Deși încă nu știm, guvernarea PSD a început. Este ca o rază cosmică pe care o vom simți doar când ne va arde la buzunare. Probabil săptămâna viitoare. La fereastra lui Liviu Dragnea lampa arde neîncetat. Oamenii lui au început deja să clocească bugetul, legile și ordonanțele, deciși să lase noi urme de neșters în viața noastră.
Aceasta e imaginea dragă PSD-ului: e gata de acțiune, fără compromisuri, pentru că negocierile sunt un moft, timp irosit inutil. Refuzul lui Liviu Dragnea de a merge la Cotroceni este deopotrivă un schimb de pumni cu președinția, să se vadă cine e șeful. Liderii PSD au invocat niște chichițe constituționale, cum că unii invitați nici nu ar face parte oficial din structura Parlamentului. Comedie curată cum invocă legile tocmai partidul care a dat țării cei mai mari infractori transformând lupta corp la corp cu corupția în tango! Pe de altă parte, deja se poartă ca noii șerifi din oraș, semn că n-au nevoie de decizia finală a judecătorilor pentru a fi siguri de procentele din Parlament și că n-au nimic de negociat pentru că au totul.
Your browser doesn’t support HTML5
Sinteza săptămînii politice românești cu Sorin Șerb
Totuși, dacă până acum părea că se bate cu umbra, de astă dată PSD a lovit ceva – pare-se orgoliul marilor înfrânți la alegeri. Întâlnirea de la Cotroceni, aparent informală, prospectivă, pare să fi încercat o operație pe viu pentru refacerea aparatului locomotor al dreptei politice, distrus în mare măsură de malaxorul alegerilor. Ghinion. Chiar în ajunul scrutinului, cel mai mediatizat osteolog, doctorul Burnei, a fost săltat de poliție pentru luare de mită și experimente ilegale. Nu a mai avut timp să-i pună PNL-ului un aparat de îndreptarea spinării. Dar, după cum a stat în ultimii ani, se pare că-i place așa, cu coloana strâmbă și cu două capete amputate.
Sunt unii care pretind că PSD nu s-a dus la Cotroceni pentru că pregătește debarcarea președintelui și una dintre acuze va fi graba lui Klaus Iohannis de a numi prim-ministrul, înainte ca judecătorii să confirme listele finale. E o grabă clandestină care amintește prea mult de tertipurile predecesorului specialist în alegeri imorale. Însă bunicii PSD sunt cei care au scris pe vremuri capitolul despre tovarășii de drum din cursul scurt de tactici și strategii NKVD-iste. Partidul lui Dragnea și-a negociat loialitățile parlamentare dinainte, deci stă și mănâncă popcorn, privind la încercările dreptei de a cârpi cu sperietori linia de front. PSD ține cătarea pe șeful cel mare. Ar fi un plan pe care vor să-l pună în aplicare. Pas cu pas. Primul pas ar fi să-i facă o ofertă pentru Palatul Victoria imposibil de acceptat și, respingând-o, să apară în fața alegătorilor drept nesigur sau resentimentar față de învingători. Președintele nu ar trebui să se îmbete cu șampania victoriilor trecute: să țină bine de cheile Cotroceniului pentru că PSD lucrează fin cu mâna stângă și are în codul genetic exproprierile revoluționare, mai ales ale palatelor prezidențiale. Și, cum a lăsat de înțeles nu odată Liviu Dragnea, partidul lui va rupe picioarele șubrede ale fotoliului prezidențial.
Victoria PSD la alegeri a fost zdrobitoare că abia de se mai văd niște urme genetice din așa-zisa dreaptă. De vină sunt lipsa de contact cu realitatea, aroganța, mesajele electorale incoerente și guvernul Cioloș de rateurile căruia s-au folosit PSD și sateliții acestuia pentru a scoate la suprafață ce e mai rău în infinitul mioritic: xenofobia, antisemitismul, colectivismul. PSD a câștigat nu cu un proiect nou de țară, ci cu unul vechi de pe vremea fascismului. Pe de altă parte, partidele care susțin că sunt de dreapta au mari probleme de orientare din cauza sucelilor. Și-au alungat potențialul electorat prin ironii groase pe teme sociale sau regional-etnice. Au vorbit despre teleormanizare și vasluificare, arzând în avans tarlalele și otrăvind bazinele electorale, să nu mai aibă de unde-și lua voturile. Au jignit inteligența multora cu clipuri sau bannere electorale în care-i demonizează pe adversari și pe susținătorii acestora, în loc să încerce să le ofere o alternativă viabilă sau măcar un vis mai frumos. Președintele Iohannis a contribuit constructiv și decisiv la acest eșec lăsând să se înțeleagă că este maestrul păpușar al partidului, cel care numește sau revocă lideri sau candidați, controlează guvernul și face politică totală. Însă ucenicul vrăjitor al lui Băsescu nu mai știe cum să oprească vraja care-i pe punctul să-i devină fatală.
