La Erevan, Parlamentul avea programat pentru marți, 17 aprilie votul de învestire în postul de premier a fostului președinte Serj Sarkisian. Evenimentul are loc după manifestații cu accente violente ale opoziției, care consideră că Sarkisian dorește să-și „eternizeze” astfel puterea politică. Sarkisian a fost președintele Armeniei din 2008 până anul acesta. El a reușit să modifice sistemul politic pentru ca premierul, nu președintele să aibă puteri executive mai mari, după care a fost propus premier. L-am întrebat pe colaboratorul nostru din R. Moldova, Ernest Vardanean, bun cunoscător al evoluțiilor din Armenia, dacă acuzațiile opoziției sunt îndreptățite.
Ernest Vardanean
Your browser doesn’t support HTML5
Criza politică din Armenia - un interviu cu Ernest Vardanean
Ernest Vardanean: „Da, într-adevăr, fostul președinte al Republicii Armene, Serj Sarkisian, de pe data de 9 aprilie nu mai este șeful statului, însă în baza reformei constituționale care a fost lansată anume de dumnealui încă în 2015 și care s-a încheiat tocmai în aprilie anul curent.
Potrivit acestei reforme, Armenia se transformă într-o republică parlamentară; înseamnă că prim-ministrul, nu și președintele, de acum va fi șeful executivului. Respectiv, mai multe pârghii din politica internă, dar și ce e mai important din politica externă, vor fi concentrate anume în mâinile anume ale prim-ministrului.
Este vorba de o reformă, reformă formal vorbind, care seamănă foarte mult cu combinația făcută de Vladimir Putin în 2008, când el și-a schimbat fotoliul de președinte pe fotoliul de prim-ministru, rămânând, totuși, persoana cea mai influentă din Federația Rusă, respectiv același scenariu acum este realizat și în Armenia. Dacă Serj Sarkisian, pur și simplu, trece din fotoliul de președinte în fotoliul de prim-ministru, asta nu schimbă esența problemelor în țară. Acesta și este faptul care a nemulțumit protestatarii.”
Europa Liberă: Cât de amplu este sprijinul pentru mișcarea asta împotriva lui Sarkisian?
Ernest Vardanean: „Aici vedem două fețe ale monedei: pe de o parte, populația este total dezamăgită de politic în întregime, adică nu are încredere nici în putere, nici măcar în opoziție, pentru că puțini oameni cred că opoziția aia este liberă și nu are nicio legătură cu președintele sau prim-ministrul, sau guvernul.
Pe de altă parte, sunt chiar foarte mari dubii referitor la, să zicem așa, la faptul dacă opoziția este cinstită, dacă opoziția însăși știe ce să facă și știe cum să facă. Asta e problema în țară că opoziția nu este foarte departe de putere în ceea ce privește respectul față de populație sau lipsa de respect față de populație. Opoziția Armeniei a ieșit tot din aceeași creșă politică, dacă îmi permiteți să spun așa, care a apărut la începutul anilor ‘90, la sfârșitul anilor ’80 pe valul renașterii naționale, pe valul antisovietismului, însă unele lozinci ale opoziției nu s-au modificat concomitent cu modificarea sau cu modernizarea țării, cum ar trebui să fie. Unele lozinci ale opoziției au rămas aceleași cum au fost cu vreo 25 de
Populația dorește lucruri clare, combaterea corupției, combaterea monopolizării economiei, oligarhilor...
ani în urmă și asta este un lucru tot foarte regretabil, pentru că nu este cazul să combați puterea lui Serj Sarkisian vorbind de geopolitică, vorbind de niște lucruri banale în timp ce populația dorește lucruri destul de clare, adică combaterea corupției, combaterea monopolizării economiei, oligarhilor ș.a.m.d., iar opoziția nu cunoaște cum să facă aceste lucruri.”
Europa Liberă: Vorbeați de geopolitică. Știu că ziceți că nu e foarte productiv momentul acesta, totuși, ca să facem un pic de lumină pentru cine nu urmărește îndeaproape viața politică din Armenia – este lupta asta între opoziție și puterea reprezentată momentan de Sarkisian în noua lui transformare în premier, este ceva geopolitic, pro-Rusia, anti-Rusia sau coordonatele sunt altele?
Ernest Vardanean: „Dacă aș spune că opoziția contra lui Serj Sarkisian este total prooccidentală, nu aș fi corect, pentru că, spre deosebire de Republica Moldova, factorul geopolitic în Armenia nu este, să zicem, dictat de factorul Federației Ruse.
Pe de o parte, da, într-adevăr, Rusia este extrem de influentă în Armenia, mult mai influentă decât ar trebui să fie și decât ar avea dreptul să fie și iarăși, spre deosebire de Republica Moldova, însă nu este corect să spunem că puterea Republicii Armene este pro-rusă, iar opoziția este contra. Haideți să vă aduc un exemplu strălucitor în acest sens și în parte e chiar paradoxal – chiar dacă puterea lui Serj Sarkisian și coaliției de guvernare este una mai mult pro-rusă, totuși, Parlamentul Armeniei a ratificat în unanimitate Acordul politic semnat în noiembrie anul trecut la Bruxelles, ceea ce spune că atât opoziția, cât și puterea în Republica Armenia pledează pentru relații mai strânse cu Uniunea Europeană ca o contrabalanță a acestei influențe exagerate a Federației Ruse.”
Europa Liberă: Dacă înțeleg bine, pentru armeni, pentru cei mai mulți dintre ei important nu este în momentul acesta așa de tare geopolitica și încotro se îndreaptă Armenia pe harta geopolitică, ci necazurile de zi cu zi ale armenilor, cum ar fi corupția sau starea economiei. Ce se întâmplă, de exemplu, cu nivelul de trai în Armenia, cum evoluează?
Ernest Vardanean: „Nivelul de trai este în linii generale ceva asemănător cu Republica Moldova, însă pot să vă spun că pentru
Armenia se află într-un semiblocaj, granițele cu Georgia și cu Iranul sunt unica poartă spre lumea mare...
Armenia este un factor al granițelor, un factor negativ. Știm cu toții granițele cu Azerbaidjanul și cu Turcia, iar asta face aproape 70 la sută din granițele totale ale republicii, deci aceste granițe sunt închise. Armenia se află într-un semiblocaj, granițele cu Georgia și cu Iranul sunt unica poartă spre lumea mare. Știm noi că Armenia nu are acces la mare și, respectiv, toate importurile și exporturile trec doar cu transportul de automobile sau cu transportul aerian.
Un factor negativ este și monopolizarea economiei. În Armenia avem vreo trei, patru, maximum cinci oligarhi, care sunt în mare parte implicați în importul produselor necesare pentru țară, însă acești oligarhi nu achită impozite în bugetul național. Ei, pur și simplu, jefuiesc țara nestingherit și nerușinat, aș spune. Potrivit anumitor calcule, în ultimii zece ani din Armenia au fost scoase nouă miliarde de dolari sub formă de bani ascunși de impozitare, adică banii aceștia, pur și simplu, au fost scoși în offshore; țara este jefuită, populația este jefuită și asta bănuiesc că joacă un rol și mai negativ în comparație cu Republica Moldova. Totuși, în Moldova lucrurile stau puțin mai bine, pentru că cifrele nu sunt atât de exagerate și groaznice.”