La Chişinău a fost dat startul perioadei electorale, în timp ce la Tiraspol liderul regiunii transnistrene Evgheni Șevciuk își anunță candidatura pentru un al doilea mandat, la alegerile așa-zise prezidențiale din decembrie. Cum se vede prezentul și viitorul regiunii în contextul aniversării a 26 de ani de la separarea Transnistriei de Republica Moldova din perspectiva experților și a locuitorilor regiunii transnistrene. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
De la 31 august, Republica Moldova a intrat în „perioada electorală” dinaintea alegerilor prezidențiale de la 30 octombrie. „Perioadă electorală” nu înseamnă însă „campanie electorală”. În premiera, la acest scrutin, campania electorală propriu-zisă, adică agitaţia electorală, va începe nu din momentul înregistrării oficiale a fiecărui candidat, ci pentru toţi concurenţii la aceeaşi dată şi anume în ziua de 30 septembrie. În primele trei zile în cursă s-au înscris 14 candidați.
Alegeri în acest an au loc și pe malul stâng al Nistrului. Liderul regiunii transnistrene, Evgheni Șevciuk, a anunțat că va candida pentru un al doilea mandat de șef al administrației, în cadrul alegerilor așa-zise prezidențiale care vor avea loc în decembrie. Șevciuk a mai spus că „un eventual președinte care să fie controlat de oligarhie, așa cum este controlat în prezent Legislativul, ar constitui o amenințare la adresa intereselor naționale ale Transnistriei”. Remarca este o aluzie la faptul că Sovietul suprem de la Tiraspol este controlat în proporție de două treimi de holdingul Sheriff. „Sunt obligat să ofer o alternativă și avem toate șansele să învingem”, a spus Șevciuk. Campania electorală din Transnistria începe oficial pe 11 septembrie. Contracandidatul lui Șevciuk va fi, cel mai probabil, președintele Sovietului suprem, Vadim Krasnoselski, însă candidatura acestuia nu a fost anunțată încă oficial.
Marți, agențiile de știri au anunțat ca trupele rusești staționate în regiunea transnistreană au efectuat un exercițiu militar mimând respingerea unui atac terorist asupra infrastructurii militare. În declarația purtătorului de cuvânt al Districtului Militar Vestic al armatei ruse se spune că la aplicații au luat parte 50 de militari, dar nu se spune când s-a ținut exercițiul. Anunțul vine după ce acum două săptămâni ministrul moldovean de Externe, Andrei Galbur, a repetat la o întâlnire cu ambasadorul rus îngrijorarea Chișinăului în legătură cu „continuarea aplicațiilor militare ale forţelor armate ruse, desfăşurate în comun cu structurile paramilitare ale regimului de la Tiraspol”.
Liderul regiunii transnistrene Evgheni Șevciuk l-a confirmat pe Vitali Ignatiev în postul de „ministru de externe”, pe care acesta îl ocupa cu titlu de interimat. Agențiile de presă rusești relatează că numirea a venit în aceeași zi în care rectorul Universității din Tiraspol a numit-o pe Nina Ștanski, fost așa-numit ministru de externe, în postul de rector adjunct pentru cooperare internațională. Căsătorită cu Evgheni Șevciuk, ea s-a aflat de mai mult luni în concediu de maternitate.
Pe 2 septembrie regiunea transnistreană a sărbătorit 26 de ani din momentul în care și-a autoproclamat independența față de malul drept al Republicii Moldova. Pe fundalul crizei economice din regiune, evenimentele festive au fost organizate cu mai puțin fast decât în anii precedenți, fără tradiționala paradă militară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Federația Rusă pentru încălcarea drepturilor a doi cetățeni ai Moldovei din regiunea transnistreană. Instanţa a obligat Rusia să plătească prejudiciile materiale, morale, precum și cheltuielile de judecată ale celor doi moldoveni cărora autoritățile transnistrene le-au confiscat autoturismele, pentru neplata taxelor de intrare în regiune. CEDO își motivează decizia prin faptul că Rusia este responsabilă pentru crearea regimului separatist și contribuie la tergiversarea soluționării conflictului prin susținerea politică și financiară a regiunii, relatează Unimedia, citând agenția Infotag.
