Mobilizarea alegătorilor nehotărâți

Dintre candidații care aspiră la fotoliul prezidențial, 16 sunt bărbați și șase femei, opt sunt promovați din partea unor partide politice, iar 14 sunt independenți. Experții sugerează că alegerile din Republica Moldova, în cei 25 de ani de independență, nu au avut loc în baza unei confruntări de idei, de promovare de programe și soluții sau chiar a unei competiții între diverse personalități. Din contra, în timpul electoralei societatea este polarizată intenționat. Despre cât de tare se vor mobiliza alegătorii din țară, dar și cei de peste hotare pentru acest scrutin prezidențial din 30 octombrie discutăm la acest sfârșit de săptămână.

Mobilizarea alegătorilor nehotărâți

Mesajele principalilor competitori care se vor în fotoliul prezidențial trebuie să vizeze electoratul nehotărât pentru că ele sunt orientate mai degrabă către menținerea și radicalizarea nucleului dur de electori, deși teoria spune că nehotărâții sunt cei care decid câștigătorul.

La Cantemir am discutat cu cei care vor fi chemați să aleagă următorul șef de stat al Moldovei.

– „Trebuie să votăm conştient şi să știm pe cine votăm. Dar nu ştim pe cine, în primul rând. Nu ştiu. Vă spun cinstit că nu ştiu pe cine să aleg.”

Europa Liberă: Dar vreţi un preşedinte tătucă sau un preşedinte democrat?

– „Să fie un preşedinte care să tragă la popor, să nu se ducă copiii prin ţări străine. Nu trebuie să rămână nepoţii să zică: „Mai bine decât să nu am mamă şi tată să mor”. Da, aşa spun.”

Europa Liberă: E mai bine că şeful statului se alege de către cetăţeni, prin votul direct al poporului sau mai bine e să-l aleagă deputaţii în Parlament?

– „Nu pot să spun. Ar trebui să tragă la ţară, fie şi de Parlament, fie şi lumea să-l aleagă, dar el să fie pentru norod. Vedeţi cum ne fură toţi din toate părţile şi nu ştii pe care să-l crezi.”

Europa Liberă: Aţi simpatiza în fruntea Republicii Moldova să ajungă un tânăr sau o persoană mai cu experienţă, o doamnă sau un domn?

– „Mi-e indiferent că doamnă, că domn, dar să poată conduce ţara, să nu ajungă toţii copiii cu gențile în spate prin Rusia şi prin Italia, mă scuzaţi, să şteargă fiecare bătrân, dar să fie la dânșii în ţară.”

Europa Liberă: Trebuie să vă alegeţi preşedintele. Ştiţi?

– „Am auzit şi eu, dar nu ştiu dacă e drept.”

Europa Liberă: Vei merge să votezi?

– „Dacă va trebui, mă voi duce.”

Europa Liberă: Vor fi 23 de candidaturi. E mult? E puţin? E mai uşor să faci alegerea?

– „E mai greu. Este oleacă de gândit care va fi mai bun.”

Europa Liberă: Dar voi de unde ştiţi care e mai bun? De unde vă informaţi să cunoaşteţi mai bine persoana care candidează?

– „Personal de nicăieri nu mă informez. Nu ştiu, poate şi să nu mă duc la vot, dar poate să mă duc. Nu ştiu.”

Europa Liberă: Dar de ce nu te informezi?

– „Nu tare mă interesează, că ştiu că oricum care va fi la putere tot nu va face tare mult pentru ţară, ca printre degete ce va chica aceea va face. Dar aşa nu cred să facă ceva mai bun, să fie ţara mai bună, în orice caz, să nu fie mizerie.”

Europa Liberă: Ce fel de şef de stat merită Republica Moldova şi cetăţenii?

– „Nu ştiu. Dintr-o parte, practic, niciunul. Mai bine ar fi cu ruşii, cum a fost mai înainte.”

– „Eu nu am votat pe nimeni şi nici nu votez.”

Europa Liberă: De atâta e şi rău, pentru că nu ai votat.

– „Dar ce rost că lumea votează? Ce folos?”

Europa Liberă: Tu ai lăsat lumea să voteze aşa cum crede ea, dar nu ai pus tu mintea ta în acţiune.

– „Nu. Chiar dacă nu am votat eu, oricum îl aleg pe cel mai bun.”

Europa Liberă: Dar votul tău tot decide.

– „Ce folos? Că vin şi nu fac nimic.”

Europa Liberă: Votul tău ar putea să aducă pe cel care să schimbe situaţia în bine.

– „Și de atâţia ani nu a putut să schimbe? Până acum?”

