Date fiind rata și ritmul demografiei, deficitare în mai toate țările continentului, guvernele nu încetează să imagineze soluții pentru a asigura stabilitatea socială a tinerilor și mai ales pentru a-i încuraja să achiziționeze locuințe.
Mecanismele diferă mult de la o țară la alta. In multe țări, de pildă în Belgia, ajutoarele financiare acordate cuplurilor tinere care cumpără o casă sunt condiționate: împrumutul ipotecar e acordat în condiții foarte favorabile, însă cuplul care beneficiază de el nu poate revinde casa pentru a realiza un profit decât trecând prin aceeași instituție a statului care a acordat împrumutul. Ideea este, desigur, de a împiedica speculațiile imobiliare, de a împiedica tineri întreprinzători să beneficieze de acele condiții favorabile pentru a realiza un profit în lanț.
Prin alte țări, Franța de pildă, statul încurajează băncile să acorde împrumuturi ipotecare cu dobândă foarte mică sau prin alte mecanisme, de pildă considerând o dobândă zero pentru 15.000 de euro din fiecare 100.000 de euro împrumutați.
Ce trebuie însă subliniat este că în majoritatea țărilor occidentale primăriile, regiunile și entitățile administrative au o mare latitudine în a crea mecanisme de ajutorare a tinerilor care caută să achiziționeze o locuință. In unele părți ale Franței dobânda zero pentru tineri la ipotecar poate atinge chiar 40% din totalul împrumutului.
Există apoi alte posibilități care nu par evidente de la început. Casele de asigurări pot face să scadă dobânzile creditului ipotecar pentru tineri, oferindu-se garant pe lângă bancă.
În sfârșit, să mai spunem că trebuie luate în seamă și diferențele culturale. Nu în toate țările există aceeași obsesie socială cu cumpărarea locuinței. Dacă în România sau Belgia majoritatea oamenilor sunt proprietari sau visează să devină, în Germania o majoritate preferă să trăiască cu chirie, fără a fi îngreunați toată viața de un credit ipotecar.
În Belgia, statul și entitățile federale sprijină atât de mult proprietarii, încât aceștia plătesc un impozit infim pe chiriile încasate, cu condiția ca spațiul să fie închiriat unor persoane, iar nu unor firme. Ajutoarele pentru construirea de locuințe noi sau pentru renovare sunt și mai mari decât cele pentru cumpărare, într-atât încât există zicala că belgianul are o “cărămidă în pântec".
-------------------
Guvernul Republicii Moldova a aprobat recent conceptul unui program care promite să sprijine familiile tinere in procurarea primei case, accesând în condiții avantajoase credite ipotecare, garantate parțial de stat. Autoritățile speră astfel să descurajeze migrația în rândul tinerilor.
Partea cea mai atractivă din programul propus de Guvern este, potrivit unor experți, valoarea primei tranșe pe care trebuie să o achite beneficiarul. Ea constituie 10 la sută din costul locuinței şi e de 3 ori mai mică decât contribuția medie primară pe piața imobiliară. În rest, condițiile nu diferă prea mult de cele oferite de operatorii de pe piață. Creditele imobiliare chiar dacă sunt garantate parţial de stat sunt oferite la o rată a dobânzii stabilită de bănci, care ajunge acum la peste 9 la sută, incluzând şi marja băncii de 3 la sută. Băncile nu vor mai putea percepe alte comisioane. De pildă, pentru un apartament de 30 de mii de euro, tânăra familie va trebui să plătească lunar băncii, timp de maxim 25 de ani, în jur de 250 de euro, sumă comparabilă cu chiria lunară a unui apartament, explica într-un interviu Ministrul Finanţelor, Octavian Armaşu.
Marele neajuns este că rata dobânzii va fi calculată în baza celei pentru depozite care de regulă e mult mai fluctuantă decât cea la credite, spune expertul economic Sergiu Gaibu:
„Când apar crize, ratele dobânzilor la depozite cresc mai repede decât ratele dobânzilor la credite. Atunci există un risc. Băncile vor avea libertatea să ridice dobânda mai repede decât creșterea dobânzii la credite. Vor avea libertatea, dar nu înseamnă că o vor face. Conectarea dobânzii acestor credite cu media dobânzii la depozite nu dă o siguranță sporită consumatorilor de credite.”
După părerea expertului Sergiu Gaibu varianta optimă ar fi o dobândă finală de 4-5 la sută, adică de aproape două ori mai mică faţă de cea propusă de guvern. Expertul spune că prima tranşă de doar 10 la sută faţă de 30 cât e media pe piaţă este atractivă, însă cu cât mai mică e prima tranşă cu atât mai mare este contribuţia lunară achitată băncii. Iar printre condiţiile pe care ar urma să le întrunească un beneficiar este să aibă un salariu oficial dublu faţă de tranşa lunară pe care urmează să o achite băncii pentru stingerea creditului.
„Vor fi relativ puţini dintre cei care nu vor avea posibilitatea să achite o prima tranşă de 30 procente, dar vor putea respecta condiţia de 50 la sută din venit. Dar în principiu pentru cei care vor avea nevoie de o rată mai mică este un oarecare avantaj. Garanţia statului este atribuită anume acestor persoane care vor avea nevoie de o contribuţie iniţială mai mică de 30 la sută. Pe cei care au prima tranşă de 30 la sută băncile şi aşa sunt de acord să-i crediteze. Deci garanţia statului va fi doar pentru familiile care au dificultăţi în a acumula o sumă iniţială de 30 de procente din costul locuinţei.”
Expertul Sergiu Gaibu spune că programul „Prima casă” propus de guvern e o premieră pentru Moldova. El se apropie conceptual de programe similare existente în occident. Ceea ce nu se poate spune însă despre proiectul cu aceeaşi denumire iniţiat in urma cu câţiva ani de primăria municipiului Chişinău. Programul municipal „Prima casă” care in cele din urma a suferit eşec total, nu era unul de finanțare a tinerilor familii, ci presupunea acordarea de facilităţi companiilor de construcții, companii care la rândul lor promiteau în schimbul facilitaților apartamente la preţuri accesibile pentru tineri. Numai că finalmente nu şi-au onorat această promisiune.