Pe 1 septembrie Ministerul Finanțelor din Statele Unite, Departamentul Trezoreriei, a spus că a prelungit sancțiunile împotriva Rusiei, legate de criza din Ucraina. Ministerul a mai spus că mai multe companii care construiesc un pod către Crimeea anexată, printre care Mostotrest și SGM-Most, au fost adăugate listei de firme sancționate, împreună cu mai multe subsidiare ale gigantului energetic rusesc Gazprom. Au fost adăugate de asemenea listei multe firme active în Crimeea, inclusiv din domeniul maritim și al industriei de apărare. Ministerul american al finanțelor a spus că unul din scopurile revizuirii listei este de a împiedica firme rusești să se eschiveze de unele sancțiuni mai vechi. Lista revizuită cuprinde și nume noi, mai ales de oficialități pro-Kremlin din Crimeea ocupată și din regiunile separatiste pro-ruse din estul Ucrainei.
Ambasadorii Uniunii Europene urmează să se pronunțe săptămâna viitoare pentru prelungirea sancțiunilor impuse Rusiei din cauza anexării Crimeii. Surse diplomatice europene au spus corespondenților Europei Libere că decizia de prelungire a sancțiunilor cu jumătate de an va fi luată aproape automat înainte de expirarea lor, pe 15 septembrie. Sancțiunile includ înghețarea conturilor și interdicții de călătorie pentru 146 de indivizi și 37 de entități juridice, printre care și firme din Crimeea. Un alt pachet de sancțiuni economice introdus de Uniunea Europeană împotriva sectoarelor energetic, militar și financiar ale Rusiei pentru sprijinirea separatiștilor din estul Ucrainei a fost prelungit în luna iulie și este în vigoare până la 31 ianuarie 2017.
Your browser doesn’t support HTML5
Dialoguri transnistrene - o emisiune realizată și moderată astăzi de Lina Grâu
***
Europa Liberă: Așadar, în Republica Moldova a început în mod oficial „perioada electorală” dinaintea alegerilor prezidențiale de la 30 octombrie, iar 14 candidați și-au înregistrat deja la Comisia Electorală Centrală grupurile de inițiativă pentru colectarea semnăturilor în susținerea lor. Colega mea, Liliana Barbaroșie, s-a uitat peste profilul candidaților și a vorbit cu mai mulți experți despre șansele candidaților de a ocupa prima funcție în stat.
Liliana Barbăroșie
Liliana: Cine vrea să devină preşedintele Republicii Moldova are mai puţin de o lună pentru a aduna 15 mii de semnături şi încă una - pentru a-şi atrage simpatia electoratului. Sarcina nu e uşoară, mai ales când trebuie, pe lângă toate, să aibă grijă să nu admită în lista de susţinători vreo semnătură ce deja figurează pe vreo listă, prin urmare ar risca să fie invalidată de CEC.
Mesajul lui Igor Dodon, fost ministru al economiei într-un guvern comunist, acum lider al celui mai mare partid de opoziţie de pe stânga, optând pentru apropierea de Rusia, a fost că se aruncă în cea mai importantă luptă politică de până acum pentru el. Socialistul se află pe primul loc în sondaje de luni de zile, dar spune că îşi doreşte victoria mai mult în perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare, pe care formaţiunea sa ar vrea să le câştige, în 2018, pentru a întări „statalitatea, neutralitatea şi identitatea moldovenească”.
Maia Sandu, văzută drept cea mai reformatoare de până acum fostă ministră a Educaţiei, care îşi duce pentru prima dată tânăra sa formaţiune - Partidul Acţiune şi Solidaritate - într-o competiţie electorală, spune că ar vrea să înceapă cu instituţia prezidenţială ceea ce numeşte „proces de curăţare a clasei politice”.
Andrei Năstase, liderul Partidului Demnitate şi Adevăr, ce a organizat ample proteste anti-guvernamentale anul trecut şi la începutul lui 2016, se aruncă în luptă pentru fotoliul de preşedinte vrând „să scoată Republica Moldova din captivitatea” celui pe care Năstase şi susţinătorii lui îl consideră principalul responsabil de furtul bancar, prim-vicepreşedintele PD, Vlad Plahotniuc.
