În România, legea privind carantina și izolarea a intrat în vigoare, iar Guvernul, în ședința sa de marți, a ajustat la prevederile acesteia decizia de a extinde starea de alertă în sănătate cu 30 de zile.
Legea pune capăt unui vid legislativ de aproape două săptămâni, după ce Curtea Constituțională de la București a stabilit că impunerea de măsuri restrictive printr-un ordin de ministru este anticonstituțională.
Potrivit legii, măsurile de carantină sau izolare pot fi atacate de orice persoană în instanța de judecată, în decurs de 24 de ore, în cazul în care consideră că i s-au încălcat drepturile sau libertățile. Totuși, persoana care face reclamația va fi obligată să rămână în spital sau să stea izolată până la emiterea deciziei care infirmă măsura izolării.
Astfel, cei infectați pot refuza tratamentul, însă trebuie să accepte izolarea pentru cel puțin 48 de ore, timp în care să fie investigați clinic și paraclinic. Pacienţii asimptomatici vor fi evaluaţi în primele 48 de ore, iar după aceea pot merge în izolare la domiciliu până la 14 zile.
La începutul ședinței de guvern, premierul Ludovic Orban a declarat că legea este mult-așteptată, pentru că „în urma deciziei Curții Constituționale, peste 900 de pacienți au cerut externarea și peste 3.000 de români diagnosticați nu au fost internați pentru tratament”, iar autoritățile nu au avut posibilitatea legală de a impune izolarea lor sau a contacților. Orban a mai spus că legea privind carantinarea și izolarea oferă din nou Guvernului „instrumentele pe care le are la dispoziţie orice Guvern din orice ţară democratică”, care să-i permită să lupte eficient contra pandemiei.
Anterior, ministrul sănătății Nelu Tătaru a declarat că, cel mai probabil de miercuri, se va schimba modul în care sunt raportate datele privind cazurile de COVID-19, astfel încât să fie incluse numărul de cazuri noi, de teste noi și de retestări, inclusiv pe judeţe. Potrivit legii, carantina persoanelor se instituie pe baza informaţiilor ştiinţifice oficiale şi a definiţiei de caz, la domiciliul persoanei, la o locaţie declarată de aceasta sau, după caz, într-un spaţiu special desemnat de autorităţi, cu privire la persoanele suspecte de a fi infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, care sosesc din zone în care riscul epidemiologic este ridicat (...) sau care au intrat în contact direct cu cel puţin o persoană confirmată cu o boală infectocontagioasă.