Sporul electoral negativ al PNL a început să-i facă pe unii să se teamă de momentul când va intra, ca PNȚCD-ul, în marja de eroare. Ar fi ultimul partid istoric care intră în preistorie. Nu e o crimă, ci o sinucidere cu premeditare, spun alții. Urmele PNL-ului istoric au fost șterse în mare măsură de schimbul de garnitură dintre Alina Gorghiu, care și-a dat o binemeritată demisie, și Raluca Turcan, o nulitate gingașă, remarcabilă prin faptul că a fost a doua care a trădat în 2007 PNL pentru a da o brumă de legitimitate de dreapta Partidului Democrat, cu care au fuzionat ea și o mână de alți dezertori, formând PDL. Raluca Turcan a mai avut și o altă calitate care a făcut-o plăcută la Cotroceni: era soția purtătorului de cuvânt al fostului președinte Băsescu. Să nu ne mire dacă între PNL și PMP se vor schimba bezele și inele de logodnă. Revenit pe neașteptate în liga mare a politicii, Traian Băsescu vrea să facă opoziție, că se pricepe bine la ambuscade și terorism democratic. Cuțitul lui a cam ruginit, dar rugina e mortală. PMP este, de fapt, singurul partid care a câștigat cu adevărat alegerile. Se citește pe zâmbetul extatic al unui Băsescu revenit ca senator în bârlogul de la Cotroceni. PNL stă buimac în corzi, cu un scor mai mic ca la locale. Înfrângerea l-a lovit în simțul realității, astfel nu se explică de ce pe lângă Raluca Turcan mai apar doi perdanți de marcă ai partidului, în calitate de lideri interimari: Cătălin Predoiu și Cristian Bușoi, care l-ar putea învăța noi proprietăți ale cifrei zero pe matematicianul Nicușor Dan.
Dar nici USR nu pare să suporte prea bine procentele cu mult mai mici decât în sondajele flatante din perioada preelectorală și e pe punctul să se scindeze: soțul lui Clotilde Armand, prima doamnă a partidului, l-a acuzat public pe cel care a organizat alegerile, un om de afaceri prieten bun cu Nicușor Dan, că ar fi escamotat niște bani și că ar fi făcut o campanie negativă, nefiind homofob suficient de mult ca să-l placă și fundamentaliștii ortodocși. Nicușor Dan, obișnuit ca o ecuație să aibă același rezultat, indiferent de temperatura politicii, ia primele lecții de mecanică a fluidelor. Departe de a câștiga potul cel mare, tandemul câștigător la Consiliul general este în pragul divorțului.
Deși nu au fost validate încă listele finale de aleși și PSD nici nu și-a nominalizat prim-ministrul, Liviu Dragnea a avut primul schimb de replici cu fostul premier, actualmente asistatul social european Dacian Cioloș (primește o consistentă indemnizație lunară compensatorie pentru că a fost comisar european). La ultima ședință de guvern, acesta nu a vrut să amâne câteva tăieri de taxe, promise de altfel de PSD cu mare tam-tam în campanie. Se ceartă acum ca doi iubiți cine a sunat pe cine și de ce. Sigur e că partea lucioasă a promisiunilor electorale PSD începe să se scorojească. Contabilii partidului au descoperit că buzunarele bugetare s-au umplut de găuri negre și se roagă ca legea care-i scutește pe români de alte 102 taxe ( lege care a mai dat listei electorale PSD câteva procente din voturi) să fie anulată de Curtea Constituțională. Dar Liviu Dragnea ne face să simțim deja că nu va trece mult până vom reevalua guvernul Cioloș drept unul dintre puținele guverne decente din ultimii cincizeci de ani. Modeste, dar decente.
Vă întrebați unde sunt alegătorii în toate aceste calcule? Nu cumva au dispărut în experimentul electoral? Sunt chiar aici, în noul portret robot al alegătorului PSD, partidul despre care s-a spus că ține captiv electoratul în vârstă, de regulă rural, needucat, cu mari probleme de acomodare la economia de piață și la democrație. Că a câștigat de două ori mai multe voturi la țară decât PNL și de douăzeci și cinci de ori mai multe decât USR, nu e de mirare. Mulți consideră că înapoierea rurală contribuie din plin la naivitatea cu care sunt primite și crezute promisiunile politrucilor lui Dragnea. Mai ales că vin însoțite cu diverse ajutoare și venituri minime garantate. Însă PSD a primit și de la orășeni de două ori mai multe voturi ca PNL și de zece ori mai multe ca ale celuilalt partid urban, USR. În București, considerat centrul dreptei naționale, PSD a luat de trei ori mai multe voturi decât PNL. De asemenea, partidul lui Dragnea a câștigat cam la fel de multe voturi de tineri instruiți ca și PNL și mai mult cu câteva procente la categoria persoanelor cu educație superioară. Nu e doar o victorie cantitativă, PSD și-a mărit bazinul electoral canibalizându-și tovarășii de drum sau adversarii. Este un motiv de reflecție pentru cei care au ajuns în opoziție după alegerile din 11 decembrie. Ca de fiecare dată se spune că rezultatul nu e relevant, că nu s-au prezentat decât 40% dintre alegători așadar multele voturi ale PSD reflectă doar voința unei minorități. Însă este vorba despre o minoritate relevantă, cea care s-a dus la vot. Cei care se consolează spunând că nu au votat deci nu au ce-și reproșa să se uite mai bine în oglindă. S-ar putea ca nu peste multă vreme să nu se mai vadă.