„Fake news” nu sunt doar știri false, ci false intenționat, folosite ca armă de campanie. Metoda e veche de cand lumea si folosită si recomandata des toți marii strategi si politicieni, din antichitatea chineza până la Machiavelli.
Puțini ar fi prevăzut însă amploarea fenomenului în era Internetului. In loc sa faciliteze accesul celor mulți la informația de calitate, Internetul a nivelat informația, înecând adevărul in valuri succesive de invenții și falsificări si făcând sa fie contestat statutul însuși al informației reale, introducându-ne în era post-adevăr, "post-truth" cum ar spune Donald Trump.
Unul din creatorii americani de asemenea site-uri de știri false, Paul Horner, chiar declară cui vrea să-l asculte că Trump a fost ales grație lui. El a difuzat, de pildă, știrea că manifestanții împotriva lui Trump sunt plătiți 3.500 de dolari. A scris-o sub formă de satiră, dar toată presa devotată lui Trump a preluat-o ca pe un fact. Asemenea fake news au fost întărite prin false anunțuri postate pe Facebook și Google. Unele asemenea știri mincinoase au generat un mai mare număr de clickuri și preluări decât analize serioase pe aceleași teme din presa de calitate, cum ar fi de pildă Washington Post sau New York Times. De pildă știrea falsă: „Papa Francisc îl susține pe Donald Trump”.
Foarte multe, dacă nu chiar majoritatea acestor site-uri create doar pentru a transmite știri false sunt finanțate de Rusia, atunci când au ca țintă Occidentul. Activitatea lor masivă, de-a lungul anului trecut, a fost îndreptată spre discreditarea candidatei democrate la președinție Hillary Clinton. Un alt scop a fost săparea încrederii americanilor în funcționarea propriei lor democrații.
Atât Facebook cât și Google au anunțat că iau măsuri și că angajează experți pentru a bloca și curăța rețelele de știrile false. Germania pregătește chiar o lege prin care difuzarea de știri false ar deveni un delict.
In afară de Rusia propriu-zisă, cea mai mare structură de site-uri de știri false folosite în alegerile din SUA a fost bazată în Macedonia, una din cele mai sărace țări din Balcani, în orășelul Veles. Acele site-uri funcționau chiar cu sprijinul autorităților locale, întrucât generau venituri și se considera că activitatea lor nu este contrară legislației macedonene.
Este ironic acum că dreapta și mediile conservatoare, precum și partizanii lui Trump consideră presa main stream, marea presă tradițională, ca propagând “fake news”. E ceea ce a spus Trump despre CNN, care a difuzat notele care expun posibile documente compromițătoare pentru noul președinte SUA și care s-ar afla în mâinile agenților lui Putin.
Este oarecum precum metafora hoțului care strigă după hoți.
******
„Stop Fals!” este prima şi deocamdată cea mai importantă platformă care identifică şi combate informaţiile false şi tendențioase din presa moldoveană. Platforma, parte dintr-o campanie mai amplă, a fost lansată în 2015 de trei organizații de media: Asociaţia Presei Independente, Centrul pentru Jurnalism Independent şi Asociația Telejurnaliștilor Independenți. Iniţiatorii spun că şi-au propus astfel să diminueze efectele şi impactul falsurilor mediatice care sunt difuzate pe diferite căi şi sub diverse forme de către unele instituţii media, precum şi să dezvolte spiritul critic al cetăţenilor. Platforma „Stop Fals!” este îngrijită de jurnalista Viorica Zaharia, preşedinta Consiliului de Presă. Ea spune că falsurile mediatice sunt de găsit peste tot: în presa scrisă, online sau la TV.
„Peste tot noi le căutăm şi încercăm să le demontăm, să demonstrăm pas cu pas că o anumită informaţie nu corespunde adevărului sau este parţial adevărată, sau dintr-un zvon, dintr-o informaţie neverificată s-a ajuns la un fals.” 1
Viorica Zaharie observă că ştirile false şi manipulatoare s-au multiplicat în ultima perioadă:
„Cred că falsurile mediatice sunt fabricate şi răspândite în perioade în care interesul pentru atacul asupra cuiva sau pentru schimbarea de atitudine faţă de tabăra adversă este mai mare. Am văzut acest lucru în campania electorală prezidenţială din toamna anului 2016. Atunci în media a fost plasat un număr destul mare de falsuri. Am scris despre asta foarte mult. Este vorba şi despre mitul referitor la migranţii din Europa care vor veni să invadeze Republica Moldova sau despre faptul că un candidat va închide bisericile şi altele. Concluzia noastră este că falsurile sunt elaborate cu un anumit scop. Ulterior se găsesc platforme, nu mai vorbesc despre calitatea acestor platforme mediatice care plasează falsurile şi le distribuie iar uneori ele ajung chiar şi în circuitul informaţional, în media respectabile.” 2
Eforturile unei singure campanii împotriva falsurilor mediatice nu sunt suficiente pentru a educa publicul şi a-l învăţa să aleagă grâul de neghină, consideră Viorica Zaharia. În opinia sa, campania „Stop Fals!” ar trebui extinsă la TV care este principala sursă de informare în rândul cetăţenilor, precum şi la nivel local. În cadrul campaniei sunt organizate întâlniri cu cetăţenii din diverse localităţi care sunt învăţaţi cum să descifreze falsurile mediatice. Numai că aceste întâlnirile sunt rare, spune Viorica Zaharia. Ea mai notează că ar fi nevoie şi de acţiuni sistemice, inclusiv de modificări ale legislaţiei, în ce priveşte de exemplu portalurile informative care sunt deseori folosite pentru plasarea şi răspândirea falsurilor mediatice.
„Cele mai multe dintre ele nu-şi declară proprietarii şi nu există informaţie pe site despre cine sunt autorii articolelor, ceea ce contravine Codului Deontologic. Iar atunci când e vorba de responsabilizarea sau de tragere la răspundere pentru răspândirea de defăimări sau de falsuri nu ai de la cine cere. Avem astfel de cazuri, de plângeri la Consiliul Presei. Deci, una dintre măsuri ar fi asta, să introducem în legislaţie obligaţia ca cei care deţin sau administrează nişte falsuri să îşi declare proprietarii şi să publice numele celor care plasează conținuturile. Aceasta ar fi o măsură de responsabilizare şi cred că ar opri plasarea masivă de informaţie falsă.” 3
Falsurile mediatice şi informaţiile manipulatorii rareori ajung să fie sancţionate de CCA, în pofida apelurilor repetate ale experţilor şi organizaţiilor de media care îi solicită reglementatorului mai multă vigilenţă în monitorizarea conținutului mediatic şi mai multă fermitate în aplicarea sancţiunilor. CCA se scuză de fiecare dată de legislaţia imperfectă care nu i-ar oferi suficiente pârghii de intervenţie.