Europa Liberă: Că nu a fost votul tău.

– „Fiecare vrea să mănânce, fiecare vrea mai mult, nu se uită că acela moare de foame, că-i dai votul, că nu-i dai votul. Toţi fură şi pun în buzunar.”

Europa Liberă: Eu v-am surprins la un pahar de vorbă în piaţa centrală. Dumneavoastră aici discutaţi toate problemele. Credeţi că cineva la modul serios se gândeşte la interes naţional, la cetăţenii care au nevoie şi de prosperitate, şi de stat de drept?

– „Parlamentul nu are nicio treabă cu noi. Nici drumuri, nimic. Правды у нас нету. Понимаете? Нету ее [La noi nu e dreptate. Înțelegeți? Nu este]. Uitaţi-vă în Belarus, la batika Lukaşenko, e ordine, oamenii trăiesc. Uite așa trăiesc oamenii.”

Europa Liberă: Dar vreţi un tătucă ca Lukaşenko aici, în fruntea Moldovei?

– „Vreau.”

Europa Liberă: Dar cine ar fi acest tătucă?

– „Năstase sau doamna Maia Sandu, ori Dodon. Măcar că el e legat oleacă cu Plahotniuc - eu vorbesc în rusește, se poate, da? Am fost represat în Rusia - играет на две стороны Додон. Но Додон если сорвется к власти, поверьте мне, будет Молдова вот так! [Dodon joacă pe două părți. Însă dacă Dodon va ajunge la putere, credeți-mă, Moldova va trăi așa! ]”

– „Стыдно тебе если куда-то поедешь, скажут что ты из Молдовы, потому что все знают что Молдова потеряна, в помойную яму превратилась [Ți-e rușine să mergi undeva, vor spune că ești din Moldova. Toți știu că Moldova e pierdută, Moldova s-a transformat într-o groapă de mizerii].”

Europa Liberă: От кого зависит будущее Молдовы [Dar de cine depinde viitorul Moldovei]?

– „Все зависит от того чтобы люди могли, наши специалисты которые разошлись по всем странам чтобы они вернулись сюда и заняли свои рабочие места. Может что-то изменится. А так я пока никакого будущего не вижу [Totul depinde dacă oamenii, specialiștii noștri, care s-au dus în toată lumea, se vor întoarce acasă și își vor ocupa locurile de muncă. Poate atunci s-ar schimba ceva. Deocamdată însă nu văd niciun viitor].”

Europa Liberă: 30 octombrie este data alegerilor prezidenţiale. Cât de importante sunt aceste alegeri?

– „Niciun fel de importanţă. Ştim că noi nu vom hotărî nimic, tot ei între ei vor hotărî.”

Europa Liberă: De ce nu aveţi încredere, că sunteţi stăpânii cel puţin în această zi pe votul dumneavoastră?

– „Că nu avem încredere. Noi de câte ori facem alegere, de atâtea ori nu-s acelea pe care noi le alegem. De ce noi trebuie să avem încredere? În cine să avem încredere? În aceştia care fură miliardele, dar noi cu studii superioare trebuie să plecăm peste hotare.”

Europa Liberă: Dar cum aţi vrea să fie viitorul preşedinte al Moldovei?

– „Un om care să fie cu studii economice, cu studii juridice, un om care să nu apere interesele altei ţări, un om care să apere interesele ţării noastre şi un om care să promoveze tineretul, să-şi bată capul de tineret să rămână acasă, nu să stea copilul fără tată, fără mamă.”

Europa Liberă: Ce fel de preşedinte vă doriţi dumneavoastră să ajungă acolo, în fruntea ţării?

– „Cinstit şi să înţeleagă lumea, durerea oamenilor. Aceasta e principalul. Într-adevăr tineretul nu are perspectivă în Moldova.”

*

Aflându-mă recent în Portugalia, am discutat cu câțiva moldoveni care nu sunt indiferenți de cine va veni în fruntea țării în următorii patru ani. Nicolae Munteanu, un doctor apreciat la Ștefan Vodă, a evadat din sistemul medical din cauza salariului mizer pe care îl primea și a ajuns să muncească în cea mai vestică țară europeană, tot ca doctor.

Nicolae Munteanu: „Trăiesc aici, în Portugalia, de mulţi ani.”

Europa Liberă: De câţi ani?

Nicolae Munteanu

Nicolae Munteanu: „De 17 ani. Aceasta e o jumătate de viaţă profesională. Dar nicio zi, nicio clipă nu am încetat să mă gândesc la ţara mea.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră, ca doctor, ce diagnostic puneţi situaţiei din Republica Moldova?