„Președintele trebuie să facă tot ce-i posibil pentru a depune cererea de aderare la UE până la sfârșitul lui 2018”, şi-a anunţat, sugestiv, tema de campanie Iurie Leancă, fostul şef de diplomaţie, apoi de cabinet de miniştri, care după părăsirea PLDM îşi crease un partid de opoziţie, Partidul Popular European, dar a intrat de curând în parteneriat cu coaliţia de la guvernare.
S-au mai lansat în campanie astăzi un jurnalist, Dmitri Ciubaşenco, care va reprezenta Partidul Nostru al primarului de Bălţi, Renato Usatîi, și Mihai Ghimpu din partea Partidului Liberal.
Cine sunt cei între care se va da până la urmă lupta? Pentru analişti, deocamdată răspunsul nu este clar. Pentru că el depinde de faptul dacă vor reuşi sau nu Maia Sandu şi Andrei Năstase să se înţeleagă în vederea înaintării unui candidat comun. Cei doi şi-au anunţat anterior această disponibilitate, doar că nu au decis cine merge în competiţie şi cine rămâne pe alături, spunând că vor face acest lucru când îşi vor da seama cine are şanse mai mari. Cei care au fost atenţi la comportamentul lor din ultima perioadă, au observat că niciunul nu ar fi dispus să cedeze.
Dacă ambii vor rămâne în cursă, observatorii cred că îşi vor risipi şansa de a accede în turul doi, iar prin aceasta, presupune analistul Corneliu Ciurea, îl vor împinge în lupta decisivă, alături de Igor Dodon, pe Marian Lupu, candidatul principalului partid al puterii:
Corneliu Ciurea
Corneliu Ciurea: „În cazul în care dreapta nu va ajunge la un candidat unic, şi deocamdată se pare că nu există voinţă în acest sens, atunci în turul doi va ajunge Igor Dodon şi Marian Lupu. În cazul în care ei vor trata totuşi diferit aceste alegeri şi vor opta pentru Maia Sandu, atunci şansele acestui candidat vor creşte simţitor şi ea ar putea accede în turul doi, în compania lui Dodon.”
Acelaşi pronostic îl are şi Anatol Ţăranu. Iată, însă, cum explică analistul de la centrul de consultanţă şi analiză politică „Politicon” opţiunea democraţilor pentru Marian Lupu, liderul lor cu o vizibilitate redusă în ultima vreme:
Anatol Țăranu
Anatol Ţăranu: „N-are rost să-l arunci în luptă pe Candu, pentru că atunci se aliberează funcţia de preşedinte a Parlamentului şi ea trebuie să fie cedată colegilor de alianţă. Din acest punct de vedere Candu nu poate candida pentru că asta ar înseamna ca democraţii să renunţe la postul de preşedinte al Parlamentului. Acelaşi lucru se referă la Filip. Plecarea lui Filip ar înseamna să începi din nou procedura de înscăunare a unui guvern. Cine ar dori ca toată această procedură să se repete?
În ceea ce priveşte Lupu, chiar dacă este un personaj doar nominal de linia întâi, în realitate însă de linia a doua, el are totuşi încă un potenţial electoral care trebuie folosit. Este relativ curat, pentru că nu a fost implicat în scandaluri corupţionaleâ. Dacă Plahotniuc doreşte să creeze un partid mare, dominant, social democrat, aşa cum a anunţat, atunci avansarea lui Lupu se înscrie perfect în această formulă. Dacă nu trece, nu poate să pretindă la acestă funcţie de preşedinte de partid social-democrat. Dacă trece, pleacă din funcţia de preşedinte de partid şi eliberează locul în fruntea acestui partid social-democrat. Pe de altă parte, Dodon este un personaj care îşi coordonează acţiunile cu PD. Mai mult, fără PSRM, partidul mare social-democrat nu poate să se constituie. Şi atunci, preşedinţia ar putea să fie plată pentru Dodon ca el să cedeze partidul acestei formaţiuni mari social-democrate. Dodon nu va fi un preşedinte care să creeze mari dificultăţi actualei guvernări.”
