Programele economice ale partidelor cu șanse de a intra în Parlamentul României au câteva similarități: toate sunt de dreapta, în sensul că propun scăderi succesive de taxe, toate au o mare doză de populism, fiindcă promit venituri disproporționate față de realitate și toate readuc, pe ocolite, statul în ecuația viitorului.
Astfel, social democrații propun scăderea Taxei pe Valoarea Adăugată de la 20% cât este anul acesta, la 18% în 2018, în vreme ce liberalii socotesc că ar putea ajunge chiar la 16% în în 2019. Partidul Social Democrat propune de asemenea scăderea impozitării veniturilor, astfel încât impozitul să fie zero pentru pensiile și salariile mai mici de 450 de euro (2000 de lei brut pe lună) și 10% pentru pensiile și salariile care depășesc această sumă. Pentru inginerii specializați în tehnologie informațională (IT) și pentru medici taxele vor fi zero indiferent de salariile acestor categorii. Contribuțiile tuturor angajaților către stat scad în programul social democrațiilor, iar impozitul pentru vânzarea-cumpărarea de locuințe va dispărea dacă valoarea acestora nu depășește 100.000 de euro (450.000 lei).
Programul liberalilor este oarecum complementar, ca și cum cele două partide ar face parte din aceeași familie. Astfel, Partidul Național Liberal promite dublarea salariilor medicilor, cadrelor sanitare și profesorilor plus mărirea alocațiilor copiilor de la 20 la 40 de euro pe lună (2000 de lei). Liberalii insistă de asemnea asupra unei investiții de 24 de miliarde de euro în economia României în următorii 4 ani, prin înființarea unui Fond de Dezvoltare Urban Rural cu un portofoliu de finanțări de minim 1 miliard de euro. Investițiile promise de liberali sunt, însă utopice, fiindcă cele 24 de miliarde avansate de ei înseamnă 15% din Produsul Intern Brut. Prin comparație, dincolo de ocean, Donald Trump a menționat un program de investiții echivalent cu 2,8% din Produsul Intern Brut al Statelor Unite.
Uniunea Salvați România, un partid curat, dar fără ideologie a vorbit despre dezvoltare sustenabilă, susținerea antreprenoriatului, a fermierilor, a investițiilor directe, a parteneriatelor public-privat plus stimulente și asistență financiară din partea statului pentru asociații agricole și fermieri. În programul Uniunii, România este plasată undeva între China și Germania, de aceea potrivit acestei formațiuni, guvernul ar trebui să adopte “o strategie industrială bazată pe tranziția spre industrii de tehnologie medie și înaltă și să exploateze din plin potențialul de a deveni un Sillicon Valley al Europei de sud-est și un hub industrial, logistic și de transport între Asia și Europa”.
Exagerările și promisiunile fără acoperire din programele economice ale partidelor românești nu sunt însoțite de argumente, de calcule de impact sau de previziuni profesioniste. De aceea mare parte din propunerile făcute sunt lipste de credibilitate, atunci când nu sut pur și simplu doar niște generalități.
Totuși, există o tendință care sugerează că statul trebuie să-și asume o educație de mai bună calitate, servicii de sănătate decente și un serviciu fiscal mai puternic.