Nicolae Munteanu: „Moldova se găseşte într-o criză politică. Ea este şi economică, dar unele îmbunătăţiri se observă. Dar este într-un colaps, într-o comă, fiindcă nu se găseşte niciun partid, nu se găseşte niciun om să ia toată răspunderea, dar să fie adevărat, ca Ştefan cel Mare, pe care să-l doară sufletul pentru ţara întreagă.”

Europa Liberă: Alegerile prezidenţiale vor aduce în fruntea statului un asemenea om despre care vorbiţi dumneavoastră şi l-aţi vrea să fie la cârma ţării?

Nicolae Munteanu: „Aş fi vrut ca în fruntea ţării să stea ştiţi cine? Nici nu vă trece prin cap. Traian Băsescu. Mie mi se pare că pe acest om îl doare sufletul pentru Moldova. Președintele trebuie să fie sincer, să nu fie corupt. Corupţia e boala cea mare, e cancerul societăţii moldoveneşti, care pătrunde şi îi macină pe toţi, şi îi face de nimic. Aceasta e cea mai mare boală, cea mai mare durere, cea mai mare problemă a conducătorilor care au fost până acum în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicaţi că fenomenul acesta s-a înrădăcinat, e numit şi o caracatiţă a Moldovei? Și atât de greu se dezrădăcinează corupţia aceasta?

Nicolae Munteanu: „Aceasta este o moştenire a sistemului sovietic. Aceasta vine de departe, vine de la metropola care ne-a subjugat 200 de ani. Observaţi ce se face în Rusia, ce se face în toate republicii ex-sovietice? E acelaşi lucru – minciuna stă în capul mesei, în capul politicii.”

Europa Liberă: Deci, miza şi importanţa acestor alegeri prezidenţiale care este?

Nicolae Munteanu: „Aş fi vrut să vină un om adevărat, un patriot. Numai că la început parcă toţi vorbesc că „trebuie şi vom face, și vom face” şi până la urmă omul acesta intră în sistem, îi fac loc şi lui şi gata, dispar şi promisiunile, şi omul.”

Europa Liberă: Şi moldovenii de ce nu-şi dau votul pentru oamenii care au fapte după ei, dar nu pentru cei care vin numai cu făgăduieli?

Nicolae Munteanu: „Moldovenii, din păcate, sunt din cale afară de pacifici, nu au în sângele lor un spirit de luptă. Fiindcă în viaţa aceasta nimic nu ni se dă nouă uşor, absolut nimic. Şi acelaşi preşedinte, ca să-l alegem, trebuie să-l căutăm.”

Valentina Ursu în Portugalia

Europa Liberă: Acum ştiţi câţi candidaţi vor să ajungă în fruntea Republicii Moldova?

Nicolae Munteanu: „Precis nu ştiu, dar sunt mulţişori.”

Europa Liberă: E mult, e puţin 22 de candidaţi?

Nicolae Munteanu: „E din cale afară de mult.”

Europa Liberă: Preferinţele dumneavoastră se îndreaptă către candidaţii independenţi sau către cei care vin din partide, din fruntea partidelor?

Nicolae Munteanu: „Partidele s-au măscărit, s-au compromis. Mi se pare că ar fi mai bine să vină un om de treabă independent, pe care lumea să-l ştie personal.”

Europa Liberă: Dar cum aţi vrea să fie preşedintele? Unul cu autoritate sau unul autoritar? Un tătucă sau unul care, în condiţiile unei democraţii, să poată să pună baza unui stat adevărat, bazat pe lege, pe buchea legii?

Nicolae Munteanu: „E ştiut că un băiat competent, inteligent, insistent. Trebuie să ştie bine ceea ce vrea să facă, să ştie bine să aducă la cunoştinţa populaţiei, alegătorilor ce vrea el să facă şi să nu fie corupt.”

Europa Liberă: Domnule Nicolae Munteanu, dumneavoastră, ca alegător, aveţi doi preşedinţi, unul al Portugaliei şi altul al Moldovei. Care vă este model pentru dumneavoastră?

Nicolae Munteanu: „Bună întrebare. Acel preşedinte care are mai multe succese, mai mari succese. Preşedintele ţării e tatăl nostru. El trebuie să deschidă uşile pentru oamenii de afaceri, să deschidă uşile țărilor ca să fim primiţi în lume, ca să fim acceptaţi, să atragem investiţii în ţară.”

Europa Liberă: Dar este o diferenţă între felul cum conduce ţara preşedintele din Portugalia şi cel din Moldova?

