Poate nu o statuie, dar măcar un roman sau un film ar trebui să descrie, cîndva, viața femeilor care curăță în fiecare zi birouri după birouri după birouri.
Sînt aproape întotdeauna femei tinere, în majoritate est-europene. Se trezesc la 4 sau la 5 și apar, cel tîrziu, la 7 dimineața, împingînd un agregat rămuros de perii, mături, detergenți și cîrpe. Iau zeci de birorui identice la rînd și fac de sute de ori mișcări identice. Termină în 2-3 ore și pleacă direct la a doua slujbă care începe la 9.
Unele fac curat în case private, altele duc copii la școală, altele gătesc prin cantine. Ajung acasă pe la patru după-masă și se pun pe spălat, călcat, gătit. Se culcă devreme, se trezesc înainte de zori și o iau de la cap.
Vorbesc puțin din lipsă de vlagă și de timp. Unele au fost, înainte să vină în Occident, contabile, vînzătoare, infirmiere. Unele au făcut facultatea. Toate au lăsat în urmă ce a fost și cred că vor răzbi. Dacă nu ele, atunci copiii lor.