Orice campanie electorală amplifică interesul pentru biografia aspiranților la demnități publice. Trecutul și prezentul politicienilor este întors pe față și pe dos. Numai că libertatea de exprimare, critica și dreptul fundamental al cetățeanului de a fi informat au și anumite limite. Viaţa privată este una din ariile pe care presa ar trebui să le trateze cu maximă delicatețe.
Your browser doesn’t support HTML5
Dreptul la viața privată
Avocatul Valeriu Pleșca este de părere că politicienii înscriși într-o cursă electorală își asumă cu bună știință faptul că vor fi verificați de presă și cetățeni și trebuie să fie toleranți la un grad mai mare de critică, pe când jurnaliștii au libertatea în a scrie despre politicieni atâta timp cât subiectele lor sunt de interes public:
„Publicul are dreptul să fie informat, drept care este esenţial într-o societate democratică. Drept care în anumite circumstanțe se poate extinde și asupra vieții private atunci când vorbim despre politicieni. Or, echilibrul între respectarea dreptului la viață privată și contribuţia pe care o aduc articolele, fotografiile despre viața privată a politicianului, trebuie să fie interesul general al societății. Politicienii se expun cu bună știință unui control mai atent al publicului asupra faptelor lor. CEDO indică în mai multe hotărâri, inclusiv în cele în care este vizată Republica Moldova, Flux versus Moldova, indică că politicienii trebuie să accepte în mod conștient verificarea faptelor lor, și, drept urmare, trebuie să dea dovadă de mai multă toleranță la critică”.
Fiecare cetăţean se bucură de dreptul la viaţă privată, prevăzut de Constituţia RM şi convențiile internaţionale semnate de țara noastră. Dreptul la viaţă privată sau dreptul la intimitate este definit de convențiile internaționale ca dreptul oricărei persoane de a-şi construi în mod liber şi de a-şi apăra propria sa sferă privată, precum şi de a-şi alege propriul său stil de viaţă, fără interferențe şi ingerințe din partea terților. Întrucât viaţa privată a devenit în ultima vreme o marfă foarte căutată de mass-media, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a amintit statelor membre, printr-o rezoluţie recentă, despre importanţa găsirii unui echilibru între dreptul la viaţă privată şi libertatea presei, acestea având aceeaşi valoare și neputând, prin urmare, a fi ierarhizate.
Sergiu Bozianu șef adjunct al Centrului pentru Protecţia Datelor Personale, notează că este în interesul publicului de a cunoaşte informaţia că un demnitar plătit din bani de la buget este cercetat pentru corupţie, dar asta nu presupune în mod automat divulgarea de date privind adresa domiciliului său, ori din fişa sa medicală. Interesul pentru presupusele fapte penale ale demnitarului nu admite violarea corespondenței sau interceptarea convorbirilor. Jurnaliștii, spune Bozianu, nu sunt în drept să publice informaţii vizând viaţă conjugală a politicienilor, informații despre copiii minori ai acestora și ar trebui să fie prudenți când operează cu informații din dosarele aflate pe rol:
„Funcționarul, pe de o parte îndeplinește anumite obligațiuni publice, pe de altă parte, el are dreptul la viață privată, familială. Este una când îndeplinești atribuții publice și este alta când pleci acasă și vrei să te odihnești cu familia. În unele cazuri chiar se exagerează, se urmărește cu camera, ce am mâncat, unde merg la sală și altele. Am avut cazuri în care copiii demnitarilor au fost filmați și au avut apoi probleme. Au fost recunoscuți la școală. Este important să echivalăm necesitatea de a face ingerință în viața privată a demnitarului cu interesul pentru public. Deci, interesul public trebuie să fie mult mai mare, decât simpla curiozitate.”
Într-o campanie electorală cetățenii manifestă un interes sporit pentru averile candidaților, cheltuielile pe care le fac, dar și pentru informația din viața de familie, spune jurnalista Anastasia Nani, redactor-șef al portalului Centrului de Investigații Jurnalistice www.anticoruptie.md. Jurnalista consideră că interesul cetățenilor este îndreptățit, pentru că ei sunt chemați să-și dea votul pentru politicieni, iar jurnaliștii trebuie să satisfacă acest interes, ghidându-se strict de codul deontologic:
„Jurnaliștii ar trebui și este misiunea lor să portretizeze cât mai complet candidații, să arate în ce scandaluri au fost implicați, dacă au fost la funcţii publice, să vedem cum au gestionat banii publici, dacă au firme, interese. Și cetățenii, și jurnaliștii sunt curioși să afle date, inclusiv din viața privată, cu cine este căsătorit, nu în zădar unii politicieni își scot în față soțiile, pentru că știu că asta prinde la public, și vor să arate că sunt buni familiști. De multe ori, așa cum am constatat, în spate nu e chiar așa. Acum depinde de fiecare redacție cum își construiește politica editorială și până unde poate să meargă în dezvăluirea informațiilor despre viața privată a politicienilor”.
Cazurile de ingerință în viața privată, inclusiv a politicienilor, pot fi comunicate atât Consiliului de Presă, care va da anumite recomandări de ordin deontologic instituțiilor media, sau Centrului pentru protecţia datelor personale, care va dicta sancțiuni în cazul constatării violării vieții private.