Nicolae Munteanu: „Este. Preşedintele din Portugalia mi se pare mai serios, mai responsabil, fiindcă de dânsul depind multe, depinde vectorul principal al politicii ţării. Şi dacă Portugalia astăzi este în Uniunea Europeană şi în NATO, aceasta s-a făcut cu eforturile, în primul rând, ale preşedintelui ţării, ceea ce îi lipseşte actualului preşedinte al Republicii Moldova, domnului Timofti, ieşirile în lume.”

Europa Liberă: El nu iese la sfat cu cetăţenii.

Nicolae Munteanu: „Nu iese nici cu cetăţeni şi nici cu lumea din jur, cu vecinii, cu Uniunea Europeană, cu republicile ex-sovietice nu iese. Unde a fost dumnealui? De aici e şi problema. Acum Moldova e într-o stagnare extraordinară. Mie mi se pare că el este dirijat de cineva din spate: „Fă aşa, fă aşa. Dar, în fond, nu fă nimic”. Preşedintele viitor trebuie să fie patriot.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă patriot?

Nicolae Munteanu: „Patriot e când te doare sufletul şi inima de ţara ta, de poporul tău, de economie, de copii, de bătrâni, de tot ce este în jur.”

Europa Liberă: Dumneavoastră acum vă spuneţi păsul la microfonul Europei Libere, dar dacă aţi fi acolo, în fruntea ţării, de unde aţi începe să faceţi ordine?

Nicolae Munteanu: „Să fi fost eu preşedintele ţării... Eu am fost preşedintele Sindicatelor medicilor raionului şase ani de zile.”

Europa Liberă: Unde?

Nicolae Munteanu: „La Ştefan Vodă. Şi vă spun drept, nu am pus mâna pe nicio copeică absolut, şi nu am tins spre hegemonie, spre înfumurare. Dar în fruntea ţării, mă gândesc din timp în timp, ce aş fi făcut eu, dacă aş fi fost acolo – corupţia, iată problema numărul unu a ţării Moldova. Dacă noi vom înfrunta şi vom obţine succese în combaterea corupţiei...”

Europa Liberă: Cum aţi ţine piept?

Nicolae Munteanu: „Pentru aceasta trebuie să ai susţinerea oamenilor întregii ţări, ca să poţi să porneşti o luptă împotriva corupţiei, împotriva mafiei, care este înrădăcinată în tot sistemul de conducere a ţării noastre.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi un alegător cu un vot din cei aproape un milion de cetăţeni ai Republicii Moldova aflaţi la muncă peste hotare. Iată milionul acesta va ieşi să voteze pentru următorul şef de stat?

Nicolae Munteanu: „Mă îndoiesc că vor ieşi toţi. Sunt patrioţi, nu vreau să spun că nu sunt.”

Europa Liberă: De ce e indiferenţa celor de peste hotare?

Nicolae Munteanu: „Fiindcă fiecare socoate că el de acum şi-a rezolvat problema, statul nu l-a ajutat la timp, el a fost nevoit să-şi lase familia, copiii şi să meargă în lumea mare să capete o bucăţică de pâine şi acum li se cere votul. Probabil, aceasta tot are o importanţă. Iarăşi, suntem moldoveni: de ce eu?, să facă ceilalţi. Şi dacă fiecare aşa spune, nu are cine ieşi în stradă şi nu are cine ieşi la vot, şi nu are cine să aleagă un om de treabă. Şi iată de aici toate relele.”

Europa Liberă: Şi atunci al cui va fi preşedintele care va fi ales?

Nicolae Munteanu: „Dacă în alegeri e sistemul partidelor, va fi al unui partid, care prin legăturile tenebre…”

Europa Liberă: Dumneavoastră credeţi în viitorul Republicii Moldova? Şi cine face acest viitor?

Nicolae Munteanu: „Cineva va câştiga neapărat. Nu se ştie dacă va fi cel mai cinstit candidat dintre toţi candidaţii care sunt. Vom trăi şi vom vedea.”

Europa Liberă: Pentru prima dată în cursa aceasta s-au antrenat şi femeile. Moldova cu o femeie în frunte?

