Vârstă: 44 de ani
Funcţii deţinute: ministru al educaţiei (24 iulie 2012 - 30 iulie 2015); consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale (2010-2012); director al Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare de la Ministerul Economiei (18 august 2005 – 30 iunie 2006).
Maia Sandu pedalează avantajele sale de a fi un preşedinte integru, neşantajabil, care va lupta cu corupția şi va scăpa ţara „de clanurile mafiotice care au capturat-o”.
Criticii ei, inclusiv foşti colegi de guvernare, îi reproşează că a făcut parte din cabinetele de miniştri care vor intra în istorie pentru deciziile controvesate şi netransparente adoptate în cazul dispariției a circa un miliard de dolari din sistemul bancar şi a concesionării Aeroportului Chişinău şi că, fiind la putere, ar fi tolerat fărădelegile despre care vorbeşte de când s-a situat în opoziţie intransigentă.
Your browser doesn’t support HTML5
Maia Sandu: „Am demonstrat că schimbarea se poate face, și că știu și pot să lupt cu corupția”
Maia Sandu a lucrat la Ministerul Economiei în perioadele 1994-1998 şi 2005-2006, ultima funcţie deţinută a fost cea de director al Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare. În 1998-1999 a fost consultant la oficiul Băncii Mondiale din Republica Moldova, după care a avut colaborări sau a fost angajată pe perioade scurte de timp la organizațiile internaționale UNICEF, PNUD şi Banca Mondială. Potrivit unei investigaţii RISE Moldova, CV-ul oficial al preşedintei Partidului Acţiune şi Solidaritate ar conţine câteva inexactităţi sau exagerări deliberate.
RISE notează că Maia Sandu pretinde că a fost angajată pe post de economist la Oficiul Băncii Mondiale din 1998 până în 2005, ceea ce nu ar fi corespunde adevărului.
În 2009-2010, Maia Sandu a făcut un master în administrație publică la Harvard Kennedy School of Government, după care a fost angajată la Banca Mondială, sediul central din Washington, unde a activat timp de doi ani în calitate de consilier al directorului executiv.
Efectul camerelor de la Bacalaureat
Maia Sandu a general valuri de critici chiar din primele zile de aflare în funcţie. Fosta angajată a Băncii Mondiale a explicat că a preluat de la predecesorii săi reforma în ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor alocate învățământului şi a optimizării reţelei de şcoli. De cealaltă parte, i s-a reproşat că închiderea școlilor în unele sate va duce la dispariţia lor şi că „reforma s-a făcut fără consultarea populației (și fără consultări publice generale), într-un mod autoritar, arbitrar și chiar arogant”.
Instalarea camerelor video în centrele de Bacalaureat pentru a fi prevenite tentativele de copiat şi eventuale fraudări ale examenelor cu ajutorul profesorilor mituiţi, o altă iniţiativă a lui Sandu, a fost intens dezbătută. Rezultatele primei sesiuni susţinute în condiţii de supraveghere electronică, în 2013, au fost ca un cutremur pentru elevi şi părinţi - 42% din absolvenți au picat Bacalaureatul (32% după sesiunea suplimentară). Rezultate similare s-au înregistrat şi în următorii ani: 2014 (56%), 2015 (46%), 2016 (44%).
Această mică revoluţie a provocat deopotrivă laude şi critici, inclusiv din partea unor actori politici. „Niciodată în istoria Bacalaureatului, rezultatele examenelor n-au fost la fel de proaste. Ele denotă eşecul Ministerului Educaţiei şi, nemijlocit, al Maiei Sandu“, a spus comunista Ina Şupac atunci când PCRM a depus prima moţiune împotriva ministrei educației.
La nici un an de aflare în funcţie, nu doar comuniştii doreau retragerea Maiei Sandu de la Ministerul Educaţiei, dar şi liberalii. „Are gândire comunistă, pedepsește funcţionarii după placul ei, nu după regulament. De unde să avem copii sănătoşi când asupra lui stau camerele de luat vederi”, a declarat preşedinte PL, Mihai Ghimpu, în aprilie 2013.
