Deocamdată sînt opt candidaţi la marea funcţie de Preşedinte: Marian Lupu, Igor Dodon, Maia Sandu, Andrei Năstase, Dmitri Ciubaşenko, Iurie Leancă, Mihai Ghimpu, Valeriu Ghileţchi. E posibil să mai apară şi alţi doritori. Aşa că avem de-a face cu o adevărată busculadă la Preşedinţie.
Your browser doesn’t support HTML5
Sînt ţări cu o populaţie mai mare care nu au atîţia candidaţi la Preşedinţie. Noi avem, dar nu e cazul să ne bucurăm prea tare.
Toţi aceşti candidaţi vor să ajute poporul, să schimbe chipurile viaţa noastră. Ei la noi se gîndesc. Întrebarea care se impune este următoarea: dar pentru propriile voastre persoane nu faceţi nimic? Funcţia de preşedinte chiar nu vă ajută pe voi în nici un fel? Doriţi funcţia asta numai pentru binele nostru sau poate vă gîndiţi uneori şi la binele personal? Repet o idee mai veche: aş vrea ca toţi aceşti candidaţi la funcţii de stat să ne spună ce vor EI să obţină de pe urma victoriei în alegeri. Ei însă ne vorbesc numai despre profitul nostru…
Consider că prestaţia instituţiei prezidenţiale de la 1991 încoace a fost lamentabilă. Mi se pare că toţi preşedinţii precedenţi mare lucru n-au făcut. Sînt curios să ştiu, în calitatea mea de contribuabil, cîţi bani a tocat de-a lungul anilor această instituţie. Cîţi bani s-au cheltuit pentru consilieri, pentru tot soiul de lucrători, pentru întreţinerea vilelor, pentru călătoriile în străinătate? Aş vrea să aflu această sumă şi să văd în ce măsură e justificată ea de impactul produs de instituţie asupra vieţii noastre. Aflu acum că apropiata campanie electorală va fi cea mai costisitoare din istoria Moldovei.
Cel mai tare mă miră însă iată ce. După 25 de bîjbîială a politicienilor autohtoni, avem o puzderie de candidaţi la Preşedinţie, dar nu avem o mînă de oameni politici care să ceară abolirea acestei instituţii. Mi se pare puţin probabil ca un om devenit preşedinte să schimbe din temelie viaţa noastră. Mai curînd s-ar putea schimba ceva prin obţinerea majorităţii în Parlament. Dar nici asta nu e sigur în Moldova.