionale. Aceasta ne-o dorim şi vrem demonstrăm că suntem o forţă politică, pe acest segment, capabilă să schimbe lucrurile spre bine. Şi în 2018, la alegerile parlamentare toate aceste rezultate să fie contabilizate în pozitiv pentru noi.”

Europa Liberă: Doi deputaţi sunteţi.

Eugen Carpov: „Da, deocamdată suntem doi deputaţi.”

Europa Liberă: Credeţi că majoritatea va asculta de vocea dumneavoastră?

Eugen Carpov: „Cel puţin, domnul Leancă a fost desemnat şeful Comitetului parlamentar pentru integrare europeană. Această poziţie, poate, acum vara nu este vizibilă, dar îi dă foarte multe pârghii şi în raport cu iniţiativele, şi acţiunile în legislativ, dar şi pentru monitorizarea implementării tuturor angajamentelor pe care le avem în baza Acordului de Asociere la nivel executiv. Aceasta înseamnă că vom discuta şi domnul Leancă, în primul rând, va discuta cu fiecare minister, vom vedea unde sunt probleme în raport cu partenerii internaţionali şi vom cere ca lucrurile să se schimbe.”

Europa Liberă: Moldova pe acest parcurs european împreună cu stânga Nistrului sau deocamdată fiecare cu opţiunea sa? Pentru că cei de la Tiraspol au declarat sus şi tare că viitorul lor este alături de Federaţia Rusă.

​Eugen Carpov: „Transnistria mai este o rană care sângerează după 25 de ani şi este încă un element care nu ne-a adus progres foarte mult în dezvoltarea noastră ca stat. Acum, dacă vorbim într-o perspectivă mai îndelungată, aderarea Republicii Moldova la UE, sigur că forma ideală este cu regiunea transnistreană. Procesul de aderare la UE nu este unul de un an, doi, trei, sunt etape pe care nu poţi să le treci. Aceasta înseamnă că în paralel trebuie rezolvat conflictul transnistrean. Important este ca acest conflict să fie soluţionat pe nişte criterii care să corespundă şi interesului cetăţeanului, şi legislaţiei Republicii Moldova, şi legislaţiei la nivel internaţional, care stipulează că regiunea transnistreană este o parte componentă a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: După 25 de ani de independenţă se crede că presiunile cele mai mari se fac asupra Chişinăului ca să cedeze în favoarea Tiraspolului. Avem o declaraţie a societăţii civile cu privire la liniile roşii ale reglementării transnistrene, în care este exprimată profunda îngrijorare în legătură cu izolarea Moldovei în formatul „5+2” şi multiplicarea presiunilor asupra autorităţilor constituţionale pentru a le determina să facă cedări unilaterale, care pot prejudicia grav negocierea viitorului statut al acestei regiuni în componenţa Republicii Moldova. De ce se fac presiuni asupra autorităţilor statului pentru a face aceste cedări?

Eugen Carpov: „Riscul este să nu ajungem în faza în care vom avea anumite cedări, pentru că pe parcurs s-au întâmplat foarte multe. Şi fiecare element, care constituie un pas de cedare din partea Chişinăului, după aceea este multiplicat de către cei de la Tiraspol cu sprijinul Moscovei pentru a obţine şi alte avantaje în procesul de negocieri. Noi trebuie să înţelegem că, de fapt, Chişinăul nu are nimic împotriva populaţiei din regiunea transnistreană, a agenţilor economici de acolo, doar că procesul politic de negocieri trebuie purtat în condiţiile unor norme şi standarde pe plan naţional şi internaţional.”

Europa Liberă: Pe parcursul acestui sfert de secol de independenţă s-a tot spus că, Chişinăul nu ar avea suficiente pârghii să rezolve de sine stătător problema transnistreană. În formatul de negocieri „5+2” sunt două mari puteri – Federaţia Rusă în calitate de mediator şi Statele Unite ale Americii cu statut de observator. Chiar aceste două mari puteri nu au putut să influenţeze procesul de negocieri să se ajungă la un consens şi să fie elaborat un statut pentru regiunea transnistreană?

