Efim Crimerman nu se consideră disident și crede că a făcut ce a putut pentru a arăta fața adevărată a regimului comunist, mai ales modul în care a fost distrusă limba română și au fost tratați evreii în URSS:
„Nu am spus: «Jos cu…». Am lucrat, sunt antisovietic, da, de asta sunt convins. Dar disident nu sunt. Ce am făcut, am dărâmat ceva în Moldova? Din contra, i-am ajutat să se apropie de limba română. Ce ați făcut voi din limba asta? Cu asta mă luptam”135.
Dar activitatea lui la Europa Liberă nu era pe placul organelor de partid și KGB-ului din URSS. Autoritățile sovietice au dus o politică activă împotriva propagandei occidentale, în special împotriva posturilor de radio. Subiectul dat merită o abordare aparte. Însă pentru a înțelegere mai bine politica URSS față de posturile de radio occidentale, voi prezenta câteva exemple ale documentelor din arhivele de la Chișinău136.
Manifestările de proteste din statele lagărului socialist, RDG (1952), Ungaria și Polonia (1956), Cehoslovacia (1968), pe larg reflectate de posturile de radio din Vest, printre care Libertatea și Europa Liberă, erau apreciate ca potențiale surse de provocare a nemulțumirilor și în URSS, iar accesul la sursele de informare occidentale scădea din încrederea populației față de mass-media sovietică. De aceea, starea de spirit a populației din RSSM era foarte atent monitorizată de organele de partid și ale securității de stat, contracarând orice manifestare care era calificată „antisovietică” sau „nesănătoasă”137.
Astfel, în anii regimului sovietic, Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a luat mai multe decizii privind combaterea „radiopropagandei dușmănoase”, cum ar fi, spre exemplu, Hotărârea CC a PCUS din 19 iulie 1960 „О мерах активного противодействия враждебной радиопропаганде”. Bruiajul era doar una din metode- le tehnice de a împiedica ascultarea acestor posturi138. În 1959, autoritățile sovietice au stopat parțial bruiajul posturilor de radio Vocea Americii și BBC139, dar Europa Liberă rămânea în continuare un post interzis în URSS. De aceea, în șirul acțiunilor de combatere, era și organizarea, în intervalul orelor 17.00-22.00 (ținând cont de diferențele fusului orar) de către radioul sovietic a emisiunilor de știri în limbile republicilor, care să sustragă atenția ascultătorilor de la programele din Occident – «отвлечение внимания от иностранных радиостанций»140. Autoritățile comuniste considerau Radio Europa Liberă ca „o armă a propagandei imperialiste, îndreptate împotriva statelor socialiste și, în primul rând, împotriva Uniunii Sovietice.”, fiind condusă de Comitetul Europei Li- bere de la New York, care este organizat cu ajutorul „sioniștilor americani”141.
În 1960, în URSS, erau circa 20 de milioane de aparate de radio, la care se puteaurecepționa emisiunile posturilor de radio din Occident, dar autoritățile nu-și puteau imagina tabloul real al numărului ascultătorilor. Însă era clar că oamenii ascultă pe larg aceste posturi și adaptează aparatele lor de radio pentru a putea recepționa undele ultrascurte. Secția de propagandă și agitație a CC al PCUS pentru republicile unionale raporta, în iulie 1960, Comitetului Central că „unii invalizi de război, cunoscători ai radiotehnicii, și, mai ales, iubitorii de radio, pentru 250-300 de ruble, montează în aparatele de radio disponibile populației diapazonul ultrascurt, începând cu 10 metri. Pe aceste unde pot fi recepționate doar posturile de radio occidentale. Chiar în Moscova, în GUM și alte magazine, deseori, se apropie de oamenii care procură aparate de radio persoane fără anumite ocupații, cu propunerea de a monta suplimentar în aparatul de radio diapazonul de unde ultrascurte”142. Nemulțumit de modul de îndeplinire a hotărârilor din 26 februarie 1960 și 16 iulie 1963, CC al PCUS a aprobat, în 1970, o nouă hotărâre prin care încerca să fortifice lupta cu cei care folosesc ilegal aparatele de radio143. Pe lângă ascultarea posturilor de radio occidentale, erau considerate periculoase și intervențiile pe undele radio ale persoanelor care folosesc emițătoare ilegale, unde „se transmit cântece huliganice, bancuri vulgare și discuții necenzurate, discuții dăunătoare cu caracter politic și antisovietic”. De aceea, organele de partid solicită o implicare mai serioasă a Ministerului Comunicațiilor, Ministerului de Interne, Comitetului de Stat al Securității, Comitetului republican al DOSAAF, Procuraturii, Judecătoriei Supreme, organelor orășenești și raionale de partid în combaterea acestui fenomen, atestat în mai multe localități din RSS Moldovenească144.
