Deprinderi culinare: poate veganismul fi o optiune?

Vorbeam zilele astea cu un fost coleg de facultate, ajuns şi el de ani buni pe tărâmurile lumii noi, despre una alta - ce mai face, ce lucrează, unde studiază și la fel ca și dățile trecute am ajuns la tema care-l interesează cel mai mult - veganism-ul. Mi-a recomandat o duzină de documentare, care să mă convingă că renunțarea totală la produsele de natură animalieră este unica cale spre o sănătate de nezdruncinat. I-am spus că chiar aici pe campus-ul nostru avem un prieten chilian care nu mănâncă carne, dar nici fructe de mare și nu știu cum de-i reușește acest lucru.

Drept să spun, îmi place definiția care i-o dă el veganism-ului: îmi place că este vorba despre o alegere pe care oamenii pot s-o facă conștient și în deplină cunoștință de cauză. Cred că este bine să încercăm și chiar să reușim să ne descotorosim viața de obișnuințele culinare învechite în condițiile când sunt atâtea studii care ne arată ce ne face bine și ce ne face mai puțin bine.

Am o amintire foarte vie cum profesoara de biologie de la liceu ne îndemna la lecțiile ei să avem grijă ce mâncăm, iar de creștem acasă doi porci - unul să-l vindem și să cumpărăm citrice. Cred că undeva acest lucru a funcţionat pentru mine, pentru că acum dacă ajungem fără mere, atunci noi spunem că nu avem ce mânca şi respectiv trebuie urgent să mergem la farm-market.

În Moldova, totuşi, se mănâncă multă carne; am fost câţiva ani în urmă acasă la Paşte şi am fost expuşi la foarte multe mâncăruri din carne încât la un moment dat am simţit că deja nu mai rezistăm. Nu ştiu de unde se trage acest lucru, dar le plac moldovenilor mesele copioase. Probabil, pentru că sunt irezistibile, că ne dau o senzaţie de belşug, de împlinire psihologică. Nişte prieteni de familie ni s-au destăinuit că primul lucru pe care-l fac, când merg pe la ospeţe în Moldova, este să bea puţin cognac înainte să înceapă să mănânce să nu rişte otrăvire.

Personal, nu ştiu dacă reuşesc vreodată să ajung pur vegan, pentru că ne place brânzica, ne plac ouăle, peştele şi fructele de mare, dar totodată trebuie să mă destăinui că ori de cîte ori ne-am propus să postim - cea mai grea a fost prima săptămână după care este foarte uşor. În acelaşi timp, sunt total de acord că trebuie să reducem consumul de carne de natură animalieră.