Nicolae Munteanu: „Eu cam mă tem de comandanţii-femei. Este în Uniunea Europeană, în Germania, Angela Merkel, acum în Statele Unite ale Americii luptă pentru putere doamna Clinton. Dacă va câştiga Clinton, nu cred că civilizaţia, că lumea întreagă va fi în stabilitate. Nu prea cred, nu ştiu de ce. Dar aici trebuie o ambiţie bărbătească. O problemă dintre cele mai grele a viitorului preşedinte este consolidarea şi unirea tuturor cetăţenilor de diferite naţionalităţi. Din păcate, propaganda de peste hotare, rusă, este foarte puternică. Și mi se pare că din ce în ce devine mai puternică şi mai răspândită, mai mulţi adepţi au, fiindcă de acolo se lucrează mult, dar din partea opusă foarte puţin. Familiile noastre sunt atât de amestecate cu diferite naţionalităţi, foarte amestecate. În fiecare familie este câte un rus şi de aici şi pacifismul acela, şi liniştea din cale afară a poporului moldovenesc, se lasă dominat de influenţa din afară. Dar influenţa din afară vine numai din Rusia. Eu visez Moldova zi şi noapte. În toată seara sau peste o seară visez Moldova, am acolo încă fetiţa. Dar indiferent de aceasta, Moldova pentru mine este totul. Şi cei care zic că în Moldova nu ai ce face, greşesc amarnic. Numai cei care nu au trăit peste hotarele ţării Moldovei pot să vorbească aşa, dar cel care a trăit în străinătate niciodată aşa nu va spune.”

*

Oleg Boghenco este inginer fizician. Dar pentru că în Moldova nu a fost apreciat la justa valoare, a ales și el străinătatea. Și-a făcut un nume bun la Lisabona. Este și președintele Centrului Cultural Moldav din Portugalia. Are două cetățenii. El spune că găsește mai multe diferențe decât asemănări între felul cum înțeleg politicienii portughezi și cei moldoveni să administreze treburile unui stat. Urmărește îndeaproape tot ce se întâmplă la baștină și mai ales felul în care începe campania prezidențială.

La Lisabona

Oleg Boghenco: „Desigur că noi urmărim toate evenimentele de acasă. Şi acesta este unul dintre evenimentele care într-adevăr sunt principale. Pentru că la referendumul din 2010 nu toată lumea a înţeles ce li s-a permis să hotărască – să aleagă poporul preşedintele, dar nu Parlamentul.”

Europa Liberă: Şi voi credeţi că e o mare diferenţă între un preşedinte ales de cetăţenii cu drept de vot şi preşedintele ales de către deputaţi?

Oleg Boghenco: „Eu cred că e mare diferenţă. În primul rând, acesta va fi un preşedinte care nu apără interesele unui grup de influenţă. Aici e mai mare probabilitatea ca să ajungă un preşedinte care va fi mai independent de unele grupuri.”

Europa Liberă: Dar Constituţia îi atribuie anumite împuterniciri preşedintelui. Ele nu sunt atât de largi ca să aibă influenţă totală.

Oleg Boghenco: „Noi nu suntem o ţară prezidenţială, unde preşedintele hotărăşte totul, cu toate că poate ar fi bine, în cazul unei ţări ca Moldova, mică, unde se poate de hotărât foarte repede lucrurile şi se poate într-adevăr de scos ţara aceasta din mocirlă. Dar avem ceea ce avem. Preşedintele ţării nu are mari împuterniciri, însă este un factor de decizie în multe cazuri – numirea premierului el o hotărăşte, merită sau nu merită. Sunt nişte lucruri care sunt concrete. Și el are putere. Şi dacă un preşedinte are putere, dar să fie aşa ca şi preşedintele, şi guvernul să lucreze la unison, anume în folosul poporului, dar nu în folosul anumitor grupe, ar fi minunat.”

Oleg Boghenco

Europa Liberă: Dar, în general, cum se tălmăceşte această dorinţă a cetăţeanului ca preşedintele cât mai mult timp să se gândească la grijile poporului, la necazurile cetăţenilor? Şi de ce atât de exagerate aceste aşteptări din partea firului ierbii că preşedintele, dacă va fi ales, va veni să rezolve totul în calitate de salvatorul naţiunii?

Oleg Boghenco: „Eu cred că niciun preşedinte nu va putea fi salvator al naţiunii. Doar dacă va fi un preşedinte foarte charismatic, să-i poată mobiliza pe toţi. Numai în aşa caz. Dar pentru un preşedinte e foarte complicat să facă aşa lucru, mai ales la noi în ţară, unde nu se ştie ce va fi înainte. La noi e ţara minunilor. Indirect toţi sunt vinovaţi – şi eu, şi celălalt, şi celălalt. Pentru că, la momentul când au fost primele alegeri, noi toţi am votat şi avem ceea ce avem. E rău că mecanismul invers nu există. Da, noi am votat, oamenii au ajuns la putere, dar când să-şi dea darea de seamă, nu-şi dau darea de seamă. Dacă tu nu ai îndeplinit ceea ce ai promis, du-te! Fără ca poporul să iasă în drum şi să te scoată cu furcile!”

