Cămașă albă ca neaua cu butoane la mâneci, nu cu nasturi de proletar. Sacou nou-nouț, care se ridică scorțos la spate, ca straiele de preot. Și inflexiuni noi în voce. Oleacă de aroganță, că doar l-a felicit chiar Putin în persoană și l-a chemat în vizită. Oleacă de metal, de beschie, adresat oponenților care nu se ogoiesc. Un pic, doar un pic de compasiune pentru votanții din diasporă. Oleacă de modulații de caporal – командирский голос [voce de comandant] – pentru ortacii care se frământă de pe un picior pe altul, ca ogarii, înainte de vânătoare: „Nimeni nu mișcă în front, până nu dau eu comanda!”
Your browser doesn’t support HTML5
Puncte de vedere post-electorale
Cu asta pleacă la drum viitorul președinte, care nici măcar nu are răbdare să pună mâna pe Biblie, înainte de a se declara păstorul și ocrotitorul Moldovei.
Mai deunăzi, când i-am atras atenția în dezbateri că are ocaua mică, a replicat într-un limbaj care îl caracterizează mai mult decât ar fi vrut susținătorii săi. Unora chit că le este deja jenă. Cei mai mulți însă, deocamdată, sunt mândri. La fel ca și consăteanul care striga în fața camerei de luat vederi că o dată la 700 de ani se întâmplă minunea ca Sadova să dea Moldovei un președinte.