8 mai 1985
Actualitatea Românească
(Moderator: N. C. Munteanu; colaborează Dan Ionescu).
Monumente istorice în pericol în România. XXXIV. Palatul brâncovenesc de la Potlogi.
Palatul lui Constantin Brâncoveanu de la Potlogi, în judeţul Dâmboviţa, este o ilustrare directă a meandrelor politicii partidului faţă de trecutul ţării noastre. Niciun monument nu oglindeşte mai bine consecinţele nefaste asupra moştenirii noastre culturale, ale acestei atitudini foarte schimbătoare, decât micul palat de care ne ocupăm acum.
Înainte însă de a vedea care i-a fost soarta în ultimele decenii, să amintim că palatul a fost clădit în 1698 de către Brâncoveanu pentru fiul său Constantin, pe locul unor curţi mai vechi. Martor al acestor curţi vechi stă şi astăzi biserica alăturată, pe care Brâncoveanu a ridicat-o încă în 1683, pe când era mare spătar.
Căzut în ruină după moartea de martir a domnului Ţării Româneşti, palatul de la Potlogi nu şi-a pierdut, totuşi, valoarea sa de mărturie asupra uneia din cele mai interesante epoci din istoria noastră. Având în vedere importanţa sa deosebită, restaurarea palatului a fost cerută cu insistenţă de către arhitecţi şi istorici de artă, în ciuda faptului că anii de după război nu erau deloc prielnici unor asemenea lucrări. Aşa s-a făcut că între 1954 şi 1959 palatul a putut fi, totuşi, restaurat, deşi în întreaga ţară monumentele istorice erau lăsate cu bună ştiinţă în paragină, în urma desfiinţării protecţiei lor, prin 1947-1948.
În 1959, însă, lucrările de restaurare de la Potlogi au fost abandonate, iar clădirea a fost transformată, pur şi simplu, în magazie. Abia în 1971, prin grija fostei Direcţii a Monumentelor Istorice, s-a trecut la o nouă restaurare, dar în 1977, odată cu desfiinţarea instituţiei respective, lucrările din nou au fost sistate.
Cum arată în ultimii ani palatul de la Potlogi se poate deduce chiar şi din presa din ţară. O ziaristă scrie, de pildă, că palatul „oferă imaginea unei frumoase clădiri părăsite, ale cărei ferestre sunt astăzi aproape în întregime sparte, lăsând liber acces ploii şi intemperiilor de tot felul. Colţuri de zidărie sfărâmată, precum şi un adevărat tunel spart în mijlocul parterului, sub loggia de la etaj, întregesc această imagine dezolantă. Iar un arhitect exclama cu tristeţe: „Pentru palatul brâncovenesc de la Potlogi s-au cheltuit milioane de lei în restaurări succesive şi acum şuieră vântul prin el”.
Printre fotografiile pe care le-am făcut cu ani în urmă la Potlogi, era una ce mi se părea atunci un adevărat document despre felul cum sunt neglijate monumentele istorice în România. Obiectivul surprinsese fără voie o vacă scoţând capul de după zidul bisericii palatului. Astăzi, când buldozerele „epocii Ceauşescu” dau târcoale monumentelor noastre istorice, nu mă pot împiedica uneori să mă gândesc cu nostalgie la paşnicele vaci de la Potlogi.