Corina Gîrla, născută la 16 aprilie 1980 în satul Cobani, raionul Glodeni. Absolventă a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” și a Universității de Studii Europene Viadrina din Germania. Bursieră a mai multor programe și organizații din Germania cum ar fi Theodor-Heuss Kolleg, Serviciul German de Schimb Academic, Goethe-Institut, Fundația Robert Bosch. A activat mai bine de opt ani în calitate de lector la Catedra Filologie Germană din cadrul Facultății de Limbi Străine de la UPS „Ion Creangă”. În anii 2010 – 2013 a fost manager de program în cadrul Agenției Austriece de Dezvoltare/Ambasadei Austria în Republica Moldova. Din anul 2013 este directoarea Centrului Cultural German AKZENTE din Chișinău, devenit de curând (5 martie 2020) Centrul Goethe.
Luni
Mie îmi plac zilele de luni. În prima jumătate a zilei de luni se lucrează cel mai ușor. Toți sunt în ședințe sau se ocupă de urgențe. Astfel că este timpul cel mai bun pentru a planifica toată săptămâna și nu numai. Iar odată ce au fost trasate anumite sarcini și schițate anumite planuri, urmează acea senzație plăcută de anticipare a lucrurilor noi, de noi cunoștințe, oameni, stări si emoții.
Merg la birou cu automobilul personal. Astfel că sunt mai puțin expusă riscului de contaminare cu Covid-19. La Centrul Goethe, în oficiu, suntem prezente doar trei persoane și aceasta doar pentru a asigura o cât de minimă funcționalitate Centrului Goethe. Celelalte colege lucrează exclusiv de acasă și online. Chiar de la începutul pandemiei instruirea și educația online n-a fost lipsită nici ea de provocări. Dificilă a fost trecerea de la rutina zilnică care îți oferă totuși un anumit confort psihologic, la un mediu online care nu este simplu de gestionat dacă nu ai deja experiența lucrului de la distanță. Ori în cazul nostru, cel al predării limbii germane, nu a fost deloc ușor să păstrezi acelaș ritm de predare, plus că anumite procese, metode didactice și jocuri educaționale și de interacționare directă și în grup nu au mai putut fi organizate online.
Peste noapte a trebuit să devenim creativi și inovativi.
Îmi încep ziua la birou cu mici amabilități și cu planificarea săptămânii de lucru. Prioritate are organizarea examenelor internaționale Goethe. Ne dorim să le putem organiza la sfârșit de iulie, mai ales că sesiunea din luna mai a trebuit să fie anulată. Sunt cu gândul la planul de măsuri de siguranță, la care încă lucrez. Colegii de la Institutul Goethe din București mi-au trasmis deja standardele lor de siguranță pentru această perioadă de ieșire din pandemie (în cazul lor desigur) și sunt ferm convinsă că și noi putem face față unei sesiuni de examene respectând toate rigorile și măsurile de protecție.
Am stabilit pentru săptămâna în curs toate ședințele online, am răspuns la e-mailuri și am vorbit la telefon până s-au înroșit urechile pentru că așa și nu m-am putut obișnui cu căștile.
Seara am petrecut-o acasă, în liniște, cu știri, facebook și lectură.
Marți
Acum pot dormi mai mult dimineața, copiii fiind la țară, la părintii mei. Asta înseamnă că lipsește acea rutină care devine tot mai obositoare spre sfârșitul anului școlar și care presupune ore foarte matinale, trezitul copiilor, dejun, îmbrăcat, școală, grădiniță, ambuteiaje, etc. Toată agitația de dimineață a cedat acum locul unei doze mai mari de somn.
La birou, de asemenea, lipsește agitația. Am intrat online pentru o ședință cu un fotograf din Germania. Aveam planificat pentru luna mai un workshop care așa și nu a mai fost realizat. Altă dată pentru atelierul de fotografie arhitecturală nu stabilisem, pentru că nu era încă clar cum vor evolua lucrurile. În Germania situația revine încet, dar sigur la normal. Cotidianul nostru însă este marcat încă de Covid-19. Astfel că ne limităm doar la un schimb de păreri și rămânem cu gândul la o eventuală colaborare abia pentru la toamnă și asta doar cu condiția să avem depășită situația de Covid-19 și în Republica Moldova. În a doua jumătate a zilei lucrez la un raport financiar și la o realocare de buget care presupune multă concentrație și acuratețe. Ajunsă seara acasă, vorbesc cu picii și părinții, apoi nu mai am chef decât de lectură și somn.