Eugen Carpov: „Sunt de acord cu afirmaţia dumneavoastră, că astăzi Chişinăul nu are suficiente pârghii pentru ca să soluţioneze acest conflict de unul singur. Referitor la Federaţia Rusă şi Statele Unite ale Americii, într-adevăr sunt doi actori de talie mondială, puternici, doi, de fapt, concurenţi care se confruntă în permanenţă, având în vedere interesele geopolitice pe care le promovează. Faptul dat nu ne ajută pe noi. Statele Unite ale Americii într-adevăr sunt un actor mult mai puternic ca Federaţia Rusă, doar că interesele SUA sunt, practic, oriunde pe acest glob pământesc. Şi Statele Unite ale Americii sunt preocupate deseori de subiecte mult mai grave, cu consecinţe mult mai mari.”

Europa Liberă: Şi atunci apare ideea că Statele Unite ale Americii ar putea să cedeze această regiune în favoarea intereselor Rusiei.

Eugen Carpov: „Nu cred că ar putea Statele Unite ale Americii. Pentru că SUA sunt un actor, în general, în relaţia cu Federaţia Rusă un actor dur şi puternic. Eu nu cred că aici e vorba de o cedare din partea Statelor Unite ale Americii. SUA poate nu au suficient timp şi resurse să le dedice anume pentru acest conflict.”

Europa Liberă: În schimb, Moscova are suficient timp şi suficiente resurse.

Eugen Carpov: „Eu nu sunt adeptul unor târguri sau înţelegeri care să existe fără Republica Moldova, adică să se înţeleagă Moscova cu Washingtonul. Nu este posibil, pentru aşa putem vorbi şi de înţelegeri dintre Moscova şi Berlin sau Moscova şi alte structuri. Şi aici nu văd o alternativă pentru formatul „5+2”, care înseamnă prezenţa tuturor celor care au atribuţiuni, cel puţin la moment. Rusia este mai agresivă. Uitaţi-vă că Rusia foloseşte şi politica agresiunilor militare, presiuni politice, presiuni economice. Rusia foloseşte duble standarde. Rusia foloseşte tot felul de forme de război hibrid sau de război informaţional sau de altă natură cu partenerii inclusiv din formatul „5+2”. Dacă îi amintim pe toţi, Ucraina este un participant cu drepturi egale în raport cu Rusia.”

Europa Liberă: Şi după izbucnirea conflictului ucraineano-rus e şi mai greu să crezi că se va găsi o soluţie pentru criza transnistreană.

Eugen Carpov: „Conflict sau agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei.”

Europa Liberă: Agresiune, cum a fost şi în ’91 în stânga Nistrului tot din partea Federaţiei Ruse.

​Eugen Carpov: „Cum a fost şi în Republica Moldova. Rusia, de fapt, este un participant suficient de războinic în acest grup, care nu poate fi pus, deocamdată, la punct, pentru că trebuie să ne dăm bine seama că nicio altă putere nu va declanşa războaie, cum le face Federaţia Rusă împotriva altora, din cauza nerespectării unor reguli în cadrul, de exemplu, negocierilor în formatul „5+2”. Şi atunci sigur că şi SUA, şi Uniunea Europeană folosesc alte pârghii. Vedeţi, Rusia este sub sancţiuni economice, sancţiuni politice, embargouri şi multe alte elemente care oricum reprezintă presiune din partea partenerilor occidentali faţă de acest stat, doar că deocamdată lucrurile nu se schimbă dramatic. Şi de acest lucru trebuie să fim conştienţi.”

Europa Liberă: Domnule Carpov, dar dumneavoastră, sincer, mai credeţi în soluţionarea problemei transnistrene? Cât timp mai trebuie? În ce condiţii va fi soluţionat? Care va fi varianta finală care va împăca părţile?

Eugen Carpov: „Ar exista o posibilitate conflictul să fie soluţionat, doar că nu acum, în perioada imediat următoare. Pentru că Rusia este agresivă, Ucraina cu Rusia este în Război. Greu se va ajunge la un compromis, cel puţin, la nivelul acestor actori politici. Fără Federaţia Rusă, deocamdată, cu prezenţa trupelor în regiunea transnistreană Moldova nu poate rezolva problema.”

