Bundestag-ul, Parlamentul federal, a comemorat astăzi milionele de victime ale nazismului. În centrul reuniunii comemorative s-au aflat anul acesta persoanele ucise în urma adoptării măsurilor inumane de „eutanasiere”. Preşedintele Bundestag-ului, Norbert Lammert, a criticat într-o cuvîntare faptul că uciderea bolnavilor şi a persoanelor cu dizabilităţi a fost ignorată multă vreme de către istorici.
El a cerut ca cercetătorii să se ocupe de soarta victimelor. „Doar soarta acestor oameni nevinovaţi poate lămuri ce li s-a întîmplat”, a subliniat Lammert.
Între „eutanasie” şi genocidul evreilor europeni a existat o relaţie strînsă”, a adăugat preşedintele Parlamentului. El a mai arătat în cuvîntarea sa că pentru exterminarea acestei categorii de persoane, naziştii au folosit gazul. Astfel, „gazarea” oamenilor consideraţi nedemni de a trăi, a fost modelul pentru practicile de exterminare folosite mai tîrziu în lagărele de concentrare.
Cu alte cuvinte „eutanasia” a fost etapa preliminară a Holocaustului.
Lammert a reamintit celor prezenţi că au existat prea puţine voci care au protestat împotriva anihilării sistematice a vieţii celor consideraţi nedemni de a trăi.
Se crede că în urma aplicării măsurilor anti-umane ale naziştilor, cel puţin 300.000 de persoane şi-au pierdut viaţa.
Ziua comemorării Holocaustului a fost iniţiată, în 1996, de regretatul preşedinte, Roman Herzog.
Roman Herzog, februarie 2015
El a propus atunci ziua de 27 ianuarie, în amintirea zilei în care Armata Roşie a eliberat, în 1945, lagărul de exterminare de la Auschwitz. De atunci, în Parlament au loc anual reuniuni comemorative, iar drapelele sînt arborate în bernă. În 2005, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 27 ianuarie drept Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului.
În cursul reuniunii de astăzi, s-a amintit şi de Conferinţa de la Wannsee care a avut loc în urmă cu 75 de ani. Pe data de 20 ianuarie 1942, s-au întîlnit 15 înalţi demnitari ai regimului nazist într-o vilă din Berlin, situată în apropierea lacului Wannsee. Aceştia s-au consultat atunci asupra organizării eficiente a genocidului care fusese deja decis înaintea acestei reuniuni.
Creşterea unei rase umane superioare, făcea parte din ideologia nazistă. În acest context au fost preluate, aplicate şi practicate tezele pseudoştiinţifice ale unor teoreticieni care au pledat pentru anihilarea unor persoane cu afecţiuni grave.
Unul dintre ei a fost şi medicul francez Alexis Carrel (1873-1944). În 1935, Carrel a scris o carte („L'homme, cet inconnu”) în care şi-a expus teoriile care se potriveau şi cu cele ale naziştilor. În România, teoriile pro-nazistului Carrel au fost întîmpinate într-o recenzie exaltată de către scriitorul Vintilă Horia (1915-1992). „Judecată astfel, prin prisma conţinutului ei veritabil, L'homme, cet inconnu apare ca o curagioasă tentativă de înfăţişare a defectelor de care suferă veacul nostru şi ca o justă cunoaştere a omului modern. Concluziile d-rului Carrel sunt demne de luat în seamă”, scria Horia. (A se vedea Vintilă Horia, „Către o nouă cunoaştere a omului”, în: Gândirea, anul XV, nr. 8, octombrie 1936, pp. 412-414. În ediţia lui Mircea Popa, Credinţă şi creaţie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, textul apare sub titlul modificat: „Către o nouă cunoaştere a omului – Alex Carrel”, pp. 258-265. Textul integral poate fi citit aici.)
O reuniune comemorativă s-a desfăşurat astăzi şi-n landtag-ul (parlamentul regional) din Turingia, de la care a fost exclus deputatul partidului naţionalist-populist, Alternativa pentru Germania (AfD), Björn Höcke. Această decizie a fost luată după ce Höcke a ţinut recent o cuvîntare în care a calificat memorialul Holocaustului din Berlin drept un „monument al ruşinii” (detalii suplimentare aici). De asemenea, lui Höcke nu i s-a permis să participe la depunerea unor coroane de flori la memorialul din preajma fostului lagăr de concentrare din Buchenwald.