Europa Liberă: Şi de ce cetăţenii nu judecă omul după fapte, dar după promisiuni?

Oleg Boghenco: „Se vede că aici este lipsa unei culturi politice a poporului nostru. Pentru că nu trebuie să-l crezi pentru vorbe frumoase, dar să-i vezi faptele.”

Europa Liberă: Oleg Boghenco are doi preşedinţi, pentru că deţine şi două cetăţenii – cetăţenia portugheză şi cetăţenia Republicii Moldova. De la care preşedinte sunt aşteptările mai mari?

Oleg Boghenco: „Clar că aş vrea mai mult de la şeful statului moldav. Pentru că la noi e foarte simplu, fiecare, cum ar fi, visează să vină acasă. Ce nu am face, noi vrem acasă. Vrem să avem o încredere în cuvintele omului care le va rosti şi în faptele lui. Dacă acel om, cred că timp de o jumătate de an se va manifesta, din ceea ce spune, ceea ce face, dacă aceasta va coincide cu promisiunile... Oamenii sunt flămânzi acum de un lider, aceasta se vede cu ochiul liber. Nu ne va salva nimeni, trebuie toţi împreună – clasa politică şi noi. Nu ne va salva nimeni în privinţa aceasta.”

Europa Liberă: Pentru că se vorbeşte foarte mult şi despre votul din diasporă, voi credeţi că e un vot decisiv?

Oleg Boghenco: „Un milion e un vot sănătos, e mult. Dar nu s-a făcut o campanie mai deschisă, să fie explicat, să fie rugumat de ce poporul trebuie să aleagă un preşedinte, trebuie să înţeleagă oamenii.”

Europa Liberă: Dar de ce cei de peste hotare sunt pasivi? Sau indiferenţa aceasta în rândul diasporei cum o explicaţi?

Oleg Boghenco: „S-au dezamăgit oamenii, ei la alegeri nu vor să vină. Vor fi alegeri şi veţi vedea câtă lume va participa.”

Europa Liberă: Cum explici tu această dezamăgire? Și de ce ei nu se mobilizează ca, din contra, să pună umărul să şi-l aducă în fruntea ţării pe omul care merită?

Oleg Boghenco: „Da, dar cine merită? S-au fript cel mai straşnic atunci când s-a votat coaliţia, ultima dată. Dacă nu ne trântea în gât coaliţia aceasta atunci, era să fie normal.”

Europa Liberă: Dar starea aceasta de spirit trebuie depăşită.

Oleg Boghenco: „Da, dar orice stare, ca să o depăşeşti, trebuie timp, însă timpul nu lucrează în folosul nostru. Pentru că noi trebuie acum să hotărâm, nu putem să mai lăsăm zece ani de zile să-şi mai bată joc, încă o pleiadă de politicieni să-şi bată joc de noi.”

Europa Liberă: Spiritul civic în rândul cetăţenilor Republicii Moldova cum îl trezeşti?

Oleg Boghenco: „Cum să-l trezeşti? Trebuie să începi a-i educa din şcoală. Dacă nu-l educi din şcoală... Ori trebuie să se întâmple ceva ca omul acela de acum să nu mai aibă ieşire şi atunci el se va trezi. Dar aşa el merge pe roţile puţin dezumflate: ne e bine azi, mâine poate ne va fi mai bine, nu se ştie. Dar să pună mâna pe inimă şi să hotărască, nu va hotărî.”

Europa Liberă: Dar viaţa Moldovei şi viitorul statului moldav după alegerile prezidenţiale va fi altul?

Oleg Boghenco: „Cum putem spune, dacă nu ştim ce va fi? Este guvernul acesta, vedem ce face. Acum vom avea alt preşedinte. Că precedentul nu ştim dacă a fost sau nu a fost, nu am înţeles. Eu vă spun cinstit, nu vreau să critic, dar nu s-a simţit mâna preşedintelui. Mâna preşedintelui trebuie să se simtă în cazurile când trebuiau luate nişte decizii care ţin de interesul ţării, de securitatea ţării. Am ajuns când va intra în istorie preşedintele în mandatul căruia s-a ruinat Banca de Economii a Republicii Moldova, banca de stat. Aceasta nu e o bancă oarecare, aceasta e banca de stat şi oamenii vinovaţi de aceasta încă se plimbă prin ţară.”

Europa Liberă: Să admitem că Oleg Boghenco ar deveni cel mai important sfetnic al preşedintelui. În calitate de consilier prezidenţial, ce sfat i-ai da următorului preşedinte?