După evenimentele din Praga din 1968, autoritățile sovietice au întreprins un șir de măsuri pentru a monitoriza starea de spirit a populației și pentru a împiedica accesul la sursele de informare de alternativă. Astfel, în luna mai 1972, Comitetul de Stat al Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești pentru Televiziune și Radiodifuziune raporta, la solicitarea Comitetului de Stat al Securității (KGB), că „în anii 1968-1971, în programele Radio Europa Liberă, tot mai des sunt incluse informații false privind așa-numita «problemă basarabeană» și pretențiile României la teritoriul Moldovei, renașterea «tendințelor naționaliste în republică» ș.a.m.d.”145. De aceea, în 1972, CC al PCM se adresa CC al PCUS cu solicitarea privind organizarea organelor KGB în raioanele de hotar ale Republicii Moldova, pentru a combate mai eficient „activitatea serviciilor speciale și centrelor ideologice din țările occidentale și din Israel, care contribuie activ, folosesc formațiunile emigrației basarabene evreiești și centrele naționaliste românești”146. Către anul 1972, KGB-ul avea reprezentanțe doar în 12 raioane din cele 33 și de aceea conducerea de la Chișinău solicita deschiderea secțiilor organelor securității de stat și în alte raioane. În primul rând, se solicita deschiderea de secții în raioanele de-a lungul frontierei cu România, unde, din 11 raioane, KGB-ul avea reprezentanțe doar în 5 raioane. În categoria centrelor ideologice occidentale intrau și posturile de radio Libertatea și Europa Liberă.
La Plenara CC al PCM din decembrie 1983, Simion Grossu, primul secretar, a vorbit despre necesitatea intensificării activităților de contrapropagandă împotriva intervenției informaționale din occident. În luna martie 1984, la Chișinău, a avut loc conferința științifico-practică privind contrapropaganda, la care au participat peste 100 de specialiști în diverse domenii. Istoricul Ivan Țaranov a menționat că emisiunile Europei Libere sunt dușmănoase poporului sovietic. După conferință, a fost creat Centrul Ştiințific de Contrapropagandă, iar la Chișinău s-a deschis un birou similar, care coordona activitatea grupurilor de contrapropagandă din cadrul comitetelor raionale de partid147.
Deși semna cu pseudonim, numele adevărat a fost relativ rapid descoperit de către autoritățile comuniste din RSSM. Din relatările lui Efim Crimerman aflăm că activitatea la RFE/RL era una periculoasă, de câteva ori a fost sunat cel mai probabil de agenți aflați pe teritoriul RFG, la telefonul de la domiciliu și preîntâmpinat: „Da, așa mi-au spus: «Заткнись, а то убьем тебя» (Închide gura, că de nu, te omorâm). Rușii… Da. Ruși. Pentru că mă ascultau nu numai români, mă ascultau rușii, și rușii erau la putere în jur acolo...”. Iar în una din zile, a fost invitat la o întâlnire în oraș de două persoane stranii, care, pretinzând că sunt turiști veniți din România, au dorit foarte mult să se întâlnească cu Crimerman, iar numărul lui de telefon l-ar fi primit de la un preot care scria pentru Europa Liberă:
„Periculos a fost, pentru că au trimis din România, a venit o pereche. Şi unul m-a telefonat seara: «Domnule Crimerman, noi am venit ca să vă luăm un interviu și…». Dar n-au spus că sunt din România. Şi asta, și «îl cunoaștem pe ăsta, pe preotul cutare». Zic, eu nu-l cunosc. Eu îl cunoșteam pe preot, dar nu era el. Nu ăsta. Şi am plecat cu soția la Expoziția Antichității. Şi ne-a oprit unul dintre ei. (Nu erau elegant îmbrăcați și nu mai erau tineri.) Şi a început să-mi bată capul: eu am făcut, eu am fost… Şi am simțit că nu este cel care se prezintă a fi. Am mirosit deci că este… Așa că i-am spus soției în rusește: «Nu miroase a bine». Mă invită: «Veniți, că am niște dulcețuri din București, foarte, foarte gustoase și foarte rare». «Mulțumesc, cu altă ocazie». Şi pe urmă, s-a adeverit că ambii erau… Au vrut să termine cu mine, că au omorât doi din redacția românească”148.
