Presa israeliană și internațională aduce astăzi omagii pe larg scriitorului Aharon Appelfeld, care a încetat din viață cu o zi în urmă, la vîrsta de 85 de ani, la un spital de la Petah Tikva, în apropiere de Tel Aviv.
Născut în Bucovina, într-un sat în apropiere de Cernăuți, în 1932, pe atunci parte a României, Aharon Appelfeld, fiu al unui morar, a vorbit copil fiind limba germană și alături de ea, ucraineană, rusă, idiș și română. În primele pogromuri la începutul războiului, la vârsta de nouă ani, a asistat la uciderea mamei sale. A trăit apoi o vreme în ghetto-ul evreiesc de la Cernăuți și a fost deportat în lagărele din Transnistria sub ocupație românească. Avea să reușească să scape din lagăr și să se ascundă, trăind diverse experiențe în pădurile ucrainene, alături de o bandă de delicvenți ucraineni, protejat de o prostituată română, ajutor de bucătar pe lîngă trupele sovietice. La încheierea războiului, din România a reușit să ajungă în Italia și, în 1946, să emigreze în ceea ce avea să devină curînd statul israelian.
Trăirile copilăriei și adolescenței le-a sublimat începînd din anii 1960 într-o serie întreagă de povestiri și romane, ce i-au adus notorietatea în lumea întreagă, după ce inițial muncise într-un kibbutz, făcuse armata, și studiase la Universitatea din Ierusalim, devenind doctor în literatura israeliană și idiș. Ulterior a fost profesor de literatură la Universitatea Ben Gurion din Negev și laureat al Premiului Israelului pentru scrierile sale, multe din ele traduse și în limba română.