Your browser doesn’t support HTML5
„Oare avem o politică externă? E o întrebare retorică”
Născută la Chișinău în 20 aprilie 1983. Absolventă a Facultății de relații internaționale și de știinte politice și administrative a Universității de stat din Moldova, licență și masterat. A urmat cursuri de instruire la Academia diplomatica de la Viena și la Clingendael Institute de la Haga. Este directoarea executivă a Asociaței pentru Politica Externă.
Luni
Ziua de luni mă găsește în Tbilisi, un oraș al contrastelor. Astăzi Georgia este acea poveste de succes a Parteneriatului Estic, titlul la care aspira Moldova până la furtul așa zisului miliard. Petru mine deja miliardul a devenit simbolic și nu mai contează dacă a fost unul sau mai multe, acest fenomen reprezintă nu doar șansa de care ne-au privat liderii țării la anumite perioade de timp de a deveni o țară civilizată și cu adevărat democratică, dar și incapacitatea actualilor guvernanți de a respecta principiile statului de drept, o justiție independentă și fundamentala libertate, cea de expresie. Un alt subiect relevant dar căruia i se acorda puțină atenție este și securitatea națională. Astăzi, colegii au lansat Monitorul Reformei Sectorului de Securitate în speranța scoaterii din umbră a proceselor de reformă și documentelor ce țin nemijlocit de componenta militară dar și umană a conceptului de securitate.
Marți
Vorbesc în cadrul conferinței Regiunea Mării Negre și Ordinea Nucleară Globală despre amenințările „zonelor gri” la adresa securității internaționale. Avem și noi o zonă gri, regiunea Transnistreană, un subiect de care politicienii se feresc în discuțiile publice, din diverse motive, dar principalul este de a nu pierde voturi și resurse. Ținând cont de conflictul deschis din Ucraina, precum și schimbarea contextului de securitate regională, interesul pentru evoluțiile interne dar și fenomene precum controlul traficului ilicit de arme, antrenarea cetățenilor Republicii Moldova (fie din regiunea Transnistreană sau Autonomia Gagauză) în calitate de combatanți, devin subiecte de discuții la nivel regional și internațional.
Miercuri
Călătoresc practic toată ziua, dar nu simt deloc oboseala. Am mai mulți parteneri de discuții și reușesc să stabilesc o serie de parteneriate cu deja noii prieteni din Ucraina. Vorbim despre neînsemnatele relațiile de colaborare moldo-ucrainene și realizăm cât de puțin cunoaștem unii despre alții. Totuși, am identificat atât de multe interese comune și posibilități de a formula o poziție comună pe politici de securitate energetică, informațională, per ansamblu de securitate națională. Simt că nu valorificăm la maxim relațiile de vecinătate cu Ucraina, și nici România care e coridorul direct spre spațiul european.
Joi
Revin la birou și mă bucur sa-mi revăd colegii care între timp au monitorizat procesul de înscrieri la Festivalul de film istoric Râșnov. Pentru prima dată tinerilor din Republica Moldova interesați de istorie li se oferă burse pentru a participa la Școala de Vară ASTRA unde vor avea ocazia să discute cu ambasadori, profesori, istorici, experți, jurnaliști și amatori ai evenimentelor istorice. Call-ul este încă deschis, suntem entuziasmați să vedem cererile, deși ne dăm seama cu mare regret de lipsa tot mai acută a tinerilor, a celor care reprezintă motorul schimbării. Pe parcursul zilei sunt cu gândul la apelul de seara și reîntâlnirea, deși virtuală, a colegilor de prin toate colturile Europei și Statelor Unite. Recent am avut ocazia să particip în cadrul unui program de schimb de experiență al German Marshall Fund din Statele Unite. O lună după revenirea în țară discutăm despre experiența reîntoarcerii și posibilitățile de antrenare în proiecte comune. Vizita în SUA mi-a schimbat percepția privind relațiile transatlantice, dar și mi-a oferit un curs rapid de adaptare la mediul internațional. Mobilitatea de gândire, de acțiune, de mișcare este ceea ce îmi lipsea până acum, deși credeam că o am, și cred că ne lipsește multora dintre noi. Îmi dau seama după discuțiile cu colegii din diverse state europene cât de puțin știm să ne promovăm interesele naționale și să folosim acele ocazii care ni se oferă. Ne limităm la interese minore, înguste și nu dezvoltăm politici de durată; nu ne cunoaștem interesele și nu folosim eficient nici contextul regional, nici pe cel internațional pentru a ne dezvolta țara și a crește bunăstarea cetățenilor. Mă întreb oare avem o politică externă? E o întrebare retorică.
Vineri
Vorbesc cu Oana, colega din România care ne-a invitat să participăm într-un consorțiu ce își propune analiza vulnerabilităților sistemice care favorizează ingerința influențelor Ruse în diferite domenii de interes social, economic și politic precum și potențialul impact pe care l-ar putea avea. Prezența României în presa internațională pe parcursul ultimei luni este covârșitoare. Președintele Iohannis a reușit să impresioneze publicul American și să-și reprezinte țara cu demnitate la diverse întrevederi cu lideri cheie ai politicii mondiale printre care și Angela Merkel. Anunțul vizitei președintelui Franței, Emmanuel Marcon în Românie denotă importanța României la nivel European. E frumos să ai un președinte de care te poți mândri, oare când vom spune și noi același lucru? Din păcate astăzi, oriunde aș merge trebuie să răspund la întrebări mai puțin pozitive privind comentariile președintelui Republicii Moldova și să îmi cer scuze pentru replici și acțiuni ce nu-i fac față unui președinte de țară.