„Aşteptăm schimbări în politică, poate, mai prosperă să fie ţara...”

La școala din Cărpineni...

Voci ale moldovenilor la aniversarea unui sfert de veac de indepență - cu microfonul europei Libere la Cărpineni, Hâncești.

Republica Moldova marchează sâmbătă, 27 august, un sfert de secol de independenţă. Cu acest prilej, corespondenta noastră a mers la Cărpineni, Hânceşti, unde a stat de vorbă cu localnicii despre cum au trecut cei 25 de ani de independenţă:

Primul lucru ce sare în ochi la Cărpineni a fost pustietatea din centrul satului. Era miezul zilei, oră la care te aştepţi localnicii să roiască, mai ales în „buricul târgului”. După mai multe minute de aşteptare, suprind o săteană mergând la pas grăbit. Se prezintă Galina Filimon, femeie de serviciu la şcoala din sat. Îmi dau seama că nu are prea mult timp pentru taclale, prin urmare intru direct în temă: o întreb cum a trecut un sfert de secol de independenţă:

Galina Filimon: „Mai spre bine, dar nu chiar bine-bine cum ne dorim.”

Europa Liberă: Dar cum vă doriţi?

Galina Filimon: „Banii să ne ajungă, de lucru să avem. Un timp chiar nu am avut de lucru. Acum, cu chiu cu vai, mi-am găsit de lucru. Sperăm că va fi mai bine după ce se va schimba preşedintele.”

Europa Liberă: Aşteptaţi schimbări?

Galina Filimon: „Da, aşteptăm schimbări în politică, poate, mai prosperă să fie ţara.”

Europa Liberă: În acest 25 de ani au fost şi lucruri bune?

Galina Filimon: „Da, că lumea a putut să se ducă peste hotare şi să aducă bani, să aducă venituri în ţară şi să schimbe cât de cât lucrurile. Să nu fi fost plecatul în afara ţării am fi fost prăpădiţi şi în glod.”

Europa Liberă: Aţi fost vreodată peste hotare?

Galina Filimon: „Nu am fost şi nici nu mă pot duce. Am mulţi copii şi îngrijesc de ei.”

Europa Liberă: Câţi copii aveţi?

Galina Filimon: „Patru copii, dacă s-au deschis hotarele, m-am străduit să-i dau în România să înveţe şi acolo au succese.”

Europa Liberă: Deci, copiii Dvs învaţă într-o ţară europeană…

Galina Filimon: „În Uniunea Europeană s-au dus şi acesta este un plus la noi.”

În centrul satului Cărpineni vorbesc şi cu Elena, o tânără femeie care munceşte în Grecia. A revenit la baştină pentru o scurtă vacanţă. Recunoaşte că e dezamăgită de sărăcia pe care a surprins-o aici:

Elena: „Viitorul ţării nu se vede. E totul stricat.”

Europa Liberă: Vă interesaţi despre Republica Moldova cât staţi peste hotare. Ştiri?

Elena: „Noi privim şi nu ne place de loc.”

Europa Liberă: De ce aţi plecat?

Elena: „Pentru că nu am avut de lucru aici.”

Europa Liberă: Aţi regretat vreodată plecarea?

Elena: „Da, pe mine mă doare că am plecat. Am surori, fraţi, părinţi şi mă doare.”

Europa Liberă: Ştiţi, am vorbit mai devreme cu o doamnă şi mi-a spus: noroc de cei plecaţi peste hotare că au mai trimis bani acasă…

Elena: „Şi ce s-a schimbat…”

Europa Liberă: Cum?

Elena: „Ce s-a schimbat în ţara asta? Eu nu văd nimic! M-aş fi aşteptat să deschidă fabrici şi uzine, să dea de lucru la oameni, nu să-şi facă ei vile şi biserici pentru ei.”

Pentru Dumitru, un tânăr de 26 de ani, sfertul de secol de indepenenţă ai Republicii Moldova reprezintă un bun prilej de bilanţ şi reflecţii:

Dumitru: „Totul e controlat. Nu e absolut nimic independent. Lumea nu se simte independentă, absolut deloc. E ca şi cumpărată…”

Europa Liberă: Deci, problema e în guvernare?

Dumitru: „Cred că da. Acesta este capul ţării, conducerea. Dacă nu este capul cum trebuie, nu avem ce face altceva.”

Europa Liberă: Dar, „capul” tot oamenii îl aleg!

Dumitru: „Îl aleg, dar mai mult e cumpărat de cât e ales.”

Europa Liberă: Mulţi pleacă din Republica Moldova pentru că nu este de lucru. Dvs vă încăpăţânaţi să staţi în ţară?

Dumitru: „E încăpăţânarea mea. Nu vreau să las ţara!”

Europa Liberă: Alţii aţi spune că aţi greşit!

Dumitru: „Da, foarte mulţi colegi de-ai mei care au plecat mă tot cheamă pentru că ar fi foarte bine peste hotare. Dorul de patrie… nu pot renunţa la el.”

Ca şi mulţi alţi cetăţeni, Elena Enter, antreprenoare din Cărpineni, era în august 1991 în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Au trecut 25 de ani de atunci, însă pe faţa ei nu se citeşte bucuria sărbătorii. O întrebat-o de ce?

Elena Enter: „Vroiam independenţă, doar au ieşit sute de mii în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Pe atunci lucram în Chişinău, acum deja am venit în sat. Am fost şi eu atunci în piaţă, însă vă spun că de atunci şi până acum nu s-a schimbat nimic. Aşteptam să avem o ţară mai prosperă şi am sperat că va fi bine. Au venit însă comuniştii la putere şi ne-au alungat pe toţi peste hotare. Democraţii au făcut câte ceva, dar foarte puţin. Au furat mai mult din ţara asta. Miliardul l-au pus pe spatele nostru. Avem nevoie de o conducere bună, ca lumea de peste hotare să revină, să investească şi să creeze locuri de muncă. Eu am venit de peste hotare, am investit, am deschis o unitate comercială însă nu mă pot dezvolta.”

Europa Liberă: Care e salvarea ţării, vorbim totuşi de 25 de ani!

Elena Enter: „Noi singuri trebuie să salvăm ţara, să nu aşteptăm acest lucru de la conducere. Singuri să punem mână de la mână şi să înflorim Moldova, aşa cum a fost o dată.”