Europa Liberă: Şi mai ales că în ultimele luni organizează demonstraţii de forţă.

Eugen Carpov: „Exerciţii militare.”

Europa Liberă: Ce înseamnă această pregătire a trupelor ruse?

Eugen Carpov: „Sunt demonstraţii de forţă ale Federaţiei Ruse. Şi doi, este un element care demonstrează o alianţă coaliţie între regimul separatist din regiunea transnistreană şi trupele paramilitare care există acolo cu cele ruseşti, care pretind a fi neutre, pacificatoare, independente.”

Europa Liberă: Şi încă mai cer neutralitate şi din partea Republicii Moldova, să fie garantată această neutralitate stipulată în Constituţie.

​Eugen Carpov: „Da, se cere o garantare a neutralităţii unui stat care are acest principiu în Constituţie. De fapt, este o imixtiune în treburile interne ale unui stat. Cum vă închipuiţi dumneavoastră ca Republica Moldova să ceară Federaţiei Ruse sau partenerilor internaţionali garantarea unor elemente constituţionale din Federaţia Rusă, pe care Federaţia Rusă le încalcă prin războaie, prin nerespectarea drepturilor omului? Noi am putea cere aşa ceva la ONU sau în altă parte? Cred că nu. Pentru că e ieşit din comun. Federaţia Rusă consideră că din partea lor asemenea cerinţe sunt normale. Aceasta este exact politica dublelor standarde.”

Europa Liberă: Vă întrebam câţi ani trebuie să mai treacă ca să fie găsită o soluţie pentru această problemă transnistreană?

Eugen Carpov: „Pentru mine de bază este principiul că decât o soluţionare proastă, pe condiţii care ne vor dezavantaja şi ne vor bloca în continuare dezvoltarea Republicii Moldova...”

Europa Liberă: Dar admiteţi şi un scenariu din acesta?

Eugen Carpov: „Admit. Mai bine să negociem încă o anumită perioadă pentru ca să ajungem, totuşi, la o soluţie bună pentru toată lumea, pentru populaţia din regiunea transnistreană şi pentru malul drept. Altfel, consecinţele ar putea să ne tragă în jos ca o ancoră dacă vom accepta o soluţionare proastă, vom avea o ancoră care ne va trage la fund.”

Europa Liberă: Cu multe ocazii v-am întrebat dacă federalizarea ar fi cea mai bună soluţie. Pentru că în ultimul timp tot mai mulţi politicieni de la Chişinău spun că nu ar trebui opinia publică să se teamă de cuvântul federalizare.

Eugen Carpov: „La nivel mondial, ca şi concept, federalizarea este o formă de organizare statală care aduce beneficii foarte multor state. Dacă vorbim de Germania sau de Statele Unite ale Americii sau alte ţări.”

Europa Liberă: Moldova e un stat mic.

Eugen Carpov: „Moldova nu are baza pe care să fie constituit un stat federal. Dacă Moldova fiind stat mic, stat cu mai mulţi reprezentanţi ai grupurilor etnice, cu zone care se repartizează geografic cumva pe criterii etnice, Moldova s-a confrunta în baza acestei federalizări cu divizare, fărâmiţare, separare.”

Europa Liberă: Un stat slab.

Eugen Carpov: „Da. Care nu va putea fi controlată şi aceasta ar reprezenta un colaps. Aceasta ar trebui să înţeleagă partenerii străini. Constituţia noastră şi, de fapt, deciziile internaţionale care au fost adoptate pe parcursul anilor fie la OSCE, la Consiliul Europei, la ONU, spun că regiunea transnistreană trebuie să aibă un statut special de autonomie. Deci, autonomie, acesta este cuvântul şi conceptul care trebuie aplicat regiunii transnistrene, aşa cu o are şi Găgăuzia, care, până la urmă, funcţionează într-o manieră care nu generează conflicte care să nu poată fi soluţionate.”