Politigraf: caricatura anului 2016

2016 a început cu Pavel Filip sărutând a câta oară drapelul. De data aceasta - nu ca ministru simplu, ci ca prim-ministru.

O criză politică risca să înceapă, dar s-a găsit o soluție magică: președintele să fie ales din nou de către popor.

Vlad Filat își scrie promisele memorii pentru a arunca „naibii o dată în aer” sistemul politic din Republica Moldova.

Ca să devină președinte, Marian Lupu a făcut promisiuni deșarte. Le-a făcut degeaba: nici președinte de stat n-a mai ajuns, nici președinte de partid n-a mai rămas.

Candidata prezidențială, Maia Sandu, n-a mai aflat cine i-a plătit zborul cu avionul privat la Doha pe când era ministră.

Președinte cu ambiții mari, dar cu puteri mici, Igor Dodon nu poate decide dacă s-o ia după presupușii săi strămoși către râul Don, sau se întoarcă mai degrabpă cu fața către Prut.
 

Președintele Nicolae Timofti pleacă, dar nu cu mâna goală. A bătut șaua din timp, spunând că ceva îi lipsește. La sfârșit de an și de mandat, i s-a făcut hatârul.

Fir roșu al lui 2016, Vlad Plahotniuc are o prezență neoficială la guvernare. Tot o prezență neoficială - în caricatura anului.