În curând, după această întâlnire, în ziarele din RSS Moldovenească, a pornit o campanie agresivă împotriva lui Efim Crimerman, cu genericul „Așa se prepară antisovietismul” / „Антисоветизм. Как он формируется”. Astfel, la 29 august 1984, ziarul „Moldova socialistă” publică în limba „moldovenească” articolul „Un «cavaler» al minciunii și clevetirii”, semnat de Fiodor Angheli, directorul Agenţiei Telegrafice Moldovenești (ATEM), membru al CC al PCM149. La scurt timp, articolul a fost tirajat în mai multe ziare de limbă rusă: „«Рыцарь» лжи и клеветы” în „Sovetskaja Moldavija”, 4.09.1984, și „Večernij Kišinev”, 8.09.1984150. Articolul vizează direct persoana lui Efim Crimerman, care, „în calitate de agent CIA, se ascunde sub pseudonimul Grigore Singurel, fostul chișinăuian…”151. Prin insinuările respective se încerca demascarea lui Efim Crimerman, dar acțiunea propagandistică se făcea într-un stil inadecvat chiar și pentru ideologia comunistă. Pamfletul era îndesat cu diverse calificative înjositoare venind, chipurile, de la câțiva „foști colegi”. Astfel, F. Angheli consideră că posturile de radio Europa Liberă și Libertatea, în contextul confruntării între Vest și Est, duc un „război psihologic” și constituie „centre de dezinformare și diversiuni politice împotriva URSS și altor țări ale socialismului”. Persoanele care activează la aceste posturi de radio sunt considerate „lachei”, „scribăreți de croială sionistă”152, „lepădături”, „nemernici”, „inși cu conștiința murdară” sau „clevetitori”. Despre Efim Crimerman se menționează că „a apărut la începutul anilor ´80 un oarecare individ care s-a dat drept radioascultătorul Grigore Singurel […] Renegatul se «specializează» în tematica moldovenească”. Deci, din start este clar discursul agresiv și atacul la persoană: „Toți cei care l-au cunoscut pe E. Crimerman îl caracterizează ca pe un om lung de mână, înfumurat, lacom la culme, gata de orice mârșăvie numai și numai să tragă foloase…”. Colegul de facultate, Ivan Mocreac, consideră că publicațiile lui Crimerman „purtau clar imprimată amprenta mediocrității”, iar pseudonimul „Ciuntu” îl asociază cu „ciunt, schilod, beteag”. Fiodor Angheli, autorul articolului, încearcă că facă legătură între problema evreilor din URSS cu situația negrilor și evreilor din SUA, considerând că E. Crimerman face „propagandă sionistă” și o asociază cu „falsurile aplicate pe larg de cancelaria lui Goebbels în Germania hitleristă”. Intervențiile lui Crimerman despre situația economică din Moldova Sovietică sunt calificate ca „încercare de a discredita socialismul în ansamblu și în particular, planul cooperatist al lui V.I. Lenin”. În final, E. Crimerman este considerat „mincinos”, „cavaler al clevetirii” asociat cu Nozdriov, eroul lui Gogol. Din conținutul articolului, se poate observa că intervențiile lui E. Crimerman la Europa Liberă se înregistrau și se analizau foarte atent, deoarece se citează foarte des remarcile lui Grigore Singurel. Deci, autoritățile de la Chișinău erau puternic deranjate de prestația lui E. Crimerman la Europa Liberă și de aceea au inițiat, în 1984, o campanie de denigrare a lui, care a continuat în anii următori printr-un șir de articole în presa republicană.
---------------------------
134 Whelan, „Radio Liberty: A Study of its Origins. Structure, Policy, Programming and Effectiveness”, p. CRS-265.
135 Interviu cu Efim Crimerman, 12 iulie 2014, Aachen, Germania.
136 Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova (arhivă a CC al PCM) și Depozitul special al SIS (arhiva Comitetului de Stat al Securității de pe lângă Sovietul Miniștrilor al RSS Moldovenești / KGB).
137 Igor Cașu, „Starea de spirit a populației RSSM în contextul destalinizării și revoluției maghiare (1956)”, PONTES. Review of South East European Studies 5 (2009).