Pe de altă parte, în mediul experţilor a apărut şi ideea că această manevră pe care o execută acum democraţii, pariind pe un candidat cu şanse mici, este menită a pregăti terenul pentru un scrutin parlamentar anticipat, care să vină după câştigul lui Igor Dodon a fotoliului de preşedinte şi după schimbarea sistemului electoral în unul uninominal sau mixt, o altă idee pe care a promovat-o la un moment dat cu multă insistenţă Partidul Democrat, dar mai ales liderul neformal al acestei formaţiuni, Vlad Plahotniuc.
***
Alegeri în acest an au loc nu doar pe malul drept al Republicii Moldova, dar și în regiunea transnistreană.
Oficial, campania electorală încă nu a început, însă de facto aceasta se întrevede de mai multă vreme în confruntarea aproape deschisă care există între reprezentanții puterii executive, în frunte cu Evgheni Șevciuk, și cei ai puterii legislative, controlate de holdingul Sheriff prin majoritatea de două treimi din deputați din Sovietul suprem.
Săptămâna trecută Evgheni Șevciuk a anunțat că va candida pentru un al doilea mandat de președinte al republicii separatiste în cadrul alegerilor care vor avea loc în decembrie. Anunțul a fost făcut în cadrul conferinței de presă anuale pe care liderul administrației o ține în mod tradițional în ajunul așa-numitei zile a independenței Transnistriei, marcată pe 2 septembrie. Șevciuk a mai spus că „un eventual președinte care să fie controlat de oligarhie, așa cum este controlat în prezent Legislativul, ar constitui o amenințare la adresa intereselor naționale ale Transnistriei”. ”Sunt obligat să ofer o alternativă și avem toate șansele să învingem”, a spus Șevciuk.
Campania electorală din Transnistria începe oficial pe 11 septembrie. Contracandidatul lui Șevciuk va fi, cel mai probabil, președintele Sovietului suprem, Vadim Krasnoselski, însă candidatura acestuia nu a fost anunțată încă oficial.
***
Pe 2 septembrie regiunea transnistreană a sărbătorit 26 de ani din momentul în care și-a autoproclamat independența față de malul drept al Republicii Moldova.
Pe fundalul crizei economice din regiune, evenimentele festive au fost organizate cu mai puțin fast decât în anii precedenți, fără tradiționala paradă militară. În localități au avut loc depuneri de flori, parade ale colectivelor de muncă, iarmaroace, expoziții și concerte festive. La Tiraspol a fost organizat un miting cu participarea liderului regiunii, Evgheni Șevciuk, a șefului executivului, Pavel Prokudin, și a președintelui Sovietului suprem, Vadim Krasnoselski, dar și a unei delegații din Duma de stat a Federaţiei Ruse și a conducerii grupului operativ de trupe ruse dislocat în Transnistria.
Cu ocazia zilei de 2 septembrie, Evgheni Șevciuk a avut o adresare către locuitorii Transnistriei, în care a evitat însă subiectul crizei economice și a majorării prețurilor, dar i-a asigurat pe transnistreni că în ultimii cinci ani au crescut investițiile în sănătate, educație, infrastructură și energetică – suma acestor investiții s-ar fi ridicat la 200 milioane dolari. În plus, se realizează proiecte sociale, a declarat Evgheni Șevciuk, afirmând că fiecare aniversare apropie „republica moldovenească nistreană” de recunoașterea internațională. „Cetățenii transnistreni reconfirmă dorința lor de a trăi într-un stat independent în comuniune cu Rusia”, a mai declarat Șevciuk.
Tiraspol 2 septembrie: iluzia normalității
***
Europa Liberă: Corespondenții noștri în regiunea transnistreană i-au întrebat pe oamenii întâlniți pe stradă ce cred despre existența de 26 de ani a Transnistriei ca regiune nerecunoscuta și cum își văd viitorul.
- Мы думаем, что будем, скорее всего, с Россией. Просто этого очень хочется, а чем больше людей этого хотят, тем скорее это случится. В каком-то другом виде и статусе я не вижу Приднестровье. Что может дать Россия? Спокойную жизнь, скорее всего. В будущем Россия будет великой державой, а быть частью великой державы – это хорошо.
- Я думаю, что тут, в Приднестровье, нечего делать и надо уехать. В ближайшие страны, может, та же Москва. На данный момент в Приднестровье делать нечего, кризис во всем, может, когда-нибудь тут станет лучше.