Oleg Boghenco: „În primul rând, trebuie să-şi facă o echipă de profesionişti, nu numai de prieteni. E clar că azi, pentru a conduce şi hotărî ceva, trebuie să ai oameni de încredere şi specialişti, să se poată controla unul pe altul, să nu se spele o mână pe alta și tot timpul să fie dări de seamă concrete, să fie un om care să aibă curaj, să ia decizii bărbăteşti, dacă se va porni într-o direcţie să nu-l poată opri nimeni, să-l sperie, dacă îşi va crea echipa care să-l susţină şi în foc şi în tot, atunci da. Dacă va fi şi o legătură foarte bună cu guvernul, atunci se pot face multe lucruri.”

Europa Liberă: Deci, la alegeri veţi merge?

Oleg Boghenco: „E clar că mergem toţi. Pentru noi sunt foarte importante.”

*

Deși a prestat mulți ani munci necalificate, astăzi Alina Dudco își face cărare să ajungă să lucreze în justiția portugheză. În orașul Porto este președintele Asociației Kalina. Pentru că moldovenii aflați la muncă peste hotare decid și ei rezultatul alegerilor, i-am cerut și părerea ei despre cursa prezidențială.

Europa Liberă: Cetăţenilor li s-a redat dreptul de vot să-şi aleagă ei conducătorul ţării.

Alina Dudco: „Vom trăi şi vom vedea. Dacă într-adevăr va fi o posibilitate şi vom găsi persoana care ne va putea reprezenta –nu degeaba se spune că aşa cum e preşedintele, aşa e ţara, fiindcă acesta este faţa societăţii, el pleacă în societate şi el reprezintă poporul – şi dacă va fi găsită persoana dată, voi fi cea mai fericită cetăţeancă a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar ce fel de om vreţi să ajungă în fotoliul preşedintelui? Cine să vă reprezinte? Ce calităţi să aibă cel care râvneşte la fotoliul prezidenţial?

Alina Dudco: „Mie mi-e indiferent dacă va fi bărbat sau femeie, începem de la asta. În al doilea rând, sigur că e bine să aibă o vârstă medie, când are o experienţă de viaţă şi are dorinţa de a face ceva şi să aibă interese concrete. Ar fi bine să fie o dare de seamă cu platforma propusă la început. Fiindcă, cu regret, ceea ce ei vin şi ne spun la început nu coincide cu ce se încheie mandatul lor.”

Europa Liberă: Dar alegătorii cred în promisiuni? Sau a venit timpul să creadă mai degrabă în faptele pe care le-a făcut persoana care vrea să ocupe o funcţie în stat?

Alina Dudco

Alina Dudco: „Noi credem ceea ce vedem. Ochii văd şi atunci noi putem crede.”

Europa Liberă: După ce criterii judecaţi voi omul care trebuie să ajungă în fruntea ţării?

Alina Dudco: „Deja să aibă ceva în cariera sa. În cazul acesta ar fi bine să fie o simbioză de cetăţean care a făcut ceva şi ca politician care deja a făcut ceva. Aceasta ar fi ideal. Desigur că sunt persoane care au făcut mai puţin în una sau altă parte, dar dacă noi vedem un potenţial, îi dăm un vot de încredere. Eu acum vă voi povesti o întâmplare despre alegeri. Bunica îmi spune: „Mă duc la alegeri”. - „Bunică, dar pe cine vei alege?”. Acesta era încă pe vremea comunistă. „Ei, pe cine voi alege? Pe acesta care a fost şi patru ani în urmă”. - „Dar de ce?”. - „Dacă noi i-am făcut casă, i-am însurat băiatul, şi el a făcut drumul de la primăriei până acasă. Fata a măritat-o mai înainte, băiatul i l-am însurat, casă i-am construit, drumul l-a făcut, acum va face şi pentru noi”. Undeva vocea poporului are și dreptate, câteodată trebuie să fim mai şmecheri, mai descurcăreţi în situaţii. Sigur că o calitate primordială pentru a fi preşedinte e să fie gospodar. Fiindcă e ca şi cum ai fi stăpân în casă, numai că diferenţa e că în casă ai totul în particule minuscule, dar aici e la scară mare.”

Europa Liberă: Dar este o diferenţă între felul cum administrează treburile ţării preşedintele portughez şi cel moldovean, de exemplu? Ce diferenţe vedeţi voi?

Alina Dudco: „Preşedintele portughez e nominal, el doar este observator dacă tot ce face Parlamentul e în conformitate cu legea şi atât. Preşedintele portughez a fost anul trecut ales, a fost lector, profesor la universitate, a predat juridica. E cu grad ştiinţific, o persoană care permanent era la televiziune, permanent era în opoziţie, permanent îi critica pe toţi, desigur constructiv, pe urmă şi-a înaintat candidatura pentru preşedinte şi poporul l-a ales. A câştigat cu 90%.”

