18 organizații neguvernamentale au criticat recent inițiativa Ministerului Justiției de a exclude din Codul de Procedură Civilă prevederile ce se referă la aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie și inserarea acestora în Codul Contravențional. Experții spun că o astfel de modificare va îngreuna accesul la justiție și protecție pentru victimele violenței.
Europa Liberă: De ce organizațiile neguvernamentale cred că această inițiativă limitează accesul la justiție pentru victimele violenței în familie?
Ana Nani: „S-a luat exact textul din Codul de Procedură Civilă și s-a inserat în Codul de Procedură Penală, prin inserarea unor articole în Codul Contravențional. Pentru mine rămâne primordială posibilitatea victimei de a se adresa personal în instanța de judecată pentru a fi eliberată ordonanța de protecție. Acum, în situația dată, prin modificările ce urmează să fie operate, am marea frică în privința faptului că victimele nu se vor putea adresa de sine stătător pentru obținerea ordonanței de protecție, în condițiile în care nu vor fi efectuate modificări și la alte articole ale Codului Contravențional, ori Codul Contravențional prevede doar procedura în ce privește adresarea în instanța de judecată a agentului constatator, a polițistului. Nu sunt norme, urmează să fie modificată procedura ca să acorde posibilitatea victimei de a se adresa cu o cerere privind eliberarea ordonanței de protecție. În acest sens, urmează să fie efectuate mai multe modificări în Codul Contravențional pentru a acorda posibilitatea victimei de a se adresa cu o astfel de cerere.”
Europa Liberă: Victima ar trebui, în acest caz, să meargă la polițistul de sector să-i spună de cazul de violență și doar în această situație ar putea să beneficieze de protecția prevăzută de lege?
Ana Nani: „În condițiile care se propun acum, victima va fi nevoită să se adreseze polițistului cu o cerere pentru a porni procesul contravențional, și a declara actele de violență comise de către agresor, și ulterior va fi posibilă eliberarea ordonanței de protecție. Ori, în cazul în care victima nu va depune o astfel de cerere, instanța de judecată va invoca faptul că nici nu există violență în familie, în condițiile în care nu te-ai adresat la polițist. Noi avem multe cazuri când victima, din neîncredere față de polițiști, nici nu se adresează polițiștilor cu o plângere, dar se adresează cu o cerere privind eliberarea ordonanței de protecție, unde invocă una din formele de violență în familie. Din acest considerent, modificările care se propun vor fi doar în detrimentul victimei, nicidecum în favoarea acesteia.”
Europa Liberă: Totuși, se cere anume modificări în legislație, sau cum s-a ajuns la aceste intervenții?
Ana Nani: „Argumentul invocat în nota informativă este doar faptul că instanțele de judecată, în procedură civilă... iar cererile privind ordonanțele de protecție au elementul ăsta infracțional, astfel mai competenți vor fi judecătorii care au o specializare penală de a soluționa aceste litigii și actul emis va fi mai corect. Plus, instanțele vor avea mai puțin de lucru, vor fi descărcate cumva, ceea ce este nejustificat, pentru că tot instanțele de judecată vor trebui să examineze aceste cereri privind eliberarea ordonanței de protecție.”
Europa Liberă: Măsura legală de protecție în regim de urgență este o posibilitate relativ recentă, știu că experții din domeniu au militat mult timp pentru obținerea acestui lucru. Ce arată statisticile, pe cât de des se apelează la această posibilitate?
Ana Nani: „Noi avem o statistică pentru 2014, când au fost emise 900 de ordonanțe de protecție. Consideră că acest număr nu este unul atât de mare pentru instanțele de judecată. Dar, iată eu personal adresez cereri privind eliberarea ordonanței de protecție și, în mare parte, cererile pe care le solicit a fi eliberate vin de la victima, în cazul căreia polițistul nici nu cunoaște că noi ne adresăm cu astfel de cereri. Sunt și cazuri când victima se adresează de mai multe ori polițistului ca el să intervină ca să se obțină o ordonanță de protecție și de fiecare victimei i se invocă „nu este timp, adresați-vă la un avocat”. De aceea, consider că modificarea dată nu-și are rostul. Mai mult de atât, sistemul este deja pus la punct, operează din 2009, când s-au făcut modificările corespunzătoare. Până la momentul actual este deja o practică privind examinarea acestor cereri de eliberare a ordonanței de protecție, consider că nu este necesar iar să operăm aceste modificări, iarăși o perioadă îndelungată va fi nevoie pentru ajustarea legislației, ca să obținem din nou ceea ce avem în prezent.”
Europa Liberă: Asta îngreunează timpul în care victima ar putea să se simtă în siguranță, beneficiind de măsurile legale.
Ana Nani: „Exact. Totodată, va fi nevoie de o perioadă îndelungată de timp pentru a aplica noile modificări. Pentru că se adoptă legislația, este o perioadă îndelungată de timp până se implementează aceste modificări, iar în toată această perioadă victima rămâne fără protecție.”
Europa Liberă: Am putea admite aici că autoritățile cred că în multe dintre cazuri problema este de fapt una artificială, iar victimele iartă într-un final agresorii, pot să considere autoritățile că este o pierdere de vreme să se ocupe de toate cazurile?
Ana Nani: „Până la urmă sunt foarte puține cazuri când victima obține ordonanța de protecție și permite în continuare agresorului să vină în locuință. Aceste situații se întâmplă în condițiile în care, deși se întreprind mai multe acțiuni în vederea executării acestei ordonanțe de protecție, ele nu se execută. Și iată, în momentul în care acestea nu se execută, victima nu mai are încredere că vor fi întreprinse careva acțiuni, și din aceste considerente permite agresorului să vină în casă, de exemplu. Asta se interpretează la modul că „lasă, că deja i-a permis să intre în casă”. Dar, de fapt, sunt cu totul alte motive care au stat la baza faptului că i s-a permis agresorului să intre în casă. După mai multe adresări la poliție, victima deja lasă mâinile în jos. Dar sunt puține cazuri când victima iartă agresorul, dar aceste situații nu pot fi luate drept situații de regulă.”
Europa Liberă: Înțelegem că deficiențe în aceasta procedură de protecție a victimei există în continuare și ar fi multe de făcut și rezolvat.
Ana Nani: „Consider că prin operarea modificărilor care se propun a fi efectuate, nu se face altceva decât să se îngreuneze procedura de a obține ordonanța de protecție și privează victima de un remediu efectiv, de acces la justiție, de o soluție de a fi apărată de actele de violență în privința ei. Victima va trebuie să se adreseze polițistului, ulterior în instanța de judecată, și atunci instanța dacă va vedea că există o cerere a polițistului, și există probe... doar în cazul în care polițistul va dori să întreprindă careva acțiuni, atunci va fi emisă ordonanța de protecție.”
Europa Liberă: Va depinde de decizia polițistului?
Ana Nani: „În mare parte da, vom depinde de decizia polițistului, practic vom fi în imposibilitatea de a obține ordonanța de protecție în cazul în care noi vom invoca doar violența psiohologică, este mai greu de probat. Acum am solicitat ca să fie organizată o ședință, în care să argumentăm cum urmează a fi efectuate și dacă aceste modificări sunt sau nu benefice pentru victime. Sperăm ca victimele să nu aibă de suferit în urma modificărilor, dar din contra să fie protejate de actele de violență.”