„Nu ştiu ce are în vedere domnul Ghimpu. Din punct de vedere profesional, eu m-am format în Occident şi îmi este mai greu să fac comparaţie cu sistemul comunist“, a fost replica Maiei Sandu.
Codul Educaţiei promovat din a treia încercare
Lupta cu corupția din învățământ a vizat inclusiv funcţionari de la minister care ar fi comis fărădelegi, a scris presa. Unele persoane au figurat în anchete penale şi au fost destituite, dar au fost repuse în funcţie prin decizii de judecată. Ţinta reformelor au fost şi directorii de gimnazii şi licee, mai ales acei care fuseseră numiţi pe termen nelimitat fără să treacă printr-un concurs de selecţie, circa o treime din total. Lichidarea acestui privilegiu a fost prevăzută în Codul Educaţiei, adoptat în vara lui 2014, dar care a fost suspendată peste un an, după ce conducerea Ministerului Învățământului a fost schimbată.
Promovarea Codului Educaţiei a fost o provocare nu doar pentru ministra Maia Sandu. Guvernele anterioare elaboraseră alte două versiuni (2008 şi 2010), dar au renunţat la ele fără prea multe explicaţii. Potrivit unei declaraţii a ex-preşedintelui parlamentului Marian Lupu din 2007, adoptarea Codului Educației era una dintre restanţele Republicii Moldova rezultate din angajamentele asumate faţă de Consiliul Europei.
Între timp în învăţământ s-au acumulat multe probleme de care nimeni nu avea curajul să se apuce, deoarece se impuneau remedii extrem de nepopulare, spuneau experţi neangajaţi politic. După părerea lor, inițiativele Maiei Sandu se distingeau pe fundalul unei stagnări generale în materie de reforme. Aşa a apărut eticheta, folosită de o parte a presei, de „cel mai reformator ministru”.
Intențiile ministrei Maia Sandu au trezit critici în toate taberele: unii îi reproşau că aceste reforme nu au atins nivelul universitar, mai ales facultățile cu profil pedagogic, unde studiile lasă de dorit, iar înainte de a evalua cu stricteţe elevii trebuiau să se preocupe de cunoștințele dascălilor; la fel, nemulţumiţi erau profesorii care au cerut salarii adecvate şi dotarea cu materiale didactice; cerințe au înaintat şi unii părinţi care s-au întrebat de ce nu este curmat fenomenul plăților neformale.
Ministra Maia Sandu a spus că aceste probleme urmau să fie soluţionate în următoarea perioadă. „Nimeni nu spune că toate reformele au fost ideale, învățăm”, a spus ea la Moldova 1 deja după părăsirea fotoliului ministerial.
La un pas de a deveni premier
Din februarie 2015, Maia Sandu a făcut parte din guvernul minoritar condus de Chiril Gaburici, votat cu sprijinul comuniștilor. În ciuda acestui fapt, reprezentanţii PCRM au continuat s-o critice. „Ce a făcut Maia Sandu? Discreditează pedagogii, instituţiile de învăţământ, directorii de şcoli. Cum poţi să impui un director de şcoală să dea examene, când el are o experienţă de 20 de ani în calitate de conducător al instituţiei de învăţământ şi a atins vârsta de 60 de ani? Acoperindu-se cu paravanul aşa-ziselor reforme, Maia Sandu face prostii”, a declarat liderul comuniştilor Vladimir Voronin.
La începutul lunii aprilie 2015, experţii companiei americane Kroll au prezentat autorităţilor o anchetă preliminară în cazul dispariţiei banilor din cele trei bănci devalizate - Banca de Economii, Banca Socială și Unibank. Publicarea raportului Kroll a fost un subiect intens dezbătut de presă. În acest context, o voce distinctă a fost ministra educaţiei, care a cerut ca BNM să distribuie raportul membrilor guvernului şi ulterior să-l facă public, au mai relatat mass-media moldovene.
