„La drum cu tata”

Jurnal de corespondent de la Berlin (William Totok) - „La drum cu tata”

Începînd de astăzi, coproducţia germano-română, „La drum cu tata”, rulează în cinematografele din Germania. Lungmetrajul a fost realizat de Anca Miruna Lăzărescu, originară din România, care trăieşte în Bavaria. Este cel de-al doilea film al regizoarei, după „Apele tac”, din 2011, un scurt metraj în care a tematizat trecerile frauduloase ale frontierei din România spre Iugoslavia, în perioada comunistă (a se vedea: Europa liberă, 14.2. 2011). Filmul a rulat şi în cadrul Berlinalei şi a fost distins ulterior cu numeroase premii internaţionale. Dacă în acest film Lăzărescu a aruncat o privire asupra unui capitol tabuizat al trecutului recent, în „La drum cu tata” (titlul german: „Die Reise mit Vater“) abordează un subiect, ancorat tot în trecut. Acţiunea se petrece pe fundalul evenimentelor dramatice din timpul invaziei Cehoslovaciei de către trupele unor ţări membre ale Tratatului (militar) de la Varşovia.

Fraţii arădeni Mihai (interpretat de Alex Mărgineanu) şi Emil (Răzvan Enciu), unul medic, celălalt elev, se duc împreună ca tatăl lor bolnav, William Reinholz (Ovidiu Schumacher) în Republica Democrată Germană (RDG/DDR). Profitînd de relaxarea politică din acea perioadă, dar şi de faptul că Mihai a acceptat să furnizeze Securităţii informaţii, întreaga familie obţine paşapoarte turistice. În timpul şederii lor în RDG, tatăl celor doi fraţi urmează să fie operat într-o clinică est-germană.

Imagine din filmul „La drum cu tata”

Filmul trăieşte din contrastele şi deosebirile existente între personaje, stări, situaţii şi acţiuni, bine zugrăvite de către regizoare. Pe de o parte se află cei doi fraţi: Emil, un tînăr furios şi vizibil nemulţumit de situaţia din ţară, şi Mihai, un tip care oscilează între cumpătare şi oportunism, dispus la gesturi de compromis, care-i provoacă remuşcări de conştiinţă, mai mult sau mai puţin vizibile.

Imagine din filmul „La drum cu tata”

Jocul contrastelor la nivel de personaje este extins de către Miruna Lăzărescu şi asupra sistemelor şi societăţilor pe care familia le cunoaşte în timpul călătoriei, plină de peripeţii neprevăzute. Astfel, din cauza evenimentelor din Cehoslovacia, împreună cu alţi turişti estici, cei trei ajung într-o tabară din RDG, iar de acolo se pot întoarce acasă doar via Republica Federală Germania.

Şederea în Germania occidentală le-a rezervat celor trei alte surprize care se înscriu perfect în schema de construcţie a scenariului (semnat, de altfel, tot de Anca Miruna Lăzărescu). Pendulînd între ocazia unică, de a rămîne în occident, şi reîntoarcerea în România, Emil alege soluţia revenirii la Arad unde-şi va înmormînta tatăl care a murit în urma unui atac de cord la München. Mihai, care iniţial refuză să se-ntoarcă, revine şi el după ce îşi dă seama că Securitatea a început să-l tracaseze pe fratele său mai mic.

Calitatea remarcabilă, artistică şi politică, a acestui film, inspirat dintr-o întîmplare reală, constă în faptul că ilustrează fără stridenţe propagandistice un episod cheie din istoria secolului trecut. Anca Miruna Lăzărescu a dovedit că ştie să facă filme. Sperăm ca după „La drum cu tata” să mai urmeze încă multe alte filme!