Miercuri
Dimineața am început-o cu micul dejun urmat de o cafea tare din boabe. Am deschis penultima cutie de boabe de cafea, rezervă făcută încă în vacanța de iarnă petrecută în Germania. Atunci iarna, eram sigură că voi reveni la nemți cât de curând. Aveam și zbor rezervat pentru sfârșitul lunii martie. Dar zborul la Berlin nu a fost singurul amânat de atunci. Este pentru prima dată în experiența mea de lucru cu nemții și austriecii când aceștea nu-și pot planifica agenda și onora obligațiile pe termen mediu și lung. Mi-au zis-o chiar ei în discuțiile avute online, că nu sunt obișnuiți cu acest mod de a lua decizii de la o zi la alta și pentru o perioadă atât de scurtă. Eu trebuie totuși să adaug că din observațiile mele personale, ei nu și-au pierdut însă simțul practic și orice decizie luată e sub auspiciul pragmatismului. La birou lucrăm la noi înscrieri pentru cursurile de limbă germană și examene, dar și la programul cultural.
Au urmat apoi corespondențe lungi despre realizarea proiectelor culturale finanțate prin Parteneriatul Estic.
Sunt proiecte regionale, realizate concomitent în mai multe țări ale Partneriatului Estic, dar și în Germania. Astea sunt proiecte complexe, iar sincronizarea și receptivitatea colegilor implicați nu este mereu perfectă. Asta presupune mai mult timp și răbdare. Iar răbdarea nu este una dintre calitățile și punctele mele forte.
Seara m-a prins meditând după ce am citit un articol dintr-o publicație germană că unei companii farmaceutice din Germania i-a fost permisă testarea deja pe oameni a unui vaccin împotriva Covid-19. Iar la noi astăzi s-a înregistrat un nou antirecord de 478 de cazuri noi de îmbolnăvire cu coronavirus. Așa și trăim.
Joi
Dimineața am prins ambuteiaj. De mult timp nu am mai stat atâta în trafic. Am deschis facebookul și am aflat și cauza ambuteiajului. La Ambasada Rusiei a fost alertă cu bombă. Poliția a securizat perimetrul și transportul a fost redirecționat. Am ajuns cu întârziere la birou, respectiv am intrat mai târziu online la un webinar pe dezvoltarea audienței.
După o vizită scurtă la supermarket, pauza de masă e tot la birou. Apoi o mică plimbare în Parcul Central pentru o doză de vitamina D și pentru a schimba un pic decorul. Urmează mesaje, e-mailuri, discuții online. Seara o petrec tot la telefon. De data asta vorbesc cu sora mea stabilită în Germania. Este medic de familie și aflu din prima sursă despre situația medicală de acolo.
Din ceea ce îmi povestește sora, reiese că noi trăim în lumi paralele.
După discuția cu ea și după ce am privit știrile cu mici secvențe de la ședința Parlamentului, apoi prestația unor politicieni de-ai noștri de la emisiunile tv, somnul nu m-a luat prea repede.
Vineri
Anticipând cumva weekendul, dimineața a început cu bună dispoziție, dar și cu mult soare. Cu colegele de la departamentul cultural am avut în prima jumătate a zilei un meeting online. De data aceasta am optat pentru Google Meet. Am tot încercat și testat multitudinea de platfome existente pentru întrevederi video, dar încă nu am putut lua o decizie care dintre ele va avea parte de exclusivitate. Am trecut în revistă ultimele evoluții referitor la situația pandemică din țară, dar și din Germania și România, iar apoi am discutat despre programul nostru cultural. Ne aflăm și noi în situația de a regândi și adapta programul nostru cultural la noua stare de lucruri ținând cont de restricții, de situația pandemică și de toate schimbările survenite în ultimul timp. Din păcate, sectorul cultural s-a dovedit a fi unul dintre cele mai vulnerabile și afectate. Sistarea, amânarea sau chiar anularea pe bandă rulantă a evenimentelor culturale a lovit dur în special în sectorul cultural independent, în artiștii independenți, în freelanceri. Pe de altă parte, chiar dacă suntem într-o perioadă a incertitudinilor, putem folosi aceasta perioadă pentru a analiza și regândi ceea ce este esențial pentru societatea noastră și viitorul ei. Lacune avem la tot pasul.
Iar sectorul cultural, arta, prin limbaj și conținut artistic, poate contribui la crearea unei realități mai bune, unei gândiri critice și a unui discurs critic.
M-a surprins cumva lipsa de activism din sectorul cultural și faptul că artiștii, oamenii de cultură, intelectualii, cu mici excepții, au rămas în toată această perioadă dezorganizați, în umbră și dintr-o parte au părut lipsiți total de voce și spirit critic față de situația din domeniu în particular și cea din țară în general. Cred că mai avem mult de lucru în a ne organiza, apăra interesele și a vocifera necesitățile. Dar asta deja de la o altă zi de luni…
Ziua a trecut rapid, mai mult online și la telefon. Am încheiat ziua de muncă citind ultimele știri despre numărul de îmbolnăviri de Covid-19, plecând de la birou cu gândul că a mai trecut o săptămână, dar și cu sentimentul că următoarea va fi parțial un fel de déjà vu.
19.06.2020,
Corina Gîrla