- Нет радости. Будущее есть, но старания нет у людей. Люди сожалеют о происходящем и разочаровались во многом, особенно в той жизни, когда нас довели до нищеты: начал отнимать у пенсионеров 30% - это не работа государства. Наши депутаты плохо работают. Верховный Совет проверяет депутатов местных советов, а местные советы – смотришь, все магазины принадлежат местным депутатам. Депутатская неприкосновенность – это неверно принятое решение.
- Все будет хорошо, с верой и надеждой мы смотрим в завтрашний день: семья, дети, дом, дерево – да? Светлые яркие дни, тепло.
- Приднестровье – только часть России, и другого не должно быть. Я считаю Россию самой большой и могучей державой. Только вместе, только с Россией.
- Я хочу, чтоб было все хорошо для нас и наших детей, чтоб у них было бесплатное обучение. Хочется, чтоб было так, как раньше у нас: мы учились бесплатно,лечились тоже бесплатно. Хотим, чтоб было так опять. Это возможно, только наши власти захотели бы этого.
- Я думаю, что будет лучше. Последние пять лет было очень плохо. В дальнейшем, со сменой нашего правителя, будет лучше. Это первое, а за этим последует и все остальное. Что нужно изменить? Все внутри. Не хочу больше говорить. Душа болит за это время, что прошло, как нас обижали за эти 5 лет, пенсию срезали на 30%, дошло до того, что старики искали по помойкам еду. Я думаю, что такого уже не будет, будет лучше, конечно, когда Красносельский будет у нас президентом.
***
Cum se vede prezentul și viitorul regiunii transnistrene și dacă există șanse pentru o reglementare în viitorul previzibil – sunt întrebări pe care colega mea, Valentina Ursu, le-a adresat expertului și jurnalistului Ernest Vardanean care a lucrat mulți ani în regiunea transnistreană.
Ernest Vardanean
Ernest Vardanean: „Regiunea transnistreană, autoproclamata republică transnistreană există doar de facto, pentru că nu este recunoscută de nimeni, nici de Federația Rusă. Dar nici nu este controlată de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. Este un fenomen bine cunoscut și bine răspândit pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Avem alte regiuni cu așa statut neclar, nerecunoscut. După 26 de ani, nici cu un pas nu este mai aproape reintegrarea Republicii Moldova, și pe zi ce trece e tot mai departe și mai departe. Trece perioada când am fi putut să reunim Republica Moldova într-un spațiu unic constituțional.”
Ernest Vardanean: „Mai întâi formatul pentagonal a fost stipulat la întâlnirea din Bratislava în februarie 2002, constatându-se că formatul respectiv, pentagonal, pe urmă „5+2”, este unul consultativ, nu decizional. Adică, decizia le aparține celor două părți, Republicii Moldova și administrației de la Tiraspol. Nicidecum niciun mediator sau observator, precum Federația Rusă sau Statele Unite nu au autorizație să rezolve această problemă în locul Chișinăului sau al Tiraspolului. Pe de altă parte, scopul principal al acestui format de negocieri este tocmai menținerea procesului de negocieri și prevenirea oricăror acțiuni de violență. Atât.”
Europa Liberă: Autoritățile de la Tiraspol, autoritățile transnistrene, insistă pe ideea că și la ei e prețioasă libertatea, este nevoie ca să fie respectate drepturile omului, că au nevoie și ei de democrație. Cum e în realitate această stare de lucruri?
Ernest Vardanean: „Vă spun ironic: acum în regiunea autoproclamată transnistreană există atâta democrație, încât ei înșiși nu pot și nu știu ce să facă cu ea. Am în vedere faptul că cele două ramuri ale puterii de stat de acolo, adică puterea prezidențială, executivă și puterea legislativă, au intrat într-o campanie nu doar electorală, dar o campanie politică vastă, nemaipomenit de agresivă și murdară, care, dacă ne gândim la rece, teoretizat, este reflectarea proceselor democratice, este normală, când președintele se confruntă cu legislativul la anumite capitole cu anumite scopuri.
