Your browser doesn’t support HTML5
Cine răspunde de siguranța alimentară?
Securitatea alimentară, dacă ar fi să fac o sinteză a actelor normative internaționale, există atunci când toți oamenii au permanent acces fizic, social și economic la alimente suficiente, sigure și nutritive pentru a duce o viață activă și sănătoasă. Acest lucru implică existența unor politici la nivel de stat, inclusiv dezvoltarea unei agriculturi, a unui comerț și a unor proceduri de prelucrare a alimentelor care să fie sustenabile. În același timp autoritățile trebuie să acorde ajutor financiar grupurilor vulnerabile și să întreprindă măsuri pentru combaterea malnutriției.
Accesul la alimente sigure constituie una din prioritățile UE în cadrul cooperării pentru dezvoltare, susține Svetlana Boincian, expert în domeniul siguranței alimentare din partea organizației internaționale a sindicatelor din agricultură AIUF:
Svetlana Boincian
„Dreptul la hrană este un drept al omului și un drept universal. Acest drept prevede că alimentația fiecărui om trebuie să fie adecvată, accesibilă și sigură. În același timp guvernele au obligația de a asigura acest drept și de a proteja acest drept al oamenilor. Alimentația adecvată este o alimentație nutritivă. Organismul nostru are nevoie zilnică de vitamine, minerale, proteine. Și atunci noi trebuie să-i dăm organismului ceea de ce are nevoie zilnic”.
Pentru că să se alimenteze corect, oamenii au nevoie să aibă un venit decent, care să le permită procurarea de alimente nutritive calitative, precizează Svetlana Boincean. La nivel internațional în prezent se operează tot mai des cu noțiunea de salariu de trai, care permite omului un trai decent și nu cu noțiunea de salariu minim, care în Republica Moldova, bunăoară, acoperă doar 60 la sută din coșul minim de consum. O altă problemă în R.Moldova, susține experta AIUF, ar fi locurile nesigure de muncă, în special în agricultură, domeniul care produce cantitatea cea mai mare a alimentelor:
„Dacă alimentația o să fie sigură și oamenii o să fie mai sănătoși. Pe noi ca organizație sindicală ne preocupă faptul că este o legătură între siguranța alimentară și siguranța locurilor de muncă. Dacă locul de muncă nu este sigur, muncitorul fără să vrea va pune în pericol siguranța alimentară. În Moldova avem riscuri mari privind securitatea la locul de muncă, care deja devine o problemă a sănătății publice. Asta, pentru că dacă locul de muncă este nesigur, primul se va îmbolnăvi muncitorul, iar dacă el va produce hrană nesigură, atunci se vor îmbolnăvi toți cei care o vor consuma”.
Reprezentanți ai unor cooperații de consum și a organizațiilor sindicale teritoriale, participanți la o instruire, organizată recent de Fundația Friedrich Ebert, se arată îngrijorați de faptul că în multe instituții publice, cum ar fi grădinițele, școlile, spitalele, calitatea produselor alimentare este îndoielnică. Asta pentru că achiziționarea se face prin licitație publică, iar la selectarea ofertelor prioritate ar avea prețul și nu calitatea. Svetlana Celac, reprezintă Cooperația de Consum din Florești, instituția care se ocupă de alimentația publică, având specialiști calificați și dotarea tehnică la nivel. Deși organizația sa participă la licitații publice, spune femeia, nu reușește să se impună, pentru că nu face față concurenților care oferă prețuri mici la produsele alimentare:
Svetlana Celac
„Uneori noi despre licitație știm în ultimul rând, dar de multe ori oferta noastră nu este luată în considerație pentru că este mai costisitoare. La selectare se ia prețul cel mai mic, indiferent de calitatea produselor alimentare. Atunci când vrei să oferi calitate, constați că nu poți concura cu agenții economici care oferă prețuri mici și produse nu de cea mai bună calitate”.
Reprezentanți ai instituțiilor statului, abilitate cu controlul siguranței alimentelor ne asigură că desfășoară măsuri concertate, la diferite niveluri, pentru a oferi populației o siguranță în ce privește alimentele care intră în țară și care se produc, dar recunosc, în același timp, existența problemei legate de achiziționarea produselor alimentare la prețuri mici. Ei spun că nu pot interveni în procedurile de selectare a ofertelor. Totuși, noua lege privind achizițiile publice, intrată în vigoare din luna mai curent, oferă posibilitate agențiilor contractoare să aleagă oferta cea mai avantajoasă și din punctul de vedere al calității.
Întro evaluare recentă a riscurilor de corupție în domeniul siguranței alimentare, Centrul Național Anticorupție a constatat că deși avem o agenție pentru siguranța alimentelor – ANSA, mai multe instituții au competențe de verificare a calității alimentelor, din care cauză consumatorul uneori este în dificultate atunci când vrea să raporteze nereguli legate de calitatea produselor alimentare. Iată ce spune Romina Cibotaru, de la CNA:
„Aceasta instituţie a fost instituită pentru a asigura inofensivitatea și siguranța alimentelor de la fermă la consumator. Și totuși, în practică, cetățeanul este în dilemă, nu știe care instituție îl poate proteja și la care instituție se poate adresa. Aceeași competență o găsim la Agenția de protejare a consumatorului, dar și la centrele de sănătate publică”.
Problema calității alimentelor este evocată și întrun studiu efectuate recent de IDIS Viitorul, în care se arată că fiecare al treilea copil din localitățile rurale se culcă seara flămând, iar consumul de alimente este de 1.4 ori mai mic în familiile de la sate decât în cele din oraşe.