Europa Liberă: Voi sunteţi cetăţenii care votaţi şi pentru cei care conduc cu Republica Moldova, şi pentru cei care conduc cu Portugalia.

Alina Dudco: „Da.”

Europa Liberă: Sunt mai multe asemănări sau mai multe diferenţe între felul cum se înţelege să se administrezi treburile unui stat aici, în Portugalia, şi acolo, în Moldova?

Alina Dudco: „Cu regret, în Moldova domină grupul, interesul personal, de partid. Dar dacă aş spune că aici nu domină, aş fi laşă. Nu e corect. Şi aici domină. Pur şi simplu, aici e în măsură, nu poţi face aceasta în mod vizibil, e imposibil ca toţi cumetrii să fie la cârmă şi toţi să conducă, că acesta e frate, că acesta e nepot. Aici, apriori, aceasta e imposibil.”

Europa Liberă: Felul cum înţeleg politicienii din Portugalia şi cei din Republica Moldova să soluţioneze problemele în favoarea cetăţeanului se deosebeşte?

Valentina Ursu la Porto

Alina Dudco: „Se deosebeşte destul de mult. Sunt foarte multe lucruri frumoase făcute în Portugalia pentru cetăţeni, cetăţeanul e privit ca personalitate. Chiar dacă şi aici sunt foarte mulţi nemulţumiţi, dar... Este o frază, când treci de la rău la mai puţin rău, deja e mai bine. Portughezii au scăpat de sărăcie sigur că prin ajutorul comunităţii europene. Portughezii au participat la numeroase proiecte, proiectele acestea au fost exact puse pe anumite domenii, nu au fost spălări de bani. Vreau să mai spun un lucru, portughezii au fost sancţionaţi pentru faptul că nu au cheltuit toţi banii. Chiar şi noi participăm la diferite proiecte care vin din comunitatea europeană şi darea de seamă este foarte strictă, e imposibil ca să nu fie făcut exact ceea ce ai planificat.”

Europa Liberă: Dar ce îi lipseşte Republicii Moldova să se asemenea cu Portugalia?

Alina Dudco: „Eu consideră că un stăpân bun, care să nu fie indiferent, hapsân, lacom, să fie conştient şi să fie omul priceput la locul potrivit. Pentru mine aceasta e esenţial, să fie un gospodar. Noi ne lăudăm, ne bucurăm când vedem o gospodărie frumoasă. La fel depinde de gospodarul ţării. E ca şi cum ai face o gospodărie a ta. Noi în gospodărie nu avem probleme? Trebuie să ducem copiii la şcoală, la grădiniţă, la universitate, după aceea cresc, trebuie să facem una, alta în casă, să punem covoare, acesta e textilul, industria uşoară, industria grea, vrei să cumperi un tractor, fiindcă ai pământ. Dacă pui şi ştii cum să gestionezi mia aceasta de lei totul se face.”

Europa Liberă: Dacă Alina Dudco, ipotetic, ar fi în fruntea ţării, de unde ar începe să facă ordine în această gospodărie numită Republica Moldova?

Alina Dudco: „Eu aş începe de la drumuri. Aceasta e în primul rând, drumurile. În al doilea rând, aş pune industria, ca să fie făcute negocieri cu toate ţările. După industrie – educaţia. Când spun „educaţie”, am în vedere absolut totul, de la grădiniţă şi terminând cu universitatea.”

Europa Liberă: Dar justiţia unde ar fi?

Alina Dudco: „Trebuie să fie numărul 1, dar nu pot fi mai multe numere de 1, este 1a, 1b, 1c, 1d. Pe punctul 2 nu e niciuna. Şi sănătatea, şi asigurarea socială. Justiţia trebuie să fie o prioritate, fiindcă trebuie să fie legea care subordonează, să ştii cum să faci aceasta. Legea nu e destul să fie scrisă, dar și explicată, trebuie să fie ştiută cum se pune în practică. A fost emisă o lege, trebuie să fie adusă şi la acel omuleţ de la sat care nu ştie cum aceasta se pune în practică. Atunci este bine.”

Europa Liberă: Deci, la 30 octombrie veţi merge la votare?

Alina Dudco: „Neapărat. La 30 octombrie eu neapărat voi veni şi voi da votul meu.”

Europa Liberă: E preţios votul?

Alina Dudco: „Sigur. E destul de preţios, este obligaţiunea oricărui cetăţean al Republicii Moldova.”