În epoca Internetului, când orice utilizator de gadget cu conexiune la Internet îşi face singur programul de muzică şi informații pe care să le urmărească, radioul este pus în situația dificilă de a-şi proba utilitatea.
Sunt oameni însă pentru care radioul este un mod de viaţă, oameni care nu-şi imaginează ziua fără să pornească aparatul de radio din maşină sau de la bucătărie, fie pentru fundalul muzical, fie pentru știri sau informații despre condițiile meteo.
Your browser doesn’t support HTML5
În ajunul Zilei Mondiale a Radioului
În ajunul Zilei Mondiale a Radioului, marcată pe 13 februarie, l-am întâlnit pe Dumitru Ionaşcu, un tânăr economist din Chişinău, care este şi unul dintre liderii fun clubului Jurnal FM. Petrece foarte mult timp la volan, aşa a descoperit, zice el, dragostea pentru radio. Dacă radioul este cumva demodat, înseamnă că şi el ar trebui să fie la fel, spune Dumitru Ionaşcu care nu-şi imaginează dimineața fără o porție de energie luată de la radio.
Dumitru Ionaşcu: „În primul rând, aud de la radio şi după aceasta caut în Internet sau seara la televizor, dar asta e foarte puţin probabil, mai mult Internetul. Da, încurcă la serviciu. Când încep emisiunile să fie prea interesante ele încurcă, radioul are totuşi suflet în comparaţie cu Internetul şi televiziunea”.
Tudor Stici este şofer de maxi-taxi de linie din Chişinău. Chiar dacă în transportul public din oraş este interzisă ascultarea radioului, el zice că nu se poate abține şi-l pornește în afara orelor de vârf. Povesteşte că nu-i place să fie indiferent. A participat la mai multe proteste, începând de la cele care au precedat adoptarea alfabetului latin şi declararea independenței şi terminând cu demonstrațiile din 2015 urmare a furtului din sistemul bancar.
Tudor Stici regretă că două dintre posturile lui preferate Jurnal FM şi Vocea Basarabiei nu mai au emisiuni. Acest lucru duce, în opinia lui, la un vacuum informațional. L-am întrebat pe Tudor Stici dacă îl şi preocupă informațiile auzite la radio:
Tudor Stici: „E şi normal că te interesează, şi mai şi citeşti şi printre rânduri câteodată. Te începi a te gândi cât e de corect dacă această informaţie sau ea se face pentru nişte lucruri”.
Pentru Ludmila Gremalschi, șefa secţiei Tehnologii Informaționale de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, cuvântul radio se asociază cu Europa Liberă şi Vocea Basarabiei, pe frecvențele căruia în ultimii 12 ani s-a retransmis postul nostru de radio. Ea spune că asculta Europa Liberă pe ascuns şi în timpul Uniunii Sovietice şi că de acolo a aflat despre catastrofa de la Cernobîl şi efectele nocive asupra mediului şi oamenilor.
Ludmila Gremalschi: „De obicei ascult radioul dimineaţa înainte de a pleca la serviciu şi seara când pregătesc mâncare pentru familie. E momentul în care pot face mai multe lucruri odată”.
Europa Liberă: La bucătărie?
Ludmila Gremalschi: „La bucătărie. Asta e foarte comod, nu ia timp adăugător din timpul liber”.
Europa Liberă: De ce un aparat de radio, nu în televizor, cum se întâmplă de regulă?
Ludmila Gremalschi: „Televizorul distrage atenţia, dar în cazul radioului ochii sunt liberi pentru ceea ce faci cu mâinile, iar creierul totodată ascultă şi noutăţile”.
Ludmila Gremalschi constata cu regret că multe posturi de radio din Republica Moldova fac propagandă rusească, strecurată subtil printre muzică şi distracţie. Și-ar dori, zice ea, mai multe posturi în limba oficială, pe frecvențe radio, dacă tot statul este responsabil de siguranța informațională.