138 A se vedea mai multe detalii despre tehnica și istoria bruiajului în următoarele articole: Rimantas Pleikys, „Radio Jamming in the Soviet Union, Poland and other East European Countries”, http://www.radiojamming. puslapiai.lt/article_en.htm (2003); Римантас Плейкис, „Радиоцензура,” http://www.radiojamming.info/ (2003) (accesate 20.02.2017); Marcin Król, „Listening Through the Jamming”, The American Scholar 61, no. 3, Summer 92 (1992).
139 Erau bruiate doar emisiunile considerate dușmănoase, care variază de la 5-30% până la 75-95%. ЦК КПСС «О мерах активного противодействия враждебной радиопропаганде, направленной для населения СССР», Отдел пропаганды и агитации ЦК КПСС по союзным республикам, 15 июля 1960 г.
140 ЦК КПСС «О выполнении постановления ЦК КПСС О мерах активного противодействия враждебной радиопропаганде», Отдел пропаганды и агитации ЦК КПСС по союзным республикам, 15 января 1961 г.
141 Răspunsul Comitetului de Stat al Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești pentru Televiziune și Radiofuziune la solicitarea KGB privind radio Europa Liberă, semnat pe data 26 mai 1972. Depozitul special al SIS (al fostului KGB), Fondul dosarelor judiciare ale persoanelor supuse represiunilor politice în perioada regimului comunist, dosar personal 017006 (Usatiuc-Ghimpu), volumul 10, f. 263-264.
142 ЦК КПСС, «О мерах активного противодействия враждебной радиопропаганде, направленно для населения СССР», Отдел пропаганды и агитации ЦК КПСС по союзным республикам, 15 июля 1960 г.
143 Совершенно секретно. Постановление ЦК КПСС «О мерах по усилению борьбы с незаконным использованием радиопередатчиков», 27 мая 1970 г.
144 Совершенно секретно. Секретариат Центрального Комитета Компартии Молдавии, «О мерах по усилению борьбы с незаконным использованием радиопередатчиков», 9 июля 1970 г.
145 Răspunsul Comitetului de Stat al Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești pentru Televiziune și Radiofuziune la solicitarea KGB privind Radio Europa Liberă, semnat la 26 mai 1972. Depozitul special al SIS (KGB), Fondul dosarelor judiciare ale persoanelor supuse represiunilor politice în perioada regimului comunist, dosar personal 017006 (Usatiuc-Ghimpu), volumul 10, f. 263-264.
146 Scrisoare secretă nr. 210c adresată CC al PCUS, semnată de I. Bodiul, prim-secretar al CC PCM, 3 iulie 1972. AOSPOM, fond 51, op. 33, dosar 82, filele 1-4.
147 Кримерман, Голос из-за бугра, 267-268.
148 Interviu cu Efim Crimerman, 12 iulie 2014, Aachen, Germania.
149 În viziunea lui Ion Țurcanu, „agenția de informații ATEM, condusă de un slugoi al regimului, peste măsură de zelos, găgăuzul rusofil și rusofon F. Angheli…”, Țurcanu, Din răsărit până în amurg. Amintiri, 144.
150 F. Angheli, „Un «cavaler» al minciunii și clevetirii”, Moldova socialistă, 29 august(1984). Ф. Ангели, „«Рыцарь» лжи и клеветы”, Советская Молдавия, 4 сентября(1984); „«Рыцарь» лжи и клеветы”, Вечерний Кишинев, 8 сентября(1984).
151 Кримерман, Голос из-за бугра, 267.
152 Afirmațiile privind „pericolul venit din partea organizațiilor sioniste” sunt foarte des întâlnite în documentele emise de organele de partid și de securitate. În 1972, KGB-ul de la Chișinău solicita CC al PCUS să mărească numărul colaboratorilor operativi ai KGB-ului de la Chișinău cu 59 de unități, dintre care 38 ofițeri, „для усиления борьбы с сионизмом, который оказывает особое вредное влияние на жителей республики”. Scrisoare secretă nr. 210c adresată CC al PCUS, semnată de I. Bodiul, secretar al CC PCM, 3 iulie 1972. AOSPOM, fond 51, op. 33, dosar 82, fila 4. Apariția în presă a unor astfel de mențiuni sau învinuiri la adresa evreilor este parte a unei politici promovate centralizat.