Your browser doesn’t support HTML5
Jurnalul săptămânal cu Cristian Iaz.
Născut în 1994 în satul Mihăileni. Absolvent al Facultății Relații Internaționale, Ștințe Politice și Administrative a USM. Masterand la Facultatea Administrația Publica – specialitatea Spațiul Public European, SNSPA. Secretar General –JEF-Moldova. Consilier parlamentar în Senatul României.
Luni
Deșteptătorul sună la 6:40 din nou mă prind la idea că e ceva incredibil să dormim 8 ore, petrecem o treime din viață dormind, e o motivație în plus să mă ridic mai repede din pat. Îmi fac repede o cafea și la 7 exact deschid aplicația Europa Liberă pentru a asculta emisiunea „Moldova la ora 7” știri care se transmit de la Praga, cred că mai întâi știu cum e timpul la Chișinău chiar dacă mă aflu la București. Principala știre e despre adunarea partidului aflat la guvernare, realizez după cele ascultate că poporul e prea chinuit și ar vrea un trai decent, nu știu dacă cineva mai are speranțe.
Repede pun să îmi calc cămașa și sunt nedumerit de ce nu am făcut asta în weekend, mă consolez cu idea că totuși în weekend am citit. Ies din casă, afară e toamnă, mă opresc pentru 10 secunde să ascult cum cad frunzele. La metro e aglomerat, toți se grăbesc să ajungă la birou, românul totuși e harnic. E un început de săptămână și sunt multe de făcut, ajungând la birou mă apuc de lucru, repede fac revista presei să știu ce sa întâmplat pe mapamond. Mă documentez pentru a scrie o interpelare și mă pregătesc pentru ședința comună a grupului parlamentar. La orele 4 sunt lucrări în plenul Senatului până atunci trebuie să ne documentăm asupra tuturor inițiativelor legislative de pe ordinea de zi pentru a propune o recomandare de vot. Urmăresc ședința Senatului până când se termină, privesc la cei care ne fac legile, după care trăiesc 20 de milioane de oameni. După ce părăsesc clădirea parlamentului reușesc să fac o plimbare pe Bulevardul Unirii, Bucureștiul pentru mine deja a devenit acasă.
Marți
Cafeaua îmi dă energie, cred că am devenit prea dependent de ea, dar îmi place că am 5 minute dimineața când pot savura această băutură și contempla asupra viitorului. Particip la ședința Comisiei pentru comunităților de români din afara țării, președintele comisie e domnul senator Radu Mihail din opoziție, care asigură o bună reprezentare a românilor din diaspora. Politica e despre negocieri, am reușit să trecem un amendament. Spre seară privesc un documentar despre președintele Statelor Unite ale Americii, mă conving că trebuie să fii un luptător și să nu deviezi de la scopul pe care îl urmărești.
Miercuri
Știrile de la Europa Liberă mă pun la curent cu principale evenimente de la Chișinău și din sfera internațională. Mă grăbesc să ies mai repede din casă, e prea aglomerat astăzi chiar și pentru această oră, constat că metroul nu circulă, orașul e paralizat pentru jumătate de oră.
Vreau să ajung mai repede la serviciu, avem ședința de pregătire a plenului și Comisia pentru politică externă.
În această seară mă vizitează un prieten care recent a devenit student la București, și-a dorit foarte mult să își fac studiile la capitală și îl felicit pentru că a fost perseverent în decizia sa. Depănăm amintiri de acasă și ne amintim de toții prietenii, la un moment dat stăm în tăcere, ne aducem aminte de cel mai bun prieten al nostru, nu mai e cu noi.
Joi
E ziua în care activitatea în parlament scade din intensitate, parlamentarii pleacă pentru activitate în circumscripție. Studiez cum putem îmbunătăți modalitatea de vot, românii sunt plecați departe de România, statul ar trebui să asigure un sistem de vot mai performant prin corespondență și e timpul să implementeze votul electronic. Trebuie să ajung la librărie, i-am promis unei prietene de la Chișinău că îi aduc o carte, mă rețin în librărie pentru o oră, în final îmi aleg și mie o carte - „21 de lecții pentru secolul XXI” - Yuval Noah Harari, promite a fi un nou bestseller din nou. Mă pornesc spre seară la Chișinău, circul atât de des în ultimul timp în cât mi-am făcut prieteni de drumeție pe o aplicație. La frontieră e aglomerat, ne gândim oare când o să fie luminați conducătorii noștri să facă măcar un punct de trecere comun. La 12 noaptea intru în casă, e liniște, mă întâmpină doar pisicul și un miros de sarmale care mă duce direct la rolă, sunt fericit.
Vineri
Mă trezesc acasă la Chișinău, tata se străduie să nu facă mare gălăgie ca să nu mă trezească la o oră matinală. Servesc cafeaua cu mama, îmi povestește despre cum și-a petrecut weekendul trecut vizitând Mânăstirea Putna - supranumită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”. A fost impresionată de cele văzute, dar mi-a spus că preotul a vorbit despre eșecul referendumului care a avut loc cu două săptămâni în urmă, că oamenii nu au mers la vot și că cineva din exterior vrea să distrugă familia tradițională. Am venit revenit acasă pentru a-mi trata dinții, da e mai bine în Europa, dar în Moldova deocamdată prețurile la serviciile stomatologice sunt mai mici. Petrec vreo 3 ore la dentist, am zis să profit că sunt acasă să repar mai multe probleme, durerea de dinți e insuportabilă aleg să previn decât să sufăr mai apoi. Iau troleibuzul spre casă, e aglomerat, lumea se ceartă și se împinge pentru a putea a avea un loc pe scaun, am asistat la ceartă dintre două doamne. E 2018 și noi nu avem un sistem de taxare automat, constat că Uniunea Europeană pe cât e de aproape pe atât e de departe. Reușesc să mă revăd cu o bună prietenă, fac o excepție și beau o cafea la o oră târzie, discutăm despre situația politică de la Chișinău și București, suntem nedumeriți la ce se va întâmpla după 24 februarie, suntem tineri și ne dorim un viitor mai bun pentru generația noastră, e prea multă propagandă în spațiul public, credem că cetățenii din nou vor fi manipulați la alegeri. Ajung acasă și privesc știrile de la București, știri economice de această dată, din nou subiectul principal lipsa forței de muncă în România, sper ca basarabenii să treacă Prutul și muncească în țară, să nu mai plece la mii de kilometri spre est, știu ce înseamnă să îți vezi părinții odată la jumătate de an, îmi doresc ca nici un copil din Moldova să nu aibă parte de această experiență. E aproape weekend și mă gândesc cu cine aș putea să mă revăd cât sunt la Chișinău.