Ceea ce noi vedem acum la Tiraspol este un lucru absolut nou pentru că niciodată nu a fost acolo așa un proces democratic prin definiție, dar murdar prin realitate, când pretinsul parlament de la Tiraspol a început un adevărat război contra administrației lui Șevciuk sau putem spune invers, că Șevciuk a declanșat război contra parlamentului. Dar aceasta ar însemna că procesele politice în regiunea transnistreană merg pe care evoluționară și ceva se schimbă acolo înspre bine, nu în sensul democratic, dar în sens pur politic. Este ceva absolut nou pentru Transnistria, iar ceea ce zic ei despre libertate, democrație și drepturile omului e o lozincă care trebuie folosită întotdeauna, mai cu seamă dacă vorbim de o campanie electorală, nu este nimic nou, nu este nimic ieșit din comun. Ei cred că în Transnistria stau lucrurile bine cu drepturile omului și democrația, părerea lor. Asta e.”
Europa Liberă: Cum se explică această ostilitate pronunțată a celor de la Tiraspol, în primul rând, a autorităților transnistrene față de Republica Moldova și față de tot ce este pe malul drept al Nistrului?
Ernest Vardanean: „Retorica celor de la Tiraspol nu se schimbă de 26 de ani. Uneori se schimbă metoda. Uneori agresivitatea devine mai puțin radicală. În prima jumătate a anului 2001, după venirea la putere a lui Voronin, a avut loc o perioadă romantică, a fost o „lună de miere” între Chișinău și Tiraspol. Aceeași situație, o senzație de déjà vu am avut-o eu în prima jumătate a anului 2012, după ce s-a schimbat puterea de la Tiraspol. Deci, sunt valuri, sunt momente când se pare că dialogul între cele două maluri ale Nistrului se restabilește și merge pe o cale mai pașnică.
Dar chiar dacă formatul „5+2” este unul consultativ, nimeni nu poate să-i interzică Federației Ruse să se implice în mod informal, neoficial, prin canalele diplomatice sau de securitate şi să oprească procesul de negocieri sau să pună într-o parte anumite momente care nu îi sunt pe plac. Doar că acum am observat cu toţii, împreună cu anumite ONG-uri din Republica Moldova, că s-a făcut un front comun contra Republicii Moldova de Federaţia Rusă, de Uniunea Europeană, de SUA şi, evident, regiunea transnistreană, care vor să impună sau să implementeze anumite dispoziţii sau anumite idei, care au fost puse pe masa de negocieri şi par a fi în detrimentul intereselor Republicii Moldova. Dacă astfel de lucruri acum au loc, putem presupune că este evoluţia procesului politic, în cazul dat, vorbim de evoluţia procesului de negocieri. Însă, dacă această evoluţie se întoarce în detrimentul Moldovei, înseamnă că poate Republica Moldova a omis ceva, nu a observat ceva, nu a lucrat destul de bine ca să oprească aceste procese negative. Rămâne de văzut.”
Europa Liberă: Ţinând cont că economia Transnistriei este aproape total dependentă de comerţul cu Federaţia Rusă, că politica e dependentă de Kremlin, în ce condiţii mai poate fi vorba despre reintegrarea celor două maluri ale Nistrului?
Ernest Vardanean: „Aceasta şi este problema principală. În Transnistria deja creşte a doua generaţie a copiilor, a oamenilor tineri, care niciodată nu au ştiut ce înseamnă Moldova sovietică, URSS, o ţară integră ş.a.m.d. Ei s-au obişnuit să trăiască într-o regiune necunoscută, dar cu paşapoartele altor ţări, precum Federaţia Rusă sau Republica Moldova. Mai este un fenomen, un paradox tocmai în domeniul comercial: chiar dacă regiunea transnistreană afirmă că doreşte să se reunească cumva cu Federaţia Rusă, chiar dacă nu are graniţă comună, oricum aproape 60% din comerţul extern al regiunii transnistrene se duce spre Uniunea Europeană. Iată aşa un paradox economic, comercial. Şi, la drept vorbind, businessul transnistrean în mai mare măsură, mai cu seamă businessul mare, întreprinderile mari, pledează pentru un dialog mai constructiv cu Uniunea Europeană şi, respectiv, cu Republica Moldova, dat fiind faptul că ştampilele vamale se pun în Chişinău, Republica Moldova, spaţiul constituţional, şi de aceea depinde industria şi economia transnistreană. Cum să ieşim din acest cerc vicios, din acest paradox încă nu se cunoaşte.”