La 23 aprilie 2015, Maia Sandu a declarat, la emisiunea Interpol de la TV 7, că regretă că face parte dintr-un guvern votat de comuniști şi că, în opinia sa, Republica Moldova ar fi capturată de anumiţi politicieni. Ea a afirmat că a rămas în guvern pentru că a vrut să continue reformele din educaţie.
În luna iulie 2015, urmare a demisiei lui Chiril Gaburici, candidatura Maiei Sandu pentru şefia guvernului părea să fie foarte potrivită. Presa a scris că ea a cerut o întâlnire cu liderii celor trei partide din coaliţia de guvernare, în prezenţa reprezentanților partenerilor de dezvoltare, şi că a avut câteva condiţii: schimbarea guvernatorului BNM şi a procurorului general, lucru inacceptabil pentru democraţii, care ar fi trebuit să renunţe la presupusul control politic al celor două instituţii.
Democratul Marian Lupu a spus că nici PLDM nu a insistat prea tare cu candidatura Maiei Sandu, iar unii analişti au admis că tentativa de a o desemna pe Sandu a fost doar o încercare a fruntaşilor PLDM de a-şi spăla imaginea.
Maia Sandu era la acea vreme, potrivit portalului NewsMaker.md, ţinta multor critici din partea oponenților politici, dar şi persoana care putea restabili încrederea în guvernare, „bucurându-se de o reputaţie ireproșabilă”. „Ea nu a figurat în scandaluri de corupţie şi era sprijinită de partenerii de dezvoltare”, potrivit aceleași surse.
În luna octombrie 2015, Maia Sandu a declarat că ar fi interesată de funcţia de preşedinte şi că ar participa la un eventual scrutin prezidențial la care cetăţenii să aleagă şeful statului, dar respingea ideea de-a fonda un partid.
La sfârşitul anului 2015, fosta ministră a educaţiei a anunţat că lansează o mişcare politică „care să demoleze sistemul corupt, să aducă o clasă politică nouă promovată în baza meritocrației”. „Pentru adepţii aderării Republicii Moldova la UE, decizia Maiei Sandu a fost unul dintre cele mai aşteptate evenimente ale anului”, a notat ziarul de limba rusă „Panorama”.
În iarna anului 2016, Maia Sandu s-a alăturat protestelor organizate de Platforma Demnitate şi Adevăr, Partidul Socialiștilor şi formaţiunea lui Renato Usatâi, care şi-au declarat nemulţumirea faţă de „capturarea statului, corupţia la nivel înalt şi justiţie selectivă” şi pledau pentru organizarea anticipatelor. Activiştii din anturajul său, la fel ca şi cei din Platforma DA, încercau să se delimiteze de scopurile strategice ale socialiştilor şi ale formaţiunii conduse de Renato Usatâi.
La 15 mai 2016 a fost aleasă preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS).
Ca şi Andrei Năstase, liderul Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr, Maia Sandu s-a pronunţat pentru desemnarea unui candidat unic din partea formațiunilor de opoziţie de dreapta, fiind convinsă că doar astfel există şanse ca reprezentantul opoziţiei pro-europene să ajungă în turul doi. Ei negociază de câteva luni această chestiune şi au spus că vor lua o decizie în urma unor sondaje.
Cum o văd oponenții politici
Mai multe portaluri de limba rusă, mai ales cele care-i simpatizează pe socialiști şi pe Renato Usatâi, au scris constant că Maia Sandu ar fi „proiectul Statelor Unite”.
