17 state membre ale Consiliului Europei au introdus cota de minim 40% femei în parlamentele naționale și guvern. Statele nordice sunt cele mai avansate, dar, cu toate eforturile, la paritate (50% femei și 50% bărbați) nu s-a ajuns în nici o țară din lume, atrage atenția Carolina Lasen-Diaz, șefa departamentului de egalitate de gen din cadrul Consiliului Europei.
Lupta pentru aducerea drepturilor femeilor în societate la nivelul celor ale bărbaților pare de când lumea, dar este destul de recentă. Abia din 1991 toate femeile din Europa au câștigat drept de vot, când ultimele cantoane elvețiene (Appenzell Ausserrhoden și Appenzell Innerrhoden) au promulgat in sfarsit legea care le-a permis femeilor să voteze în alegeri.
Toate politicile rămân vorbe în vânt câtă vreme statisticile arată că foarte puține femei ajung prim-ministru, președinte sau șef al Comisiei Europene, spune experta Consiliului Europei, Carolina Lasen-Diaz. Această situație face ca femeile să creadă că ele, ca indivizi, au probleme, și nu sistemul. În continuare, în societatea noastră ca să ai succes ca femeie trebuie să fii frumoasă, suplă, să te imbraci bine. Dacă ajungi în vârf mai întâi primești aprecieri pentru cum arăți, și apoi pentru ideile tale, și același mesaj este transmis și de mass media. „Ne aflăm într-un moment critic în care trebuie să consolidăm ceea ce am câștigat, căci există o presiune constantă să renunțăm la anumite drepturi câștigate”, arată într-un interviu acordat în exclusivitate Europei Libere experta Consiliului Europei.
Your browser doesn’t support HTML5
În dialog la Strasbourg cu Carolina Lasen-Diaz (Consiliul Europei)
Europa Liberă: Doamna Lasen-Diaz, militați pentru pentru ca femeile să aibă mai multe drepturi, sau pentru ca bărbații și femeile să aibă aceleași drepturi în viața publică, având în vedere că femeile nu par a fi atât de conștiente de importanța lor în societate, de rolul lor în procesul de luare a deciziilor legislative sau politice dintr-o țară?
Carolina Lasen-Diaz: „Susținem ambele idei pe care le-ați menționat. În cadrul Consiliului Europei milităm pentru ca bărbații și femeile să aibă aceeași vizibilitate, putere, responsabilitate și participare în societate. De aceea, depunem eforturi pentru a aduce femeile la același nivel cu bărbații, pentru a obține egalitate, deasupra sexismului, pentru toți bărbații și femeile din Europa, în viața publică și privată.”
Europa Liberă: Și ce politici aplicați ca să atingeți aceste obiective?
Carolina Lasen-Diaz: „Există Strategia Consiliului Europei pentru Egalitatea de Gen, pentru perioada 2014-2017. Ne concentrăm pe cinci obiective. Primul dintre ele este si cauza care stă la baza dezechilibrului în acest domeniu: stereotipurile de gen și sexismul. Dacă vom continua să credem că femeile le sunt inferioare bărbaților, atunci degeaba vom face legi! Nu vom ajunge la egalitate de gen.
Un alt punct: violența împotriva femeilor. Trebuie să o prevenim, să o combatem și să protejăm victimele. În al treilea rând: să le oferim femeilor acces la justiție în aceeași măsură ca și bărbaților. Al patrulea: participarea echilibrată a femeilor și bărbaților în viața publică și în procesul de luare a deciziilor. Este foarte important să avem femei în parlamentele și guvernele noastre.
Nu în ultimul rând, facem eforturi să integrăm conținut și idei de egalitate de gen în tot ceea ce facem, la nivel legislativ și educativ, la nivel național și la cel al Consiliului Europei, politicile privind controlul drogurilor, politicile anticoruptie, cele impotriva spălării de bani, a traficului de ființe umane etc. Toate activitățile Consiliului Europei sunt croite să țină cont și de egalitatea de gen.”
Europa Liberă: Ați menționat stereotipurile. Cea mai bună unealtă aici este educația. Când vorbim despre participarea femeilor în viața politică sau în procesul de luare a deciziilor, ne lovim de o realitate care izvorăște din menirea ei fundamentală: aceea de a procrea și de a fi mamă. Ca să își implinească aceasta menire cu care este înzestrată natural, pe care nu ea a ales-o, dar care este un dar minunat, femeia trebuie sa iși dedice timp și energie. Iar în timp ce o femeie face și crește copii, bărbatul ei face carieră. Ca atare, acest rol, cel de mamă, pe care femeia nu il alege, dar pe care este fericită să îl joace, vine la pachet cu responsabilități pe viață și mai puțin timp pentru carieră sau implicarea în viața comunității.
Carolina Lasen-Diaz: „Desigur că este natural pentru o femeie să poarte și să nască copii, dar creșterea și educarea lor o poate împărți cu bărbatul. Femeile nu sunt singurele responsabile pentru creșterea copiilor. Și acesta este de fapt lucrul care le ține pe femei pe loc, sau în urmă. De exemplu, ambii părinți ar trebui să aibă dreptul la concediul de creștere a copiilor. Nu doar mama, în cadrul așa numitului concediu de maternitate. Bărbații și femeile ar trebui să impartă cât mai mult din activitățile casnice neplătite. Nu este vorba doar despre copii, ci și despre îngrijirea bolnavilor din familie sau a bătrânilor.
Toate aceste obligații familiale neplătite, de care se achită, de regulă, femeile, le împiedică pe acestea să se implice într-o activitate politică sau de răspundere, unde este nevoie de multă dedicație și mult timp, ședinte până târziu sau participarea la campanii care se întind pe mai multe zile și săptămâni. Nu este vorba că femeile nu pot candida în alegeri, sigur că au acest drept, dar au toate aceste obligații casnice care nu le lasă timp și de alte activități, ceea ce le pune pe picior de inegalitate cu bărbații. Iată, vedeți, nu discutăm aici despre supremația femeilor, ci despre egalitatea femeilor cu bărbații. ”
Europa Liberă: Experții au indicat nu o dată că între femei, mai ales între cele de carieră, nu prea există solidaritate. De cele mai multe ori, femeile ajunse în poziții de răspunere în politică sau în mediul privat, aleg barbați, atunci cand fac angajări și au de ales între femei și bărbați. Motivațiile sunt, pe de o parte, tocmai faptul că bărbații sunt mai liberi de griji casnice, iar pe de alta, că femeile își fac echipe cât mai competitive, pentru a livra rapid performanță și rezultate.
Carolina Lasen-Diaz: „Sunt mai multe aspecte aici. Pe de o parte, este nevoie să avem femei în domeniul public, în justiție, in politică, în administrație. Este o chestiune de justiție, egalitate socială și de șanse, democrație și drepturile omului, pentru că femeile reprezintă jumătate din populație. Există păreri
Este democratic să avem femei in toate straturile societății ...
diferite în rândul bărbaților și exact așa este și în cazul femeilor. Unele femei sunt feministe, altele nu, unii barbați sunt feminiști, altii nu. Avem nevoie de femei în tot spectrul politic. Este democratic să avem femei in toate straturile societății. Atunci cand o femeie ajunge într-o poziție de top într-o societate, companie, organizație, ea lucrează într-un mediu dominat de bărbați. Multe au ajuns în aceste poziții sportând remarci nu tocmai amabile despre felul în care arată sau comentarii despre cum ar trebui să se comporte o femeie într-un parlament sau într-un partid politic. Bărbații și femeile trebuie să elimine aceste stereotipuri. ”
Europa Liberă: Adevărul este că în cazul unor concursuri sau interviuri pentru posturi în industrie, administrație sau politică, femeile cu copii nu au practic nici o șansă în fața unor tineri absolvenți de facultate, fără copii și obligații de familie. Și este evident de ce angajatorii, chiar atunci cand sunt femei, aleg tineri barbați fără obligații, in detrimentul unor femei care, desi au aceleasi studii sau CV asemănător, au copii. Chiar se poate reglementa legislativ acestă… realitate?
Carolina Lasen-Diaz: „Știm problema, ne trebuie voință politică să facem ceva pentru rezolvarea ei. Ne trebuie bani și voință politică. Spre exemplu finanțarea și inființarea cat mai multor gradinite si centre de tip after school pentru ca femeile să aibă cât mai mult timp liber, centre unde taxa să fie mică, pentru ca tot mai multe femei să și își permită să o plătească. In plus, angajatorii trebuie obligați să impună program de lucru rezonabil, care să țină cont de aceste particularități. Acestea nu sunt doar pentru femei, ci si pentru bărbați, pentru că din ce în ce mai mulți bărbați doresc să petreacă mai mult timp cu familiile lor. Si bărbații sunt victime ale stereotipurilor cu privire la felul în care un bărbat ar trebui să se comporte în societate. Problemele le știm, soluțiile le știm, acestea costă bani și guvernele trebuie să facă din aceste politici o prioritate. Din păcate, nu au făcut-o până acum.”
Europa Liberă: Au existat momente revoluționare în istoria omenirii, când mișcarea drepturile femeilor a explodat. Pare că suntem pe pauză acum. Chiar am obținut tot ce au cerut acele femei în anii 1960-'70?
Carolina Lasen-Diaz: „Este important să ne uităm în urmă. Am parcurs un drum foarte lung. Nu cu mult timp în urmă, femeile erau considerate cetățeni de categoria a doua. Finlanda a fost prima tară care le-a dat femeilor dreptul de a fi alese și de a candida, după cel de-al doilea Război Mondial. Prima țară din Europa și a doua din lume, după Noua Zeelandă. Dreptul la educație și la un loc de muncă. După ce au câștigat aceste drepturi, femeile au putut ieși din casă pentru a merge la școală, apoi la universitate, apoi la slujbă. Unele au candidat și au obținut posturi in administrație. Au câștigat dreptul de a avea proprii bani și propriul cont in bancă, lucruri care nu erau chiar așa de la sine înțeles până recent. Au urmat apoi drepturile personale, de la divort, la avort si custodia copiilor.