Europa Liberă: Şi care poate fi viitorul acestei mici enclave?
Ernest Vardanean: „Depinde de comportamentul Rusiei, depinde de capacităţile ei financiare şi militare de a-şi păstra aici interesele, dar în foarte mare măsură depinde şi de autorităţile Republicii Moldova. Pentru că în Transnistria nu există aşa o poziţie antimoldovenească, există o poziţie antiromânească şi foarte fermă. Şi atunci când în Chişinău la cel mai înalt nivel se afirmă despre o oarecare eventuală unire cu România, în Transnistria se neagă vehement acest lucru şi această tendinţă. Şi momentul cu integrarea europeană tot nu este clar pentru transnistreni. Sunt acolo vreo 200 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, care au această posibilitate de a călători în Uniunea Europeană, având paşapoarte biometrice, dar nici ei nu înţeleg, până la urmă, care este scopul de bază al Republicii Moldova: totuşi, reintegrarea cu Transnistria sau integrarea europeană, sau unirea cu România.
Deci, incertitudinea, neclaritatea politicii externe sau a agendei externe a Republicii Moldova provoacă şi neclarităţi în relaţiile cu regiunea transnistreană. Atunci când Republica Moldova va oferi tuturor partenerilor, tuturor vecinilor, dar şi Transnistriei o agendă clară, de exemplu, dacă spune: „Noi nu ne unim cu România, noi doar vrem integrare europeană fără pierderea suveranităţii”, atunci acest spirit antiromânesc va fi pierdut cumva în Transnistria, pentru că nu va avea rost să fie acolo.”
Europa Liberă: Dar Republica Moldova are de câştigat sau există şi nişte costuri pe care ar trebui să le plătească, în eventualitatea reîntregirii?
Ernest Vardanean: „Eu cred că în sens economic nu ar fi atât de costisitor acest proces, dar în sens politic, electoral, da. Sunt voci în Republica Moldova care afirmă că noi nu avem nevoie de acest pământ cu aceşti separatişti cu creierul spălat, cu viziuni pro-ruse ş.a.m.d. Această afirmaţie, deşi este un clişeu, totuşi, are anumite fundamente raţionale. Adică, într-adevăr, în Transnistria putem regăsi cel puţin 200 de mii de alegători, evident, cu viziuni pro-ruse, care, ipotetic, dacă mâine vor avea loc alegeri parlamentare sau prezidenţiale în Republica Moldova, cu toţi 200 de mii de transnistreni rezultatul electoral ar fi cu totul altfel. Şi aceasta nu ar fi pe placul mai multor partide din dreapta, mai întâi de toate pentru Partidul Liberal, care pledează deschis pentru unirea cu România, şi spectrul acesta politic va fi schimbat esenţial. Cred că aceasta nu este favorabil pentru unele formaţiuni şi unele forţe politice din Chişinău.”
Europa Liberă: Deci, va rămâne Transnistria să existe în varianta care a fost pe parcursul acestor 26 de ani?
Ernest Vardanean: „Bănuiesc că aşa ar fi. Deşi eu nu aş vrea să fie în continuare, pentru că acolo trăiesc 400 de mii de oameni, având în vedere şi copiii mici, şi pensionarii. Şi aceşti oameni toţi vor o viaţă mai decentă, vor salarii mai decente şi un viitor mai clar. Însă, trăind într-o aşa situaţie, când tu depinzi totalmente de ajutorul financiar din partea Federaţiei Ruse, nu ai loc de muncă decent ş.a.m.d., nu poţi să pledezi pentru un viitor decent. Dar oamenii nu pot să înţeleagă nici acum ce cale ar fi cea mai bună pentru ei. Eventuala integrare cu Federaţia Rusă sună frumos, dar nu poate fi realizată nici din punct de vedere geografic, nici politic, nici economic. Pentru că Rusia are acum o povară foarte mare precum Crimeea şi Donbasul şi calea spre Rusia este una doar teoretică. În practică nici cu Republica Moldova nu reiese integrarea. Da, într-adevăr, deocamdată Transnistria rămâne aşa, între cer şi pământ, fără un statut clar, fără un viitor clar.”
Aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune.