La ultima ședință a guvernului, cabinetul de miniștri a aprobat noi perioade și limite de vânătoare la mai multe specii de animale și păsări în sezonul 2017-2018. Modificările au fost criticare de mai mulți ecologiști și de fostul ministru liberal al mediului, Valeriu Munteanu, care a spus că „interesele tagmei vânătorești au prevalat asupra imperativelor de mediu”. Luni însă, Societatea Vânătorilor și Pescarilor a prezentat la o conferință de presă argumentele acestora în susținerea proiectului aprobat. Relatează Tamara Grejdeanu:
În proiectul aprobat de executiv, Ministerul agriculturii, dezvoltării regionale și mediului a anulat interdicția de vânătoare la iepurii de câmp, porumbei și mai multe specii de păsări acvatice, interdicție promovată începând cu anul 2015 de fostul ministru liberal, Valeriu Munteanu. Înainte de a demisiona din această funcție, fostul ministru a semnat proiectul cu privire la vânătul în sezonul 2017-2018, urmând ca interdicția la speciile enumerate să fie valabilă și în acest an. Doar că la guvern a ajuns un alt proiect, care, potrivit autorităților, conține informație actualizată furnizată de Societatea Vânătorilor și Pescarilor, despre numărul animalelor ce prezintă interes vânătoresc.
Asociația, care întrunește 15.000 de membri, a criticat constant interdicțiile la vânat din ultimii doi ani, considerându-le lipsite de temei.
Luni, fruntași ai Societății Vânătorilor și Pescarilor au apărat modificările aprobate de guvern și au încercat să combată acuzele că ar fi părtașii unui ,,măcel”, idee promovată de contestatarii documentului rectificat.
Mihai Șcerbliuc, specialist în domeniul vânatului, susține că înaintea deschiderii sezonului de vânătoare se evaluează numărul de animale din fondul de vânătoare, datele sunt prezentate Institutului de zoologie al Academiei de Științe și apoi sunt remise ministerului de profil. Numărul animalelor și păsărilor propuse pentru cota de vânat nu depășește 25 la sută iar vânătorii respectă aceste limite, dă asigurări, specialistul:
„Să știți că vânătorii sunt separați pe grupe, adică un vânător nu merge la vânătoare la toate speciile fiindcă așa îi permite legea și el vânează tot. Nu, fiecare merge după interesele lui. Nu ieșim noi, toți membri, și, cum se spune, într-o zi vom nimici tot ce ne stă în cale. Este o părere greșită, totuși membrii noștri au o etică, o cultură de zeci de ani creată și totul se separă pe interese.”
Proiectul care reglementează sezonul de vânătoare 2017-2018 aprobă vânătoarea a 19.000 de iepuri de câmp, 20.000 de porumbei și tot atâtea păsări de baltă, specii protejate anterior.
Documentul mai prevede o cotă nelimitată de vânat pentru vulpi și șacali, dar interzice vânatul în fondul ariilor naturale protejate și la mai multe animale, precum cerbul, căprioara, bursucul, sau speciile de păsări răpitoare.
Juristul Societății Vânătorilor și Pescarilor, Sergiu Crudu dă asigurări că se vânează doar surplusul speciilor de interes pentru vânători și doar animalele și păsările pentru care nu există interdicție:
„Se vânează pentru menținerea echilibrului ecologic, în așa fel ca speciile de vânat să se dezvolte normal, ca să nu aducă daune culturilor agricole și altor specii de vânat sau în general biodiversității. Din păcate, își aduc aminte de vânători doar atunci când apar deja daune.”
Ilia Trombițchi, președintele organizației Eco Tiras critică decizia guvernului care a neglijat vocea ecologiștilor și a dat curs solicitării vânătorilor:
„Este o decizie politică în favoarea vânătorilor și împotriva ecologiei. Comparând cu alte state, noi avem mult mai mic numărul animalelor și păsărilor, iată de ce eu cred că cel puțin până în anul 2020, situația trebuie să fie păstrată. Noi ne bazăm pe datele oficiale și comparându-le cu acest concept, noi putem spune că este prematur să fie deschis vânatul.”
De altfel, Asociația Eco Tiras și Mișcarea Ecologistă din Moldova au recomandat ministerului de profil să vegheze interesele naționale ale Moldovei și să mențină interdicțiile aprobate începând cu anul 2015. Activiștii se întreabă cum au fost stabilite cotele de vânat, în condițiile în care, opinia publică nu cunoaște care sunt efectivele speciilor propuse spre vânat. În opinia lor cotele obținute de vânători sunt exagerat de mari și pun în pericol capacitatea de refacere a populaților condamnate.