Socialistul Igor Dodon, fostul şef al Maiei Sandu în 2005-2006 la Ministerul Economiei, consideră că „sunt multe întrebări care ne fac să fim sceptici cu privire la integritatea ei de moralistă sfântă pe care și-o atribuie”. El i-a reamintit Maiei Sandu că a lucrat în cabinetele ex-premierilor Vasile Tarlev şi Zinaida Grecianâi, în diferite proiecte, după care a stat „alături de Plahotniuc şi Filat”, „iar acum se dă mare reformistă”.
Fruntaşul democraţilor Vladimir Plahotniuc afirmă că fosta colegă de guvernare a început să-şi schimbe părerea despre liderii PD doar după ce nu a fost promovată prim-ministru.
Ex-premierul Iurie Leancă îi reproşează acelaşi lucru, acuzând-o că pozează în „sfânta politicii moldovenești” şi că ar face-o pe „disidenta”.
Sociologul şi activistul Vitalie Sprânceană a afirmat că este surprins cum Maia Sandu în mai puţin de un an „s-a spălat de orice legătură negativă cu guvernarea precedentă, s-a re-creat ca un politician din afara sistemului, și-a inventat o legendă despre un fel de opoziție activă pe care ar fi făcut-o în cadrul guvernelor Filat și Leancă şi și-a construit o imagine de om «nou» în politică, capabil să schimbe sistemul”. Un lucru care, după părerea sa, ar trebui să pună pe gânduri.
La fel jurnaliştii de la portalul Noi.md au scris că ministra Maia Sandu ar fi votat fără să comenteze oferirea banilor din rezervele BNM băncilor problematice şi pentru concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău. În cel de-al doilea caz, ei se referă la prima şedinţă a guvernului, din 29 mai 2013, decizie care a fost suspendată în septembrie de Curtea Constituţională şi reconfirmată în luna octombrie 2013. Deja a doua oară, lidera PAS, după presupuse consultări cu partenerii străini, s-ar abţinut de la vot, potrivit aceleași surse.
Lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate a precizat în repetate rânduri că la data adoptării primei garanţii a guvernului în cazul creditelor de 9,4 miliarde de lei oferite băncilor devalizate din rezervele valutare nu se afla în ţară. A votat doar pentru cea de-a doua din martie 2015, de peste 5 miliarde de lei, dând curs motivaţiei că „doar așa a fost posibil ca deponenții să-și primească banii de la cele trei bănci”. Ea a infirmat însă informațiile ca ar fi ridicat mâna pentru concesionarea aeroportului.
Într-un interviu pentru Anticorupţie.md, Maia Sandu a spus că a aflat din presă despre preluarea Băncii de Economii de către grupul de companii condus de Ilan Shor. „Am formulat și eu odată o întrebare prim-ministrului dacă e adevărat ce se scrie în presă despre BEM, ce se întâmplă acolo, putem să discutăm? A fost o discuţie când deja se vorbea în oraș despre aceste lucruri și mi s-a spus că totul este bine, că lucrurile se rezolvă acum. După care în 2014, imediat după alegeri, am auzit despre faptul că la cele trei bănci a fost introdusă supravegherea din partea Băncii Naționale”, a menţionat Maia Sandu.
În colimatorul presei au intrat şi declaraţiile președintei Partidului Acțiune și Solidaritate referitoare la unirea cu România. Ea a spus că deţine cetăţenie română şi dacă o asemenea chestiune ar fi scoasă la referendum, ar vota „pentru”. În acelaşi timp a lăsat să se înţeleagă că nu acceptă specularea politică a acestui deziderat, subliniind că va opta pentru integrarea realizabilă pe diverse paliere. „Unirea va avea loc atunci când poporul va dori acest lucru”.
La capitolul avere, a declarat că deţine un apartament în Chişinău, o maşină şi aproape 75 de mii de dolari în conturi. Faţă de declarațiile pe venit din 2012, rezervele politicianei s-au redus în jumătate, au constatat unii jurnalişti.
Are sloganul: Am ales să înving sărăcia, corupţia, oligarhii