Marile orchestre simfonice ale lumii își serbează, de regulă, aniversările cu antologii de înregistrări din arhive și, de exemplu, în această primăvară este așteptată lansarea unei impunătoare retrospective, 65 de discuri compact, la împlinirea a 175 de ani de la înființarea Orchestrei Filarmonice newyorkeze.
Mai modestă în împliniri, Orchestra Filarmonică israeliană, care în decembrie trecut a serbat 80 de ani de existență, a publicat recent un set de discuri aniversar cu numai 13 CD-uri și care acoperă concerte live din arhiva proprie și cea a Radioului israelian din perioada anilor 1957-2006.
Your browser doesn’t support HTML5
Colecția este prețioasă și cu înregistrări pasionante atît grație unora din cei mai mari dirijori ai secolului trecut - Pierre Monteux, Paul Paray, Jascha Horenstein, Rafael Kubelik, Leonard Bernstein, între alții - cît și fiindcă este ilustrativă și pentru muzicieni cu origini românești.
Primul disc al colecției, include, de exemplu, Concertul pentru clarinet în la major, de Mozart, cîntat în noiembrie 1958 de israelianul Yona Ettlinger, Filarmonica avîndu-l la pupitru pe Sergiu Celibidache, într-unul din numeroasele sale concerte în Israel.
Excepțional este și cel de-al patrulea disc, pe care figurează o înregistrare din septembrie 1962, cu Igor Stravinski dirijîndu-și muzica de balet Pasărea de foc, și, din iulie 1964, cu marele pianist originar din România, Mîndru Katz, cîntînd Concertul pentru pian și orchestră No. 1 în re minor de Johannes Brahms sub bagheta marelui dirijor Josef Krips.
Mîndru Katz decisese să nu se mai întoarcă în România în primăvara anului 1959, pe cînd se afla la Londra, unde ascuns de prieteni britanici și-a formulat imediat dorința de a imigra în Israel. Întrebat de ce nu ceruse să facă pasul pe cînd se afla încă în România, pianistul răspundea - citat de biografa sa, muzicoloaga Ruth Guttman Ben-Zvi - „Dacă aș fi trecut pragul Legației Israelului de pe str. Dr. Burghelea riscam să fiu arestat de Securitatea românească și era sigur că mi se lua dreptul de a mai călători în străinătate...” Prietenii săi aveau să-i predea pașaportul la ambasada României de la Londra și, cu adeverința obținută, Mîndru Katz obținea imediat de la israelieni actele necesare plecării la Tel Aviv.
Cel de-al 12-lea disc ilustrează arta unui alt dirijor, mai puțin faimos, dar nu mai puțin excepțional, Gary Bertini, născut în 1927 la Briceva în Basarabia, pe atunci parte a României, în familia unui traducător de limbă rusă și idiș (Aron Golergant) și a unei mame doctoriță și bioloagă. Familia avea să imigreze în Palestina în 1946, iar tînărul, care studiase inițial vioara, să urmeze cursuri de dirijorat și compoziție la conservatoarele de la Milano, Tel Aviv și Paris. Dirijor cu o mare carieră în Germania, Japonia și Italia, Bertini, care a încetat din viață în 2005, figura pe site-ul Teatrului Mariinski din St. Petersburg, ca avînd „rădăcini în Rusia unde s-a născut”. „Fake news” s-ar spune astăzi...
Orchestra care și-a serbat la 26 decembrie 2016 cei 80 de ani de existență, a fost creată în 1936 de un celebru violonist, Bronislaw Huberman, sub numele Orchestra Simfonică a Palestinei, reunind unii dintre cei mai valoroși instrumentiști din epocă de origine evreiască, care fuseseră demiși din orchestrele europene în urma persecuțiilor antisemite în anii ascensiunii nazismului.
Primul dirijor al orchestrei a fost Arturo Toscanini, iar prezența sa la pupitru în concertele din 1936 și 1937, a stîrnit o furtună de reacții politice. Una din fiicele Cosimei Wagner, Daniela Thode-Bülow, comenta imediat cu venin că Toscanini - care își anulase contractul cu Festivalul de la Bayreuth în 1933, după venirea la putere a lui Hitler - „s-a lăsat atras în această afacere jalnică, făcînd muzică cu evrei, pentru evrei, în țara unde ei l-au crucificat pe Mîntuitor, chiar în momentul cînd bolșevismul evreiesc terorizează lumea întreagă.”
Ironie a soartei, un muzicolog ce avea să devină foarte cunoscut ulterior, Leo Kestenberg, chemat de Bronislaw Huberman să preia conducerea administrativă a Orchestrei Palestinei, îi scria în ianuarie 1939 prietenului său, dirijorul elvețian Franz Beidler - nepot al lui Wagner, prin fiica acestuia Isolde - „a trebuit să-mi încep activitatea cu o bătălie împotriva lucrărilor bunicului tău, odinioară pe drept celebrat. Mulți evrei germani de aici nu vor să facă nimic fără al lor „Maestru cîntăreț”, în ciuda faptului că alături de Hans Sachs, Streicher este legat și el de Nuremberg”. Julius Streicher, gauleiterul nazist al Franconiei, fondatorul publicației vehement antisemite „Der Stürmer”, avea să fie judecat și executat în 1946 la Nuremberg...
-----------------
[Mîndru Katz la pian, extras din Concertul pentru pian și orchestră No. 1 în re minor de Johannes Brahms]
The Israel Philharmonic Orchestra 80th Anniversary. Live Recordings 1957-2006. 12 CD [+ 1 CD Bonus]. Helicon Classics, HL 02-9679. 2016.