Nascută în 25 aprilie 1990 la Rublenița, raionul Soroca. A absolvit Universitatea de Educatie Fizica si Sport din Chisinau, facultatea kinetoterapie. A activat la Centrul de Asistenta Sociala din satul natal. Actualmente este kinetoterapeut la staţiunea balneară Bucuria-Sind S.R.L.
Luni
Ii multumesc Celui de Sus pentru toate si incep cu Doamne ajuta o noua zi si o noua saptamana. Ma bucur ca in zilele de odihna am avut parte de clipe frumoase si oameni minunati. Cu bateriile incarcate merg la munca. De trei ani intereactionez cu persoane diferite si aflu atatea istorii, unele fericite, altele mai triste. Ma bucur pentru cei care au grija de sanatate si aleg sa ajunga la statiunea balneo-sanitara de la Vadul lui Voda. Ce bine ar fi daca si maica-mea care a muncit o viata intreaga ar fi avut un asemenea prilej. As fi vrut sa ajunga si ea pe aici… dar sanatatea nu-i permite. Vreau sa cred ca fiica-mea Andreea ii inlocuieste orice tratament. Atat de mult isi iubeste nepotica ca uita de dureri si de necazuri.
Intre timp unul dintre pacienti intarzie la procedura… e bine ca pot sa sun acasa sa vad ce fac fiintele dragi de la Rublenița, Soroca. Schimb cateva vorbe si la munca. Fiica-mea imi spune ca are toate vitaminele in gradina bunicii. Imi lasa gura apa in speranta ca ma voi infrupta si eu din ciresele si capsunele mamei.
Marți
Greu pe suflet dar optimista. De obicei, nu-mi plac oamenii care ofteaza. Aud de mai multa vreme de Programul „Prima casă”. Atat de mult imi doresc sa am cuibusorul meu. Mi se pare un vis greu de realizat. Dar nu-s pesimista. Stiu ca toate stau in puterile mele. Voi aduna banut cu banut pentru a avea si casa mea. Si altora le spun ca din putin faci mult iar din mult uneori nu faci nimic. Asa ca nu ma plang. Am un job, nu ma tem de munca grea. Sper degraba sa adun cat am nevoie si sa-i invit pe cei apropiati in casa noua. Semenii mei sunt cu bagajele facute sa plece peste hotare. Era si gandul meu. Cand am anuntat administratia ca plec m-au sfatuit sa mai meditez. Am chibzuit mult si decizia a fost sa plec. Dar am revenit la scurt timp. Fetita are doar 6 anisori si atat de mult are nevoie de grija si educatia mamei. Asa ca am abandonat ideea plecarii in strainatate. Stiu ca multi dintre semenii mei care vor sa migreze sunt dezamagiti. E greu sa te angajezi la munca, salariile sunt mici. Si le dau dreptate. Dar hai sa-mi mai dau o sansa. Lucrez intr-un colectiv minunat. Si asta e important. Multi dintre pacientii care revin la sanatoriu imi spun ca se asteptau sa nu ma revada. Eu le raspund ca sunt gata sa pierd un an-doi din viata dar sper sa fiu cu mai mare castig fiind in preajma odorasului drag.
Miercuri
De ceva timp fiica-mea sta la mama. A picat bine plecarea ei la tara. Pentru ca a dat o raceala peste mine. Fac doar tratamente traditionale. Am incredere in puterea organismului meu. Cu pasi cadentati tin calea spre serviciu. Zilnic fac naveta Chisinau - Vadul lui Voda. In maxi-taxi de obicei atipesc. Oboseala uneori ma tradeaza. Astazi transportul e supraaglomerat. Unul din pasageri tot indeamna enervat lumea sa treaca mai „in fund’. Ii sugerez calatorului ca e politicos sa spuna mai in spate. Atat de mult avem nevoie sa ne ingrijim si de tinuta lingvistica.
Seara am revazut o prietena. O buna amica cu care nu ne mai intalnisem de ceva timp. Ne-am amintit de multe perepetii si sotii din studentie. Sunt un balsam pe suflet aceste intalniri de suflet.
Joi
Primul lucru pe care il fac de dimineata e sa sun la Rublenița. Asteptam sa raspunda mama. Dar… la celalat capat e o alta voce. Raspunde fratele Lilian, imitand vocea mamei. El e omul surprizelor. Nu m-am prins din prima si intreb de mama daca nu cumva a inhatat si ea un virus. Dar rasul ei din receptor m-a pus pe ganduri. Cine sa fie la ea la o ora atat de matinala. Stiind ca Lilianl e pus pe perepetii i-am cerut sa confirme… pentru ca acum o zi vorbisem cu el fiind la Moscova, acolo unde munceste de vre-o 10 ani. Prima intrebare: ce cadou mi-ai adus, fratioare? Si el imi spune cu satisfactie ca mi-a cumparat bomboanele preferate si o crema pe care o doream demult iar al treile cadou ar fi prezenta lui in Moldova. Noi il poreclim Bătrânul. E cel mai mare copil in familie dar ii spunem asa pentru ca ne organizeaza pe toti si la munca si la odihna. Dupa un deceniu de munca in Rusia el a decis sa se fac cetatean roman si sa plece sa-si castige bucata de paine in UE. E un specialist bun si am toata increderea ca va fi pretuit la justa valoare in occident. Fratele mijlociu Ion munceste si el la Moscova. Intentia lui e sa mai lucreze un an poate doi dar sa revina la Soroca unde ii este familia.
Vineri
Pentru unii e sfarsit de saptamana. Pentru mine e zi lucratoare si sambata. Nu mai am raddare sa ajung in sat sa-mi vad si sa-mi imbratisez fetita. Stiu ca si ea ma asteapta cu drag si dor. Si apoi mai sunt si cu gandul la capsuni si cirese. Asa ca astept sa-mi implinesc pofta. Gradina e plina cu de toate dar avem un obicei din copilarie sa trecem gardul si la vecini. In familie suntem 3 copii si toti am fost rasfatati de parinti. Cunoastem bine pretul muncii dar mama si tata au facut tot ce le-a stat in putere sa nu ne lipseasca nimic si au investit in educatia si studiile noastre. Tata a fost cel care a insistat sa avem toti permis de conducere ca ulterior sa ne ia si cate o masina. Din sudoarea parintilor am jucat si la trei nunti frumoase. Mama pentru mine ramane a fi un model de rezistenta si cumsecadenie. Incerc sa-i seman ei. Sa fiu puternica si omenoasa. Si tare vreau sa cred ca noi, copiii, suntem mandria parintilor nostri. Le-am daruit si patru nepotei.