În secolul al 19-lea femeile care divoțau nu primeau custodia copiilor, pentru că nu aveau cu ce să îi întrețină. A fost un lung drum. În 1971, ultiumul stat membru al Consiliulu Europei care le-a acordat femeilor dreptul la vot, la nivel federal, a fost Elveția, iar unul dintre cantoane le-a dat acest drept abia în anul 1991. Deși am înregistrat foarte mult progres, ne aflăm astăzi la răscruce de drumuri.
Mișcarea de egalitate de gen se află sub o mare presiune și este amenințată cu regresul. Există o mare presiune să se renunțe la anumite drepturi obtinute până acum. Iată, ceea ce se întâmplă în Polonia și Spania, mișcarea anti-avort. Motivele sunt diverse, de la criza politică la cea economică și dorința guvernelor populiste de a câștiga sprijin popular. Trebuie sa fim vigilenți si să nu permitem regresul. Trebuie să conservăm ce avem, și în plus sa continuăm progresul.”
Europa Liberă: Cotele de femei impuse in managementul companiilor și administrației publice. Sunt o soluție?
Carolina Lasen-Diaz: „Sunt controversate. Dar, așa cum a spus și Consiliul Europei în recomandarea sa din 2003, țările sunt încurajate să le aplice ca masură temporară. Asadar, până se reechilibreaza situația. Pentru că ne confruntăm cu această situație dezechilibrată, o societate dominată masculin în toate domeniile, politic, legislativ etc. Dacă nu facem nimic special, femeile vor rămâne la cele 25 de procente cât reprezintă actualmente în parlamentele și guvernele statelor din Consiliul Europei. Așadar, nu este o obligație cota de 40%, ci o recomandare, ca o măsură temporară, până se echilibrează balanța. Nu poți spune că vrei egalitate de gen și să blochezi orice masura te ajuta să atingi acest obiectiv.
Știți, nimeni nu s-a plâns că timp de 200 de ani au existat cote, dar pentru bărbați. Acum această recomandare de impunere a unei cote pentru femei este bine de aplicat până se reglează acest dezechilibru, această inechitate istorică. Nu de puține ori, dacă o femeie atinge o poziție de top în politică sau afaceri, succesul său se pune pe seama cotei, substratul fiind că, de fapt, nu merita acea pozitie. În acest moment studiem, la Consiliul Europei, diferite sisteme de impunere a cotelor. 17 state membre au introdus cota până acum.
Pregătim un studiu care va fi publicat curând despre cum a funcționat impunerea cotei, care au fost consecințele, să vedem dacă în țările care au impus cota sunt mai multe femei în parlamente și guverne. Partidele politice trebuie să promoveze femeile. Căci daca nu se îmtâmplă asta femeile vor fi dezamăgite și nu se vor mai implica nici cât o fac acum. Este foarte important modelul. Dacă le spunem femeilor: „sunteti egale cu bărbații”, dar nu vedem decât rar femei prim-ministru, președinte sau șef al Comisiei Europene, atunci acesta idee rămâne o vorbă. Femeile vor crede că ele, ca indivizi, au probleme, și nu sistemul.
Actualmente, mesajul sistemul către femei este: „sistemul este pus în funcțiune, dacă nu vă descurcați este vina voastră”. Nu este corect. Sunt multe probleme sistemice. În continuare, în societatea noastră ca să ai succes ca femeie trebuie să fii frumoasă, suplă, să te imbraci bine. Dacă ajungi în vârf mai întâi primești aprecieri pentru cum arăți, și apoi pentru ideile tale. Aces mesaj este transmis și de media. Jumătate din societate este formată din femei. Nu blocăm o jumătate din societate, căci va pierde întreaga societate.”
Europa Liberă: Există vreo țară model? În ce țară femeile se bucură de cele mai multe drepturi?
Carolina Lasen-Diaz: „Aceasta este o întrebare capcana. Un studiu al Națiunilor Unite din 2015 a relevat faptul că nici o țară din lume nu atins obiectivul egalității de gen. Asta nu inseamna ca nu există și cazuri pozitive. Nu exista o țară paradis pentru femei. Țările nordice stau mai bine, căci au atins obiectivul de 40% minimum femei in parlament. Nu exista nici o tara cu paritate 50% femei în parlament. Statele nordice au inceput mai devreme cu reechilibrarea in acest domeniu. Ne aflăm într-un moment critic în care trebuie să consolidăm ceea ce am câștigat, căci există o presiune constantă să renunțăm la anumite drepturi câștigate.”