Noul an școlar moldovenesc: între pofta de învățătură și lipsa banilor de la stat (GALERIE FOTO)

Acasă la familia Gandrabur înainte de începerea anului școlar.

În 1 septembrie, peste 33.000 de copii din Republica Moldova vor începe școala. Primul clopoțel va suna în circa 1300 de școli primare. Autoritățile de la Ministerul Educației spun că majoritatea școlilor și grădinițelor sunt pregătite pentru noul an de studii. Dar cât de pregătiți sunt părinții și elevii? Natalia Sergheev a vizitat familia Gandrabur, ai cărei copii gemeni Bogdan și Emilia urmează în curând să treacă pragul școlii pentru prima dată.

Your browser doesn’t support HTML5

Noul an școlar moldovenesc

Emilia: Școala e ca un fel de grădiniță, numai că o să înveți mai multe lucruri, matematică, mai multe chestii importante. Cred că o să-mi fac foarte mulți prieteni și vreau să învăț pe zece.”

Bogdan: „Noi avem prieteni de la grădiniță care tot vor veni acolo. Eu cred că va fi super, pentru că deja am văzut școala și profesoara. Profesoara are așa un simț… bunișor. E bună ca educatoare, îți trezește simțul… creierului.”

Europa Liberă: Îți trezește curiozitatea?

Bogdan: „Da!”

Bogdan și Emilia în vârstă de șapte ani mi-au zis că nu mai au răbdare ca să vadă daca este adevărat ceea ce știu ei despre școală. Ca sa fie acceptați studiază câteva enciclopedii. Mama lor, Otilia Gandrabur a cumpărat aceste cărți ca să-și pregătească odraslele de școală, însă cheltuielile familiei nu s-au oprit aici. După ce și-au golit buzunarele pentru uniforme și încălțări noi, Otilia spune că le-a mai rămas să cumpere rechizite școlare.

„Eu cred că școala de stat trebuie să fie școală de stat și cea privată trebuie să fie achitată prin contract, dar la școala de stat părinții nu trebuie să achite nimic, să nu facă reparații, să nu plătească salariu adăugător la profesor, să nu cumpere lucruri în clasă. Dar totodată noi trăim în altă epocă acum. Pe copiii noștri doar cu tabla nu-i mai ții, dar pentru altceva statul nostru deja nu are bani. Din cauza asta este fondul școlii și din fondul școlii se cumpără diferite chestii.”

Deși donațiile în fondul școlii nu sunt o practică acceptată de autorități la instituțiile de învățământ de stat, an de an acest subiect revine în actualitate. Otilia ca și mulți alți părinți zice că e gata să achite meditațiile, mâncarea, cursurile opționale dacă asta ar însemna o educație mai bună pentru copiii săi.

Pentru mama celor doi copii, prioritatea era o școală cu niște cadre didactice calificate. Fostă profesoară de psihologie și ea, Otilia spune că știe cât de mare e impactul unui mentor bun în primii ani de școală. Și-a oprit alegerea la liceul Ștefan cel Mare din sectorul Râșcani, aflând că acolo predă Virginia Vangheli – „învățătoarea anului 2014”.

„Aș vrea să-i văd la o universitate din Moldova, dar pentru asta foarte multe trebuie să se schimbe. Aș dori să-i văd peste hotare dacă va fi posibilitate și dacă ei vor dori.”

Aceste speranțe sunt împărtășite de mai mulți părinți. Din 2008, circa o mie de copii părăsesc anual școlile moldovenești. Experții explică asta prin emigrația masivă a familiilor, dar și situația demografică precară.

Dar problema nu e lipsa elevilor, ci faptul că instituțiile școlare din Republica Moldova sunt supra-dimensionate, spune fostul ministru al Educației Anatol Gremalschi:

„Situația politică fiind instabilă, autoritățile nu întreprind măsuri radicale întrucât asta ar afecta interesele de grup ale anumitor categorii sociale și avem ceea ce avem – școli care sunt utilizate la 40-50% din capacitate. Resursele astea se pompează în căldura risipită în Univers, în loc să fie procurate manuale noi, mijloace didactice moderne: calculatoare, proiectoare multimedia, table interactive. Totodată, se întreține un personal auxiliar supra-dimensionat, fapt ce duce în consecință la o educație caracteristică secolului trecut.”

În decembrie 2014, a intrat în vigoare noul Cod al educației. Referitor la învățământul general, codul prevede mai multe reforme, printre care un curriculum mai flexibil și mai simplu, cadre didactice din licee cu studii de masterat obligatorii, integrarea anumitor discipline. Gremalschi constată cu regret că la începutul acestui an de învățământ situația a rămas similară celei din 2014, nefăcându-se ajustările de rigoare din cauza turbulențelor politice fără sfârșit.