In Statele Unite, o presedintie trage linie si face bilantul si o alta incepe. Care este – privita la cald – mostenirea lui Barack Obama, in política externa? - O relatare a corespondentului Europei Libere la Washington.
Cum poate fi evaluata o presedintie dupa care vine idea ca mai toate institutiile si practicile, care au stat la baza securitatii americane si globale trebuesc reconstruite? Cum va judeca istoria presedintia Obama depinde, pe plan extern, mai mult decit intern, de ceea ce va face Donald Trump.
A spune insa ca alegerea lui Trump se datoreaza neajunsurilor politicii externe a administratiei Obama este o exagerare pentru ca majoritatea americanilor si in special cei care au contribuit substantial la alegerea lui Trump stiu destul de putine despre política externa. Dar se manifesta o teama generalizata si obscura, alimentata de teorii ale conspiratiei in legatura cu globalizarea, decizii luate in afara tarii si pericolul terorist, care duce la respingerea refugiatilor si imigrantilor si tendinte de retragere si izolare de problemele globale.
Barack Obama a avut o politica externa prudenta si ghidata de principii, idei si valori. Donald Trump propune una pragmatica si bazata exclusiv aproape pe interesul national, asa cum îl percepe el. Obama a avut de facut fata unei crize economice globale si a adus America la liman, mai repede decit restul lumii. A avut in timpul mandatelor sale „primavara araba” si raspunsul a fost ezitant, confuz si in mare masura, ineficient. Efectele primaverii arabe sint minime si a fost o oportunitate.
Your browser doesn’t support HTML5
La activul administratiei este capturarea lui Osama bin Laden si faptul ca timp de opt ani nu s-a produs nici un atac major pe teritoriul Americii, dar terorismul international este inca una dintre marile primejdii globale.
Pivotul catre Asia a avut materializari palide si ceea ce ar fi trebuit sa fie incununarea, acordul comercial Asia-Pacific este practic abandonat, ceea ce creaza o oportunitate nesperata pentru rivalul regional China.
Administratia Obama a incercat sa ajute Europa Occidentala in chestiunea refugiatilor, dar asta a alimentat populismul sustinatorilor lui Trump, mai mult decit a ajutat eforturile de integrare si asimilare.
In Siria, poate cea mai mare nerealizare a lui Barack Obama, administratia s-a exprimat ferm, dar a actionat tirziu si excesiv de prudent, ceea ce in cele din urma a facut loc Rusiei si a contribuit la situatia de acum, cind, cel putin deocamdata, Assad pare sa-si fi asigurat supravietuirea política, in ciuda atrocitatilor comise.
Your browser doesn’t support HTML5
Raporturile administratiei Obama cu guvernul israelian au fost cel putin reci, desi cooperarea pe multe planuri a continuat si chiar s-a dezvoltat. Daca decizia administratiei de a permite adoptatea unei rezolutii a Consiliului de Securitate impotriva asezarilor evreiesti era luata cu citiva ani in urma, poate ar fi dus la deblocarea negocierilor, acum insa a fost doar un gest simbolic si contraproductiv de minie neputincioasa.
În chestiunea Coreei de Nord, pericolul s-a accentuat pentru ca nu s-a intreprins mare lucru, nici pentru intarirea presiunii, nici pentru angajarea unui dialog.
Acordul nuclear cu Iranul este considerat de administratie un succes, dar deschide si calea unei puteri regionale cu manifestari dovedit nocive.
Your browser doesn’t support HTML5
Dar chestiunea cea mai arzatoare, in aceste zile este politica față de Rusia. La fel ca si administratia Bush, Obama a incercat o resetare, dar actiunile si intentiile lui Vladimir Putin au adus raporturile intr-un punct primejdios, practic reluarea razboiului rece. Asta crede Donald Trump ca poate repara. Cei mai multi experti sint sceptici. Omul de afaceri pare sa mai sustina ca este nevoie de o prioritate – lupta impotriva terorismului – si ca toate celelalte aspecte, inclusiv ceea ce Putin face in asa numita strainatate apropiata si in Orientul Mijlociu, trebuiesc subordonate acestei prioritati. Ramine de vazut care e pretul cerut de liderul de la Kremlin, dacă asta va deveni intr-adevar política administratiei Trump.
Fapt este ca idealismul lui Obama – dovedit si de acordul de incalzire globala, deschiderea comerciala, sprijinirea democratiei in lume, cel putin in anumite privinte – va fi inlocuit cu viziunea unui presedinte care vede in fiecare problema si in insasi dezordinea globala, o oportunitate de a avansa, prin negociere, interesul american. Fostul secretar de stat Madelaine Albright crede ca situatia din lume este un dezastru in timp ce echipa lui Trump vede in fiecare dezastru si destabilizare, o oportunitate. Sa speram, asa cum a afirmat cu jumatate de gura presedintele Obama, la ultima sa conferinta de presa, că vom fi OK.