Un proiect lansat cu trei ani în urmă de Programul NATO Ştiinţă pentru Pace şi Securitate a adus primele rezultate: un sistem multinațional de telemedicină ce permite circulaţia informaţiilor medicale prin satelit, cu o dublă utilizare în situații de criză civile şi militare, a fost lansat cu participarea a două state membre ale Alianţei (SUA şi România) şi trei partenere, inclusiv Republica Moldova (Ucraina, Finlanda).
În esenţă, proiectul urmăreşte dezvoltarea unei capacităţi de utilizare a tehnologiilor moderne pentru a face legătura între persoana care are nevoie de asistenţă medicală şi medicul specialist, ne-a explicat Sorin Ducaru, asistent al secretarului general NATO și șef al Diviziei pentru Riscuri de Securitate Emergente din cadrul Alianței, după o simulare a acestui gen de situaţii ce s-a produs zilele trecute la sediul Cartierului General NATO de la Bruxelles:
Sorin Ducaru
„În situaţie de urgenţă, generate de dezastre naturale, cutremure, sau chiar şi în situaţie de conflict militar, paramedicii pot să ajungă la persoanele rănite, însă pot să nu aibă expertiza necesară pentru un anumit profil pentru a putea sprijini pe loc persoana rănită. Şi atunci, folosind tehnica modernă, se conectează prin satelit către laboratoarele unor medici specialişti, care pot să le transmită instrucțiunile şi sfaturile necesare. De asemenea, paramedicii, dacă au echipamente care pot lua anumite date vitale de la persoane, începând cu pulsul şi tensiunea arterială până la analize de sânge, pot trimite acele date tot aşa, pe sisteme informatice, către specialişti, care le pot evalua şi în baza expertizei lor, pot să-şi ajusteze recomandările pentru pacienţi.”
Mihai Ciocanu este director al Institutului Medicină de Urgenţă de la Chişinău şi, povesteşte el, Republica Moldova are deja o capacitate avansată de telemedicină naţională:
„Ca concept, ea se foloseşte deja în spitalele noastre. De exemplu, în Institutul de neurologie şi neurochirurgie există un astfel de serviciu pentru pacienţii cu accidente vasculare cerebrale. La fel, în cadrul Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie există instruire la distanţă, la fel pe platforme de telemedicină. Însă aceste platforme folosesc tehnologii tradiţionale. Partenerii noştri de la NATO ne propun un sistem care să funcţioneze în situaţiile în care în localităţile unde s-au produs dezastre nu există conexiune prin telefon şi internet. Aceste sisteme permit transmiterea informaţiilor prin satelit, când celelalte conexiuni tradiţionale cad, nu funcţionează.”
Până acum, contribuţia moldoveană a fost să ofere în principal specialişti. Pe măsură ce se va dezvolta, proiectul va cuprinde şi măsuri de livrare de echipamente și formare avansată pentru utilizatorii sistemului, mai spune Mihai Ciocanu:
Prezentarea sistemului de telemedicină, în timpul exercițiilor de la Lviv, Ucraina, septembrie 2015
„În continuare vom beneficia de echipamente de telemedicină mobile care vor fi instalate la Institutul de medicină de urgenşă şi în unul din raioanele pilot, unul mai aproape de centrul seismic din România, probabil acesta va fi oraşul Cahul – drept rezultat vom consulta la distanţă oamenii care primii vor ajunge la locul dezastrului, cutremure, inundaţii etc.”
Republica Moldova participă deja o serie de proiecte dezvoltate de NATO prin Programul Ştiinţă pentru Pace şi Securitate, cum ar fi proiectele de apărare cibernetică sau de protecţie în faţa unor substanţe periculoase ca antraxul. Specificul acestui gen de iniţiative e că, pe măsură ce setul de standarde şi capacităţi sunt create, alte țări pot să se conecteze la ele, fie să-şi extindă la nivel naţional capacităţile.